#ConstanţaEsteBine Ziua 324 – 20.11.2022. Astăzi sărbătoresc Umbra

Sunt alături de mulți oameni care trec prin perioade grele. Și observ la ei, așa cum observ și la mine, că atunci când provocările sunt mari, înfruntările interioare sunt mai mari decât cele exterioare.
Observ că multe conflicte și probleme din exterior declanșează lucruri nerezolvate din interior, din suflet.

Fiecare dintre noi are în interior o parte întunecată, pe care unii psihologi o numesc Umbra, alții îi spun ”colecția de demoni”, unii o consideră partea animalică, iar alții o descriu ca ”suma defectelor”. De fapt, când m-am uitat mai bine la acea parte din mine, am realizat că este formată din multe stări, senzații, trăiri dificil de pus în cuvinte, existente chiar din copilăria mea și destul de puternice și în prezent.

Adulții din jurul meu au pus eticheta de ”rău” pe această parte. Faptul că este înăuntru, că se manifestă continuu, la provocările din jur, că apare când fac orice schimbare sau când mă zgândăre cineva, îmi arată că este o parte componentă din mine.

Orice fel de operație de chirurgie interioară, de ”scos” părțile care nu-mi convin și înlocuire a lor cu altele ”dezirabile” are succese îndoielnice. Cândva am crezut că asta este soluția și am îmbrățișat exorcizările făcute la preot, la șaman sau la psiholog.
Dar ce să vezi? Precum polipii și amigdalele, părțile de umbră creșteau la loc, chiar veneau altele mai mari în locul celor eliminate.

Nu învățăm decât dacă noi facem transformarea cu propriile puteri, nu dacă cineva din exterior ne oferă servicii rapide de ”reparație”.

Când încercăm să transformăm lupii în câini de companie, ne iese parțial. Modificăm genetica, îmbârligăm chimia, folosim dresajul cu recompense și pedepse și obținem un rezultat satisfăcător. Dar odată cu provocarea potrivită, lupul interior poate ieși oricând. Și este suficient să muște o singură dată.

Astăzi sărbătoresc umbra pentru că realizez că este o parte interioară ce necesită cunoscută, studiată, digerată, înțeleasă și de ce nu?, folosită. Partea sălbatică, de care vă povesteam la postarea cu lupoaica rănită, este sursa instinctelor animalice și a pornirilor energetic intense. Mă pot folosi de ea, atunci când o pot înconjura de suficient de multă lumină, să poată fi controlată, dar nu cu forța sau cu chirurgie, ci cu îngăduință și compasiune.

Când cineva drag din viața noastră ne face atât de rău încât partea de umbră iese la maxim, cu furia, nemulțumirea și supărarea posibilă, ne este greu să rămânem în lumină. Putem în momentele noastre de întuneric să ne amintim ”Dacă Dumnezeu îngăduie ceva, înseamnă că este Voia Sa”, și atunci ne învăluim în toată lumina pe care o găsim și nu ne pierdem în întuneric.

Când ne aflăm în lumină, când toate în jur și în viață sunt bune și frumoase, putem să facem filozofie și să dăm sfaturi celorlalți. Când suntem în întuneric până în gât, în situații care nu au soluții ce țin de puterile noastre, găsirea luminii în interiorul nostru, în inima noastră, în puterea de rezistență reprezintă transformarea ce ne este disponibilă.

Nu este simplu de loc. Și nu este un loc dezirabil. Dar viața ne așază în el uneori. Cu cât ne zbatem să scăpăm dintr-un loc, cu atât ne trimite în altul, mai dur. Când ai o lecție de învățat și un examen de trecut, te trezești în el iar și iar.

Cea mai înțeleaptă poziționare este să nu te mai zbați. Pierzi putere și mai ales, pierzi energie prețioasă, căutând să scapi. Mai degrabă te poziționezi pe modul în care vrei să fii. Ce aleg să simt, ce aleg să trăiesc, ce aleg să respir la fiecare pas? Nu este simplu, dar este posibil.

Creșterea interioară se face în întuneric. Să nu fugim de provocări și de suferință, de dureri și de înfruntări. Nici să nu le căutăm cu lumânarea. Dacă ele vin pe drumul pe care ne aflăm, înseamnă că este momentul nostru de creștere. Să respirăm profund, să stăm în centrul inimii, acolo unde umbra este neputincioasă și se transformă în iubire, să considerăm că orice ni se întâmplă ne împuternicește, ne întărește și ne metamorfozează, curățând tot gunoiul pe care l-am preluat, fără voia noastră, în drumul pe pământ.

Astăzi sărbătoresc umbra pentru că în prezent, se vede bine la fiecare pas.
Și mă ajută să mă orientez iar și iar către lumina care sunt.

Să avem o zi de duminică binecuvântată,

Cu iubire, tuturor 

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda