#ConstanțaEsteBine Ziua 243 – 31.08.2022. Astăzi sărbătoresc rezumatul lunii

Am ajuns la finalul călătoriei noastre prin luna august, una dintre cele mai călduroase luni ale anului 2022 (dar și cu recorduri în ceea ce privește radiațiile și căldura trimise de soare pe pământ, din ultimii zeci de ani).

Ca de obicei, voi trece în revistă paleta diversă a subiectelor pe care le-am țesut în cuvinte, de-a lungul acestei luni.

1 – Înlocuirea 16 – Radi-ațele
2 – Expirația 17 – Cusutul cu ață albă
3 – Paradoxul 18 - Parabolele
4 – Valurile emoțiilor 19 - Psihologia
5 – Flexibilitatea 20 – Nectarinele
6 – Necunoscutul 21 - Formulele
7 – Pătratul intuiției 22 - Disciplina
8 – Ajutorul 23 - Șezătoarea
9 – Gazpacho 24 - Pădurea
10 – Dilema 25 - Hărnicia
11 – Butoanele 26 - Măsurătorile
12 – Consecințele 27 – Unicitatea momentelor
13 – ”Non-acțiunea” 28 - Afinele
14 – Cârceii 29 - Merii
15 – Râurile montane 30 - Semințele
31 – Rezumatul lunii

Am reușit să acoperim împreună subiecte interesante și experiențe personale din care am extras lecții utile pentru minte.
Toate aceste explorări ne aduc lună de lună aceeași concluzie: trăirile corporale directe sunt mai didactice și ne învață mult mai multe decât toată echilibristica intelectuală. Oricât de frumos țesem și tricotăm cuvinte care să explice anumite realități, dacă nu le punem în practică și nu le trăim efectiv, cuvintele sunt doar învelișuri goale.

Am remarcat în ultimile 8 luni un tipar de reacție care a devenit un automatism pentru mine: citarea altora. ”El a spus”, ”Ea a spus”.
De cele mai multe ori citez din cărți și discut despre oameni pe care nu îi cunosc, nu i-am întâlnit în viața mea și pot să declar în cunoștință de cauză dacă ei chiar au trăit ce propovăduiesc sau este doar marketing.

M-am obișnuit să iau drept bune informațiile citite și audiate. Când sună bine pentru urechea și mintea mea, le consider ”adevărate” și încep să le folosesc în propriul discurs (fără să mă obosesc să le testez).

Ce reușesc să testez eu însămi se transformă mult. Se ajustează și se personalizează la propria mea trăire, la experiențele din viața mea.
Și cu fiecare efort pe care îl fac în această direcție, realizez un adevăr imens, pe care simt nevoia să-l împărtășesc cu voi: revelațiile se fac de unul singur, pe cont propriu. Nimeni nu poate să facă efortul creșterii pentru altcineva. Oricât de mult și de intensiv sunt ghidată, s-au aș putea ghida pe altcineva, dacă fiecare nu pune osul la treabă, sunt doar vorbe și cuvinte purtate de colo colo.

Astăzi sărbătoresc rezumatul lunii pentru că acest exercițiu de perseverență în postările zilnice mă învață să mă organizez, să-mi gestionez energia și subiectele de interes, să fiu atentă la repetiții sau redundanță, dar mai ales, să am grijă la expunerea opiniei personale. De câte ori am citat din cărți fără să expun experiența personală, am primit ca replică alte citate, din alte cărți, exact opuse celor oferite de mine.
Conflictele apar din ignoranță. Asta știu deja, în acest moment.

Iar ignoranța este imensă.

Pe măsură ce înaintez în vizuina iepurelui, numită experiența mea de viață, mă înfior de dimensiunea uriașă a ignoranței pe care o văd din ce în ce mai clar. A propriei ignoranțe, dar și a celor din jurul meu.

Mă bucur să trăiesc. Sunt mulțumită de revelații, chiar dacă unele dintre ele nu sunt confortabile. Prefer să mă confrunt cu ce este, decât să mă ascund după cuvinte și fațadă de suprafață. Caut soluții. Orice este, cu orice mă întâlnesc pe drumul cunoașterii, caut soluții. Există soluții, pentru orice fel de problemă, oricât de complicată pare la prima vedere. Asta real o pot afirma din propria mea experiență.

Mulțumesc de continuarea pe drum, în călătoria prin anul 2022. Îmi iau rămas bun de la luna august, nimic altceva decât un reper calendaristic pentru mintea umană compartimentalizată. În realitate, timpul se scurge fără să fie categorisit în unități tip luni sau zile. Pur și simplu, este o percepție a conștienței noastre, care își mișcă focusul odată cu Forța vieții.

Discursul oficial ne oferă un timp fragmentat de ceas și calendar, care să-i dea o aparență de obiectivitate și o ușurință în relaționarea umană, dar pericolul este agățarea de o descriere relativă și transformarea sa în ceva absolut.
În viață ne agățăm atât de tare de etichete, încât uităm că ele există doar pentru a ne ușura comunicarea, precum hărțile ne ajută să înțelegem un teritoriu înainte de parcurgerea sa.

Chiar dacă timpul nu există, fiind o simplă etichetă a minții, pentru cei mai mulți dintre noi calendarul este o realitate. Așa că-l onorăm și-l sărbătorim, așa cum facem cu toate componentele vieții, reale sau virtuale.
Să petrecem cât mai bine și eficient ultima zi din luna august, recapitulând evenimentele sale și mai ales, retrăind lecțiile sale cele mai importante. Ne este bine.

Cu iubire, tuturor

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda