Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:46 26 06 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Interviu Gabriel Daraban (ALDE) - „Datoria noastră ca politicieni e să reprezentăm interesele cetăţeanului european“

ro

10 May, 2019 00:00 917 Marime text
Gabriel Daraban candidează la alegerile europarlamentare pe listele ALDE, pe poziţia 17. De profesie inginer, Gabriel Daraban este preşedintele organizaţiei municipale a ALDE Constanţei, director comercial al Companiei Oil Terminal Constanţa, dar şi un potenţial candidat pentru Primăria municipiului Constanţa.
 
În cele ce urmează, l-am întrebat pe Gabriel Daraban care este viziunea sa asupra modelului Uniunii Europene, despre provocările Brexitului, despre migraţiune şi justiţie, precum şi despre poziţia României în viitorul Parlament European.
 
- E nevoie de schimbarea modelului european?
 
Categoric, da. Este nevoie de schimbarea modelului european. Din perspectivă politică şi administrativă, actualul model european a fost gândit ca un model de tranziţie. Este momentul ca Uniunea Europeană să aleagă dacă se doreşte a fi o federaţie unde conducerea şi decizia politică şi executivă este responsabilitatea unui guvern federal şi în secundar decizia locală, descentralizată, revine în sarcina regiunilor, care aici pot fi identificate cu actualele state componente ale Uniunii Europene, or, Uniunea Europeană devine o confederaţie, adică o organizaţie care se aşază la masa negocierilor prin reprezentanţi suverani desemnaţi, pentru stabilirea unei direcţii comune în chestiunile continentale importante, precum energie, apărare, piaţă comună, adică acele chestiuni care ne afectează în colectiv, suprastatal, continental aş putea spune.
 
Acest al doilea model de organizare lasă suveranitatea statelor membre intactă, iar decizia suverană este lăsată la latitudinea guvernelor şi structurilor politice naţionale, alese prin vot, prin decizia cetăţeanului.
 
În momentul de faţă, Uniunea Europeană este un soi de struţo-cămilă, care îmbină elementele de conducere şi organizare administrativă într-un model greoi de organizare, cu o birocraţie excesivă, a cărei decizie este de multe ori influenţată de grupul politic european care ocupă principalele funcţii europene de conducere. Un singur exemplu: mecanismul de decizie legislativă al Uniunii Europene se bazează pe co-legiferare. Cu alte cuvinte: nicio decizie luată cu titlu de act legislativ în Parlamentul European nu este pusă în aplicare fără încă un vot de validare în Consiliul European, pornindu-se de la premisa că Parlamentul European reprezintă vocea cetăţeanului, iar Consiliul European este voinţa suverană a statelor naţionale. În acest context, de cele mai multe ori se ajunge la un blocaj în luarea unei decizii şi mai ales în punerea acesteia în aplicare, ceea ce îngreunează orice act de administrare ori guvernare europeană.
 
„Viaţa oamenilor este influenţată în multe moduri, de la dreptul la liberă circulaţie până la încercările de a alinia nivelul de trai la cel din statele Uniunii Europene“
 
 - Mulţi români nu prea înţeleg importanţa alegerilor europene pentru că nu înţeleg cum ar putea eurodeputaţii să lucreze direct în favoarea nevoilor lor. Ce le transmiteţi acestor oameni?  
 
Păi, le-aş spune că Uniunea Europeană reprezintă cel mai important proiect politic al secolului 21 şi un important pas în supravieţuirea noastră ca entitate statală în procesul de globalizare, care, fie că vrem, fie că nu vrem, are loc. Viaţa oamenilor este influenţată în multe moduri. Influenţată de dreptul la liberă circulaţie dobândit odată cu intrarea în Uniunea Europeană până la încercările, mai uşoare ori anevoioase, de a alinia nivelul de trai la cel din statele Uniunii Europene. Infuzia de capital european în economie, fondurile alocate pentru proiecte europene, alinierea regulilor sanitar veterinare, alinierea pieţei digitale ori alinierea sistemului sanitar românesc sau a sistemelor sociale şi de pensii, toate sunt acţiuni care influenţează în bine evoluţia şi calitatea vieţii. Desigur, procesele sunt unele care durează, uneori sunt greoaie, alteori rapide şi eficiente, dar acestea există şi se văd. Fiecare din noi trebuie să se gândească şi să compare viaţa de zi cu zi pe care înainte de aderare, cu cea de azi de la 12 ani după aderare.
 
Dacă vrem să fim parte a deciziilor care ne influenţează viaţa trebuie să votăm, pentru a trimite la Bruxelles politicienii capabili să influenţeze în sensul dorit de noi deciziile care vin de acolo şi de care atârnă uneori viitorul nostru.
 
- Care este cel mai mare mit pe care l-aţi auzit despre Uniunea Europeană şi pe care doriţi să îl dărâmaţi?
 
Mitul conform căruia deciziile care vin de la Bruxelles ne afectează întotdeauna în rău viaţa, iar aceste decizii sunt luate indiferent de voinţa noastră şi vin ca un dictat. Nu este deloc adevărat! O decizie de la Bruxelles ce trebuie implementată şi respectată şi care ne place, ori e una mai puţin plăcută ori în dezacord cu intenţiile noastre personale ori statale este rodul negocierii duse de cei pe care noi îi trimitem acolo. În funcţie de implicarea lor e şi decizia, în funcţie de implicarea ori nu a celor pe care noi îi trimitem să ne reprezinte în Parlamentul European, dar şi în celelalte instituţii europene.
 
„Grupul politic din care faci parte şi care urmăreşte abordarea doctrinară a chestiunii este foarte important”
 
 - Cât de mult contează familia europeană din care face parte un partid atunci când te duci la Bruxelles pentru a te bate pentru ţara ta? 
 
Contează foarte mult. În fapt, familia politică la Bruxelles generează şi implementează în legislaţia europeană viziunea politică de conducere a Uniunii Europene, dar şi decizia în chestiunile ce trebuie reglementate. Spre exemplu: În Parlamentul European se ajunge la validarea unei decizii în condiţiile în care au loc negocieri, uneori dure şi cu asperităţi, între grupurile politice, după ce acestea au ajuns la consens în interiorul grupului, unde sunt minim 8 naţiuni reprezentate.
 
Practic, mecanismul din Parlamentul European, prin sistemul de rapoarte, raportori legislativi şi raportori din umbră, desemnaţi pe subiectele în discuţie, dau în procesul de legiferare o pondere egală grupurilor politice, indiferent de mărimea lor. Forma finală a unei directive care iese din comisiile de specialitate şi intră la vot este deja agreată de o majoritate politică, are acordul comisiei europene, care în final trebuie să o implementeze şi este armonizată în cadrul exerciţiilor de trialog cu reprezentanţii Consiliului European, celălalt organism decident din punct de vedere legislativ. În acest context grupul politic din care faci parte şi care urmăreşte abordarea doctrinară a chestiunii este foarte important. Dialogul şi negocierea între grupurile şi familiile politice reprezintă baza activităţii de la Bruxelles, din Parlamentul European.
 
- În calitate de candidat pentru un mandat de eurodeputat, care este punctul dvs. de vedere despre migraţie şi provocările legate de atacurile teroriste din ultimii ani?
 
Pentru a începe cu sfârşitul, trebuie să vă spun că atacurile teroriste sunt provocarea acestui secol. Ele trebuie combătute prin crearea unui sistem european de monitorizare a fenomenului, a potenţialilor cetăţeni europeni ori non-europeni cu tendinţe în această direcţie. Şi acest sistem e în construcţie şi se speră ca în 2021 să existe un sistem complet funcţional la nivelul Uniunii Europene, prin care serviciile speciale naţionale de combatere a fenomenului terorist să poată identifica şi răspunde în timp util, înainte de producerea atentatului. Din punct de vedere legislativ, la nivel european cadrul este asigurat. La începutul acestui an mecanismul a fost legiferat. Acum el trebuie implementat de ţările membre.
 
Referitor la migraţiune. Statele Uniunii Europene, Uniunea Europeană şi factorii de decizie de la Bruxelles recunosc că au abordat iniţial, în 2015, greşit problema. Ca urmare, în cursul anului trecut directivele pe migraţie s-au axat pe sprijinul ce Uniunea Europeană trebuie să îl dea nu atât asigurării unui nivel de trai refugiaţilor cât mai ales instituirii şi finanţării unor programe de reconstrucţie a ţărilor pe care doresc să le părăsească, ori asigurarea condiţiilor necesare vieţii în tabere aflate în afara spaţiului Uniunii Europene, tabere aflate de cele mai multe ori chiar în vecinătatea graniţelor ţărilor care vor să le părăsească şi de unde se pot întoarce la casele lor. Şi se pare că această ultimă variantă dă rezultate.
 
Datoria noastră ca politicieni e să reprezentăm interesele cetăţeanului european. Umanitar avem o răspundere şi pentru familiile dezrădăcinate de conflictele regionale, de războaie ori alte nenorociri, dar în primul rând răspunderea unui politician este faţă de cei care îi reprezintă. Europenii, în cele mai multe ţări, nu au primit foarte bine ideea înglobării în rândul populaţiei europene a refugiaţilor. Acest fapt a dat curs unor dispute şi controverse, aţa că schimbarea de atitudine este justificată. Avem grijă de ei, pe măsura puterilor noastre, dar să încercăm să o facem în spaţiul extra comunitar. Asta a fost şi ultima abordare a conducerii de la Bruxelles, care a alocat fonduri semnificative pentru imigraţie, investind în programe de sprijin şi construcţia de tabere de refugiaţi.
 
„Pentru diplomaţia românească, ar fi indicat să găsească modalităţile şi argumente prin care să contribuie la rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană”
 
- De ce credeţi că România nu a fost în stare să atragă capital străin ca urmare a Brexit-ului, cum au făcut Franţa, Belgia sau Germania?
 
Schimburile comerciale şi de afaceri dintre Marea Britanie şi România depăşesc anual valoarea de un miliard de euro. Prin poziţionarea lor geografică Belgia ori Franţa şi Germania sunt considerate spaţii interesante pentru relocarea unor activităţi economice. Momentan toate discuţiile privind relocarea pe continent a afacerilor din Marea Britanie care au ca piaţă Uniunea Europeană sunt doar teoretice, pentru că nu se ştie clar dacă Marea Britanie va părăsi ori nu Uniunea Europeană.
 
Imposibilitatea semnării unui acord de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană, precum şi să zicem nota de plată pe care Marea Britanie o are de achitat către Uniunea Europeană îi fac pe oficialii şi politicienii de la Londra să caute modalităţi legale de repetare a referendumului, pentru a fi siguri că nu îşi asumă un eşec istoric. În acest context, când încă nu se ştie momentul în care Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană este greu de anticipat care vor fi consecinţele investiţionale şi afluxul de capital din Marea Britanie spre statele Uniunii Europene.
 
Personal, îmi doresc ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană. Este un contribuitor net la bugetul UE şi unul dintre partenerii economici de nădejde ai României. Bineînţeles că fiind unul din statele în care o bună parte a cetăţenilor români au plecat să muncească şi să trăiască rămânerea Marii Britanii în cadrul Uniunii Europene este un avantaj. Aşa că, mai degrabă, pentru diplomaţia românească ar fi mult mai indicat să găsească modalităţile şi argumente prin care România să contribuie la rămânea Marii Britanii în Uniunea Europeană.
 
- Cum poate rezolva pe viitor România tendinţele maxim-populiste care se traduc prin legi declarate ulterior neconstituţionale de către CCR, dar care nu ne ajută din punctul de vedere al credibilităţii legislaţiei de afaceri?
 
Despre tendinţe maxim-populiste nu ştiu ce să vă spun. E un termen subiectiv de a defini o activitate legislativă. În privinţa actelor normative ce sunt declarate pe articole ori pe de-a întregul neconstituţionale, România are reguli asemănătoare oricărei ţări europene de a reglementa şi a pune în acord cu cerinţele CCR acele legi ori articole care nu sunt în concordanţă cu legea fundamentală. Pe aceiaşi procedură, care e implementată în regulile noastre, „lucrează” orice stat european. Şi acolo, fie că e Franţa ori Germania o lege, ori parte de lege, e modificată după punerea ei în aplicare, căci abia după ce intră în vigoare cei care o pot contesta văd dacă ea funcţionează ori nu, ori dacă depăşeşte cadrul constituţional. În faza de proiect o lege nu poate fi contestată la Curtea Constituţională, pentru că nu e parte a legislaţiei, e doar un proiect.
 
Interviu realizat la comanda ALDE, Cod unic de identificare al mandatarului financiar ALDE - 41190002
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii