#ConstantaEsteBine 5 noiembrie 2026. Vremea exterioară ne influențează atât starea fizică, cât și reacțiile comportamentale

5 noiembrie 2026

Prima dimineață cu cerul senin, după zile îndelungate de ploaie, plafon noros, vânt și vreme rece. Mi-a plăcut mult să privesc albastrul azuriu și să-mi scald ochii în lumina naturală a dimineții. Este o bucurie interioară a corpului ce nu poate fi pusă în cuvinte atunci când vremea este frumoasă. Mă cheamă Natura să o explorez și ceva din mine zâmbește continuu.

Suntem făpturi meteo-dependente.
Mai ales corpurile feminine, sensibile și reactive, sunt acordate la toate variațiile atmosferice, de umiditate și presiune, de temperatură și vânturi.
Vremea exterioară ne influențează atât starea fizică, cât și reacțiile comportamentale.
Multor femei le este frică de furtuni, mai ales de tunete și trăznete, de ploi exagerate și căderi abundente de ninsori, pentru că simt pericolele potențiale din spatele exagerărilor meteorologice.

Astăzi îmi amintesc de tata, care își celebra ziua de naștere în această zi și care a plecat în Ceruri de 25 de ani. A venit pe lume în 5 noiembrie și Sufletul lui a ales să plece pe 1 martie, de mărțișor. Atunci am înțeles real simbolul alb / roșu, cu începutul și finalul, nașterea și moartea, adică viața umană ca un fir împletit de bune și rele. El a fost cel care mi-a predat lecția, fiind cel mai bun tată pe care un copil și l-ar fi dorit și cel mai dificil părinte pentru adolescenta și adultul care am devenit.

Am realizat că tata nu știa să fie părinte decât pentru un copil până în 7 ani. Pentru că atât a reușit să înțeleagă și el din lume, atât putea să ofere mai departe. Orice însemna emoții intense, întrebări provocatoare, acțiuni care nu se aliniau cu normalul lui - îl duceau în stări interioare de agitație, pe care le amorțea cu țigări, alcool, cafea și mâncat uneori excesiv. Când nimic nu funcționa, ridica tonul, striga și uneori, dădea cu o curea. Foarte rar, dar agresivitatea mocnită era acolo, dedesubt.


În copilărie, am văzut un bărbat foarte talentat, care știa să gătească, să spele și să calce rufe, să deseneze, să repare orice, care înțelegea profunzimea lumii și plângea la filme și piese de teatru profunde, cum se transformă ocazional, cu ajutorul alcoolului, într-o variantă zombie, care nu se mai putea ține în picioare. M-am raportat emoțional la tot ce a fost atunci așa cum a știut copilul care eram, cu un amestec de iubire și ură, pe care mult timp n-am știut cum să-l împletesc să facă sens.

Astăzi a rămas doar iubirea, pentru că i-am înțeles eforturile de a rezista într-o lume de non-sens, folosind singurele ancore pe care le cunoștea. Îi sunt recunoscătoare pentru darurile primite, pentru atenția la detalii și capacitatea pătrunzătoare de a vedea nereguli (de asta putea repara orice mașinărie electrică sau electrocasnică, înțelegea rapid unde sunt problemele). Asta fac eu pe măsură ce înțeleg atât corpul uman, cât și mintea, observ devierile de la armonie și funcționare naturală, mă strădui să găsesc soluții și-i sunt recunoscătoare lui tata, care a fost primul meu pacient ”oficial”, chiar din perioada studenției la medicină și apoi, ca medic tânăr. În adâncul sufletului meu, simt că am ales medicina pentru a-l putea înțelege și ajuta pe el.

În Newsletter-ul săptămânal https://mediccuexperienta.substack.com/ vă invit la postare de suflet despre ”cât de mult poți susține” pe cineva apropiat, aflat în suferință.

La începutul carierei medicale, tata a fost cel pe care mi-am dorit să-l ”salvez” și am depus toate eforturile omenești posibile, cu toată naivitatea mea de medic tânăr ce dorea să găsească soluții miraculoase.


Iar 25 de ani mai târziu, când am trecut și cu mama prin procesul despărțirii, am procedat diferit, am fost lângă ea - dar cu ochii deschiși, înțelegând procesul natural al plecării Sufletului și slăbirii corpului fizic - având susținere și ajutor de la o echipă întreagă - și foarte conștientă de propriile mele limitări.

Corpul feminin trece diferit prin suferință decât cel masculin. Chiar și mintea feminină este uneori ceva mai flexibilă și rezilientă, deși frecvent părțile umane legată de așteptări, pretenții, îndreptățire și ne-asumarea responsabilității sunt la fel de prezente la final, indiferent de gen.

În Webinarul de luni 16 noiembrie la ora 19.00 ne amintim cum este Corpul feminin sănătos, fără inflamați și stagnări interioare.
https://www.vassormi.ro/.../corp-feminin-sanatos-fara.../

Vă aștept să împărtășim ultimele informații în materie de echilibrare de microbiom și menținerea în stare de sănătate a structurii biologice.

Astăzi este despre a onora cealaltă jumătate din genetica corpului în care mă aflu. Corpul meu fizic seamănă mult cu cel al tatălui meu, de aceea multe dintre slăbiciunile sale vin din copilărie. Personal, nu consum alcool, cafea sau țigări, dar chimia adicțiilor există în corp și fac eforturi zilnice pentru a echilibra o tendință spre excese (în muncă, în alimentație, în eforturi fizice sau intelectuale).
Este util să cunoaștem structurile moștenite de la părinți, plus obiceiurile și convingerile pe care le-am preluat automat, fără să le punem la îndoială.
Și este în regulă să le transformăm, pentru a ne fi de folos sau utile, în viața zilnică.

Nu este ușor să-ți recunoști părinții în propriile comportamente, gânduri sau reacții.
Dar este important să o faci, pentru a-i onora și a-ți reaminti că ești în viață datorită eforturilor lor de a-și găsi echilibrul în lumea schimbătoare în care au trăit.

Să avem o altă zi frumoasă de toamnă, în care să ne reamintim că partea umană ce o moștenim de la părinți nu dispare - doar se transformă - și asta numai dacă o conștientizăm și lucrăm zilnic.
Cu iubire, tuturor 


Articol preluat de pe Facebook/ Sorina Soescu