Președintele Nicușor Dan trimite la reexaminare legea privind cercetarea și institutele naționale de cercetare

Preşedintele României, Nicuşor Dan, a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare şi inovare, anunță un comunicat din partea Administrației Prezidențiale.

Vă prezentăm textul integral al cererii:

Domnului Mircea ABRUDEAN
Preşedintele Senatului

În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE asupra Legii pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare şi inovare

În data de 20 iunie 2026, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare şi inovare (PL-x nr. 438/2025).


Legea are ca obiect de reglementare completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002, în sensul includerii, în sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, a nucleelor de cercetare constituite în cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 183/2024, prin reglementarea în detaliu a procedurii de concurs public pentru ocuparea funcţiei de director general la institutele naţionale de cercetare-dezvoltare (INCD).

În primul rând, în susţinerea prezentei cereri de reexaminare, menţionăm că în cadrul procedurii parlamentare a fost solicitat avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care a propus înlocuirea sintagmei "în cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale", din cuprinsul art. 7 indice 1 al propunerii legislative, cu sintagma "în cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale", precum şi modificarea în mod corespunzător a art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 183/2024.

Propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost motivată de faptul că Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, în enumerarea de la art. 6, nu menţionează şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale printre organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, iar conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 92/1996 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale "face parte din sistemul naţional de apărare".

Propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost însuşită sub forma unor amendamente, însă, probabil dintr-o eroare, în forma finală a legii trimise spre promulgare, în prevederea privind modificarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 183/2024 s-a menţinut trimiterea la Legea nr. 51/1991: "(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), din personalul CDI fac parte şi persoanele care desfăşoară activitate de cercetare, dezvoltare şi inovare în cadrul unor nuclee de cercetare constituite în cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale stabilite de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, introducerea sintagmei "apărării şi ordinii publice" ar putea deveni lipsită de sens şi finalitate, câtă vreme s-ar menţine trimiterea la Legea nr. 51/1991, aceasta din urmă stabilind doar instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, nu şi al apărării naţionale şi al ordinii publice. De asemenea, acest fapt ar putea determina ca prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 183/2024 (în forma modificată prin legea trimisă spre promulgare) să nu fie aplicabile şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, deşi acesta desfăşoară activitate de cercetare în cadrul unor structuri de tip nucleu de cercetare, acesta fiind argumentul propunerii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.


Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor expuse mai sus, apreciem că ar fi necesară clarificarea prevederii privind modificarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 183/2024, în sensul eliminării sintagmei "stabilite de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", astfel încât formularea din prevederea privind modificarea art. 4 alin. (2) al Legii nr. 183/2024 să rămână "(...) în cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale", asigurându-se astfel armonizarea cu formularea din prevederea privind modificarea art. 4 alin. (3) al Legii nr. 183/2024, precum şi cu formularea din art. 7 indice 1 nou-introdus în Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002.

În al doilea rând, în susţinerea prezentei cereri de reexaminare, menţionăm că în procedura parlamentară din Camera Deputaţilor, Cameră decizională, au fost adoptate mai multe amendamente, prin care au fost introduse în Legea nr. 183/2024 şase noi articole (articolele 17 indice 1 - 17 indice 6), care reglementează în detaliu procedura de concurs public pentru ocuparea funcţiei de director general la institutele naţionale de cercetare-dezvoltare (INCD).

Astfel, după articolul 17 din Legea nr. 183/2024, se introduc şase noi articole, articolele 17 indice 1 - 17 indice 6, care stabilesc instituţia publică responsabilă cu organizarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director general al INCD, respectiv organul de specialitate al administraţiei publice centrale coordonator al INCD (ministerul de resort), precum şi forma de publicitate a concursului. Totodată, sunt reglementate condiţiile cumulative de participare, criteriile de evaluare, etapele de desfăşurare a concursului şi participarea observatorilor pe durata desfăşurării interviului.

Pe lângă elementele esenţiale ale organizării unui concurs pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere, se reglementează şi obligativitatea încheierii contractului de management, în maximum 15 zile lucrătoare de la emiterea ordinului de numire, precum şi faptul că indicatorii de performanţă managerială stabiliţi prin contractul de management, în baza cărora se evaluează performanţa managerială a directorului general, cuprind în mod obligatoriu şi date privind valoarea fondurilor europene atrase, impactul socio-economic al valorificării rezultatelor activităţii CDI, precum şi parteneriatele cu industria.

De asemenea, se introduc prevederi privind obligaţia directorului general de a publica anual venitul net pe site-ul INCD, precum şi aceea de a obţine avizul emis de ORNISS în termen de 30 de zile de la numire. În cazul în care persoana numită nu obţine avizul, ordinul de numire în funcţie se revocă.

De asemenea, în procedura parlamentară din Camera Deputaţilor a fost introdus un nou articol (articolul III), cu următorul conţinut: "Art. III. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se actualizează în mod corespunzător metodologia de concurs pentru ocuparea funcţiei de director general la institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 576/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 26 august 2016".

Din analiza parcursului legislativ al legii criticate şi din compararea formelor pe care aceasta le-a avut de la momentul iniţierii şi până la momentul adoptării, reiese faptul că legea transmisă la promulgare contravine prevederilor art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului, motiv pentru care apreciem că se impune reanalizarea acesteia de către Parlament.

Se poate observa faptul că introducerea articolelor 17 indice 1 - 17 indice 6 în Legea nr. 183/2024 şi introducerea noului articol III reprezintă modificări aduse direct în camera decizională (Camera Deputaţilor), iar Senatul nu a avut posibilitatea de a le analiza.

Conform dispoziţiilor constituţionale, Parlamentul României este caracterizat de un bicameralism diferenţiat instituţional ceea ce înseamnă că acesta este format din două camere, Camera Deputaţilor şi Senatul, care în funcţie de materiile susceptibile de legiferare pot avea fie calitatea de Cameră de reflecţie, fie de Cameră decizională. Scopul vădit a unei astfel de organizări a forului legiuitor este acela de a evita concentrarea puterii. În cadrul unui sistem bicameral, cum este şi cazul României, una dintre Camere este susceptibilă să împiedice cealaltă cameră să devină suport al unui regim autoritar. În acest sens, se asigură atât dezbaterea, cât şi un cadru de analiză succesivă a legilor, ceea ce oferă şi o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ (Decizia Curţii Constituţionale nr. 799/2011).

În vasta sa jurisprudenţă, Curtea Constituţională a dezvoltat o întreagă doctrină a bicameralismului şi a modului în care acest principiu este reflectat în procedura de legiferare. Prin urmare, Curtea reţine indivizibilitatea Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţări şi arată că legea fundamentală nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră (Decizia Curţii Constituţionale nr. 710/2009). Astfel, Curtea arată că legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1029/2008).

Prin urmare, dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două camere ale Parlamentului. Astfel, eventualele modificări şi completări pe care Camera Decizională le aduce proiectului de lege/propunerii legislative adoptate de prima cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. În sens contrar, consecinţa ar fi ca o singură cameră (Camera decizională) să legifereze, ceea ce este contrar principiului bicameralismului (Decizia Curţii Constituţionale nr. 472/2008).

Principiul bicameralismului nu poate avea ca efect deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate. Curtea Constituţională a statuat că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor ( Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012).

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că principiul bicameralismului se reflectă nu doar în dualismul instituţional în cadrul Parlamentul, ci şi în cel funcţional. Ţinând cont şi de indivizibilitatea Parlamentului şi unicitatea sa ca autoritate legiuitoare, Constituţia nu permite adoptarea unei propuneri legislative sau proiect de lege fără a fi dezbătut şi de cealaltă cameră (Decizia Curţii Constituţionale nr. 710/2009).

De asemenea, tot din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional rezultă că dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Aşa fiind, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia Curţii Constituţionale 472/2008).

Or, raportat la cazul de faţă, considerăm că prin intervenţiile operate la nivelul Camerei Deputaţilor, au fost întrunite criteriile esenţiale ce stau la baza încălcării principiului bicameralismului, plasând pe o poziţie privilegiată camera decizională şi negând rolul de cameră de reflecţie a Senatului. Prin urmare, se constată că, la Camera decizională, s-a produs o schimbare de esenţă, în sensul că au fost adoptate noi prevederi, neavute în vedere de Senat, în calitate de primă cameră sesizată.

Astfel, la Camera Deputaţilor au fost introduse pentru prima oară, completări privind reglementarea în detaliu a procedurii de concurs public pentru ocuparea funcţiei de director general la institutele naţionale de cercetare-dezvoltare (INCD), completări care nu au fost avute în vedere şi nu au fost dezbătute de Senat.

În concluzie, din analiza comparată a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, se poate constata că există deosebiri de conţinut juridic şi o configuraţie diferită între forma primei Camere sesizate, pe de o parte, şi forma adoptată de cea de-a doua Cameră, pe de altă parte, iar faţă de dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi faţă de bogata jurisprudenţă constituţională pronunţată în materia principiului bicameralismului, apreciem că se impune reanalizarea legii de către Parlament.

Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare şi inovare.



Citește și:
Sorin Grindeanu îl critică pe Ilie Bolojan și îl laudă pe Nicușor Dan pentru echilibru