Nemulțumirile din Constanța de ieri și de azi - salarii, scumpiri și teama că nu se mai ajunge la pensie

O notă a Securității dezvăluie tensiunile sociale ascunse din județ, pe fondul reformelor economice și al crizei alimentare

O notă informativă întocmită de Securitatea din Constanța la 14 mai 1977 și înaintată Ministerului de Interne și conducerii județene surprinde, cu o sinceritate rar întâlnită în documentele oficiale ale epocii, frământările oamenilor de rând în fața schimbărilor economice anunțate de regim, potrivit arhivelor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Dincolo de limbajul rigid al aparatului represiv, textul scoate la suprafață îngrijorări care circulau deja pe scară largă: scumpirile continue, lipsa alimentelor, neîncrederea în efectele reale ale majorărilor salariale și temerile legate de noile prevederi privind pensiile și vârsta de pensionare.

Salariile crescute artificial, fără impact


La Grupul de Șantiere nr. 1 Cernavodă, parte a proiectului Canalului Dunăre - Marea Neagră, ingineri și tehnicieni au comentat cu prudență anunțata majorare a salariilor. Dacă unii au apreciat măsura, alții au privit-o ca pe un ciclu bine cunoscut: salariile cresc, prețurile cresc și mai repede.
O angajată a șantierului sublinia că, în practică, o scădere a prețurilor ar fi avut efect real asupra nivelului de trai, deoarece orice ajustare salarială era urmată, inevitabil, de scumpiri care anulau beneficiile.

În alte instituții ale județului observațiile erau și mai tranșante. Un jurist din cadrul Corpului de pază militarizat remarca faptul că „puterea de cumpărare rămâne aceeași în cel mai bun caz”, în timp ce propaganda oficială evita comparația directă cu Occidentul, unde ajutoarele de șomaj sau pensiile  - spuneau oamenii - depășeau adesea veniturile românilor.


Analiza făcută de un inspector al Băncii de Investiții din Constanța

Un inspector al Băncii de Investiții din Constanța era consemnat ca formulând observații surprinzător de precise: prețurile ar fi fost stabilite arbitrar, fără actualizare conform costurilor reale, ceea ce crea dezechilibre care loveau atât în stat, cât și în cetățeni.

Acesta sugera chiar că modelul iugoslav, cu un sector privat de mici dimensiuni coexistând alături de marile întreprinderi de stat, ar fi fost mai eficient decât modelul românesc integral centralizat.

Potrivit analizei sale, creșterea de 30% a salariilor anunțată pentru cincinal nu doar că nu avea să fie resimțită, dar urma să fie „înghițită” de scumpirile accelerate ale pieței, care oricum se produceau fără anunțuri oficiale.
 
Teama de bătrânețe: „Nu vom apuca pensia”


O altă temă majoră sesizată în document este îngrijorarea legată de schimbările legislative privind pensiile.

O femeie din Constanța îi relata unui avocat din Tulcea că, pe lângă creșterea anilor de contribuție prevăzuți în lege, circulau zvonuri despre o iminentă majorare a vârstei de pensionare - la 60 de ani pentru femei și 65 pentru bărbați.

În contextul penuriei alimentare și al degradării condițiilor de viață, temerea cea mai profundă era una existențială: ideea că mulți nu vor mai ajunge să se bucure vreodată de pensie.

Aceeași persoană descria și criza alimentară acută: magazine goale, bani care se „evaporau” fără a acoperi nevoile de bază și sentimentul că viața devenea tot mai grea, în ciuda retoricii oficiale despre „epoca de aur”.


Citește și:
Comunitatea greacă din Dobrogea, sub lupa autorităților postbelice. Ce dezvăluie un document CNSAS din 1946