Tradiții de Crăciun ale românilor

 

• În zona rurală a României, sărbătorile de iarnă păstrează încă tradiţii străvechi. Indiferent dacă eşti în Moldova, în Transilvania, în Oltenia sau în Dobrogea, iarna are o încărcătură anume. Tradiţiile şi obiceiurile românilor diferă de la o zonă la alta, dar cele mai multe tradiţii şi obiceiuri care înconjoară sărbătorile de iarnă se respectă încă cu rigoare în zonele rurale din Bucovina şi Maramureş, arată site-ul Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, citată de Agerpres.

Un amalgam de contraste caracterizează tradiţiile acestei perioade - mesele îmbelşugate, poveştile şi colinda tristă, cântecul vesel, dansul dramatic, căldura şi ospitalitatea gazdelor.

„Noi, România, suntem între ţările răsfăţate, aş putea spune, din sud-estul Europei, unde summumul de comportamente culturale care au o lungă filiaţiune istorică ne face să spunem că la noi Crăciunul continuă să fie acel pas spre sacru, care se deschide în ajunul zilei de 25 şi se termină la Bobotează'', a explicat prof. univ. Doina Işfănoni în documentarul „Tradiţii româneşti de Crăciun'', produs de Cabli Funart în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Centrul Cultural „Dunărea de Jos" din Galaţi şi Centrul Cultural din Vrancea şi publicat pe pagina Ambasada României în Spania.

 
Fiecare sătean ştia, după glasul curat al copiilor care strigau "Chiraleisa!" sau "Nihoho!", vestind că Domnul miluieşte sau că Naşterea lui Hristos e prilej de chiuit de bucurie, că s-au apropiat sărbătorile, aminteşte site-ul www.basilica.ro în articolul ''Tradiţii de Crăciun şi Bobotează păstrate în zona Darabanilor, judeţul Botoşani''. '
 

„Se aude apoi clinchetul clopoţeilor legaţi în salbă de grumazul cailor de la sanie sau căruţă. În felul acesta ştim că părintele este aproape. Credincioşii au luminile casei aprinse, dar şi colaci, nuci sau făină, pregătite pe masă pentru binecuvântare, alături de lumânări aprinse'', detaliază sursa citată.

 
Colindele

Colindele se cântă, în funcţie de zonă, „de la începutul postului Crăciunului până la Bobotează'', de la Ignat, în Ajunul Crăciunului, în ziua de Crăciun, în noaptea de Crăciun, potrivit volumelor ''Sărbători şi obiceiuri'', Editura Enciclopedică (2001-2004).

Colinda şi corinda (lat. calendae) sunt termenii care numesc textul oral ce se recită-cântă de către o ceată de tineri în special, în timpul celor 7-12 zile de facere a Anului Nou şi în alte câteva ocazii similare, explică ''Dicţionarul de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti'', de Romulus Antonescu (2009), ediţia digitală 2016 publicată pe http://cimec.ro.
 
În Bihor, Ţara Oaşului şi Maramureş, termenul corindă apare şi în refrenul textului de colind; în Transilvania de nord-vest, se spune „a cocuţa" sau „a cucuţa", în loc de „a colinda'', iar în acest caz li se dau copiilor ca dar cocuţi (pâine mică, colăcel), spunându-se şi „a umbla la urat pentru a primi cocuţi". În sudul Moldovei, colindarea se face de către copii de 6-14 ani, în cete de câte 2-6, în zilele Crăciunului, denumirea fiind "Cu steaua", steaua fiind făcută de către copiii înşişi, în stil naiv.
 
În Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei (Tecuci), colindul este cunoscut sub denumirea de "Moş Ajun" ("Bună Dimineaţa la Moş Ajun") sau "Colideţe" ("Colindiş", prin Muscel), "Neţelaşu" ("Neaţălaşu") prin şesul Munteniei răsăritene şi sudul Moldovei; apoi în Banat şi Transilvania vestică (aproximativ între Târnave, Mureşul Mijlociu, versantul nordic al Munţilor Apuseni şi Bazinul Beiuşului, inclusiv Sibiul şi Făgăraşul) sub denumirea de "Piţărăi" (pizărăi, pizări), iar prin Banatul sud-estic şi Făgăraş este cunoscut sub denumirea de "Colindeţi", ca şi în Oltenia şi Muntenia, unde termenul acoperă şi sensul de copii care colindă şi pe cel al colăceilor care se dau în dar copiilor, evidenţiază sursa citată.
 
Colinda de Crăciun are forme foarte variate, majoritatea de sorginte creştină. Acestora li se adaugă privilegiata colindă „Cu steaua'', care poate fi cântată zilnic în perioada dintre 24 decembrie şi 6 ianuarie. Copiii, feciorii şi bărbaţii tineri purtau stea şi luceferi, „erau îmbrăcaţi cu haine albe şi guler roşu, cu şepci de carton pe cap" (Timiş), notează volumul "Sărbători şi obiceiuri. Volumul II Banat, Crişana, Maramureş", Editura Enciclopedică, 2002. Costumul popular mai cuprinde cămăşi, coifuri de hârtie colorată, cu panglici. Uneori unul dintre membrii grupului era îmbrăcat în uniformă militară, iar altul în cioban. Uneori aveau şi nişte pelerine cu stele pe ele, amintesc volumele citate.

Moş Crăciun

Crăciunul este celebrarea zilei de naştere a Domnului Iisus Hristos. Un colind spune: „Că-i născut un domn prea bun / Cu numele lui Crăciun, / Că-i născut un om frumos, / Cu numele lui, Hristos'', evidenţiază https://azm.gov.ro/. Reprezentarea actuală a lui Moş Crăciun, cu plete dalbe, îmbrăcat în costum roşu, cu sacul plin de jucării sau alte daruri, deplasându-se în sanie trasă de reni, nu ţine deloc de vechile tradiţii româneşti, ci reprezintă un împrumut târziu din lumea apuseană. În tradiţia românească, Moş Crăciun este considerat şi Bătrânul Crăciun, un nume semnificativ. Moş Crăciun ar fi fost proprietarul staulului în care a născut Fecioara, un om bogat şi rău, care ar fi refuzat să dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit Crăciuneasa. Pentru inima ei bună, Crăciuneasa trece drept patroană a moaşelor. În faţa unei asemenea minuni, Crăciun însuşi se spăşeşte şi se creştinează. S-a spus şi că personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeităţi păgâne a locului.

Alte obiceiuri

În ajunul Crăciunului (24 decembrie), fata nemăritată dintr-o familie strânge toate lingurile de la masă, iese cu ele în curte, le scutură în mână, făcându-le să scoată zgomot şi, din ce parte a satului încep să latre câinii, din acea parte îi vor veni peţitori - Suceava.

În ajunurile Crăciunului şi Bobotezei, adică în zilele de 24 decembrie şi 5 ianuarie, femeile adună, pe nemâncate, cenuşa din vatră şi gunoiul de prin casă şi îl păstrează, iar primăvara, când pregătesc straturile de legume din grădină, presară cenuşa şi gunoiul peste acestea, în credinţa că astfel roadele nu vor fi mâncate de felurite vietăţi - Suceava.

Citește și
Astăzi, 24 decembrie 2023, Ajunul Crăciunului. Ce semnificație religioasă are?