#ConstantaEsteBine Ziua 8 de post și Jurnal de iubire de sine

• Astăzi am scris în Jurnal ”S-au potolit valurile. Pot să respir și să mă relaxez”.

Ziua 8 de post și Jurnal de iubire de sine
 
Ce numerologie speciala în această zi frumoasă, cu soare! După zile întregi înorate și cu câmp electromagnetic dezechilibrat, astăzi a fost o zi de echilibru.
 
De liniște energetică.
 
Astăzi am scris în Jurnal ”S-au potolit valurile. Pot să respir și să mă relaxez”.
 
De două săptămâni, ne izbesc continuu ”valurile energiei” așa cum au curs ele asupra lumii.
 
La fel ca și valurile măriil, ele vin unele după altele.
 
Și când ne ”lovesc” corpul fizic, pot declanșa valuri emoționale.
 
Acum suntem bine și chiar fericite. În secunda următoare ne vine să plângem, pentru că ne amintim ceva din trecut sau un gând înfricoșător ne vine în minte.
 
Fiecare dintre noi avem traume în trecut.
 
Când trecem printr-un eveniment traumatic sau șocant (pentru un copil mic și faptul că mama a uitat să vină să-l ia de la grădi la ora promisă este un șoc / un eveniment traumatic) avem nevoie să trecem prin
 
CICLUL stresului până la capăt: SENZAȚIA - EMOȚIA - CONȘTIENTIZAREA (gândul, cuvândul) - eliberarea senzației / emoției - liniștirea.
 
Stresul, trauma, șocul începe cu o senzație în corpul fizic. Încordare. Împietrire. Slăbiciune. Tremurat. Durere. Amorțeală.
O senzație care nu are cum să fie pusă în cuvinte, nici de copii, nici de adulți.
Senzația declanșează o emoție: frică, spaimă, neliniște, tristețe, nesiguranță.
 
Dacă nu vorbim despre senzație și emoție, să le punem în cuvinte, să descriem evenimentul și să permitem eliberarea lor din corp (fie că urlăm, țipăm, plângem, râdem sau ne descărcăm în orice fel reușim și putem), toate rămân depozitate în noi.
 
Ciclul trebuie parcurs PÂNĂ LA CAPĂT.
 
Dacă suntem blocați undeva pe parcurs (am trăit frică sau furie și NU le-am pus în cuvinte și nici nu le-am eliberat), tensiunea nerezovată rămâne în corpul nostru.
 
Astăzi a fost o zi bună să ne spunem adevărul.
Da, adevărul ne eliberează.
Dar mai întâi, ne enervează teribil.
 
Ca să trecem de la enervare la eliberare, trebuie să închidem ciclul de stres, să trecem prin tunelul întunecat al emoției.
 
Să ne lăsăm în voia furiei sau fricii, să le permitem să iasă și să le exprimăm în orice fel știm mai bine: în scris, vorbit cu cineva, plâns, țipat, mișcare fizică, dans, ascultat muzică tare - oricum ne este a îndemână.
 
Orice emoție puternică se comportă ca un val, atunci când îi permitem să treacă prin noi (și NU mai opunem rezistență) - se sparge de noi (mamă ce doare!) și se disipează. Dispare.
 
Durează ceva timp, este neplăcut.
 
Dar nu mai mult decât durerea la dentist. Este mai mare frica dinainte decât durerea din timpul extracției dentare.
 
Dacă ne permitem să lăsăm emoția să treacă aidoma valului, nu o proiectăm asupra nimănui, nu ne mai agățăm gândurile de ea (de ce? pentru ce?) și avem încredere în corp să elibereze acea emoție întocmai ca mucusul, strănutul și tusea - acesta va coopera de minune.
 
Valurile mari așa se confruntă. Ne ținem răsuflarea și ne băgăm a fund, până trec. Sau ne așezăm într-o poziție în care impactul lor asupra noastră este minim și le lăsăm să treacă.
 
Astăzi am avut putere multă să înfruntăm valurile emoționale.
Le-ați simțit?
 
Ați reușit să le lăsați să treacă?
Pentru că trec.
 
NOI NU SUNTEM EMOȚIILE NOASTRE.
 
Emoțiile sunt doar valurile care ne cuprind și trec prin noi.
Să învățăm să nu le mai opunem rezistență.
 
Echilibrul zilei de astăzi este o zi bună de început ”antrenamentul”.
Vă doresc tuturor o nouă săptămână interesantă în Jocul nostru zilnic din perioada de post.
 
Iubirea de sine înseamnă să ne dăm permisiunea să fim și să simțim.
Mergem împreună înainte,
 
Cu iubire, tuturor.
 
Sursa text și foto: Facebook.com/zyanna.orinda.7