​#ConstanțaEsteBine 18 august 2023. Iată-ne la începutul week-end-ului acestei săptămâni provocatoare

Iată-ne la începutul week-end-ului acestei săptămâni provocatoare; energiile par să se mai potolească (puțin), deși radiațiile fac ravagii – destabilizează rețelele de Internet și electricitate, induc haos în structurile care nu sunt suficient de puternice (se sparg țevi, se ard becuri, se termină baterii).
Chiar acum, în cabinetul în care consult, s-a terminat bateria la senzorul de alertă anti-incendiu și acesta piuie constant, enervant, supărător.
Mi-a amintit de ”picătura chinezească”, o metodă de tortură subtilă, bazată pe repetarea frecventă și constantă a unui zgomot mic, dar neîntrerupt.

Am citit un fragment în cartea lui Gregg Braden, ”Pășind între lumi, știința compasiunii” care se referă la tiparele subtile interioare pe care le exercităm fiecare dintre noi, în mod inconștient. Acestea devin vizibile doar când cineva/ ceva din exterior le oglindește.
Cu alte cuvinte, doar în relațiile cu ceilalți realizăm ce fixități sau condiționări ne împiedică să fim fluizi, să curgem cu viața și să acceptăm ce vine, așa cum vine, că sunt radiații, poluare electromagnetică, sau orice alt eveniment imprevizibil.

”Pisicile sunt oglinzi foarte bune pentru declanșarea acelor tipare subtile ale emoțiilor, pe care noi le numim ”probleme”. Ceea ce simțim noi, referitor la rezultatul unui eveniment, al unei circumstanțe sau al unei relații, este unul dintre aceste tipare subtile.
În legătură cu un sentiment intens al justiției, al injusteții sau al faptului că un rezultat este potrivit, am menționat mai înainte că ele definesc încărcarea pe care o punem noi asupra acelei experiențe.
Stăpânirea situației se referă la modul în care păstrăm în corpul nostru încărcătura și la măsura în care o facem.
Avem noi încredere în viață, în forma în care viața ne este prezentată?
După ce am făcut tot ce puteam face într-o anumită situație, suntem noi capabili să lăsăm să apară rezultatul de la sine și să avem încredere în lucrurile ce vor urma, indiferent care ar fi ele?”

Ce ne întreabă Greg Bradden în fragmentul din carte este:
Sunt capabili astăzi să acceptăm ”Voia Divină” și să nu ne mai agățăm de ”Voia Eu-ului, Voia Mea”?
Chiar dacă ne plănuim să facem lucrurile într-un fel, și acționăm în direcția respectivă, putem să acceptăm că rezultatul final NU este în puterea noastră?
Avem doar acțiunile, pe care să le facem cât de bine putem.
Este singurul loc în care putem să ne exercităm abilitățile.
Rezultatele acestei zile (și ale vieții) nu stau în puterile noastre.
Putem accepta asta, într-o zi caldă și frumoasă de august, la început de week-end?

Să avem cu toții o zi cât mai plină de acceptare,

Cu iubire, tuturor



Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda