Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:38 20 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Fântâna Secretă a Afroditei, Templul lui Theos Megas şi Mausoleul lui Nikeratos

ro

25 Jan, 2012 02:48 1847 Marime text

histria_site_1.jpg

Marile Taine ale Histriei

Deşi este un sit arheologic în care se cercetează de aproape un secol, Histria păstrează încă enigme ce nu au putut fi desluşite. Inexistenţa unei certitudini duce invariabil la ipoteze şi implicit la apariţia unor aprigi controverse, care ajung adesea să îi divizize chiar şi pe specialişti. Una dintre tainele Histriei este legată de Fântâna Afroditei, un obiectiv arheologic a cărui utilitate a rămas un mister. O altă întrebare la care nu s-a putut găsi niciun răspuns este: Cine era cu adevărat Theos Megas, divinitatea misterioasă în cinstea căreia, în secolul III înainte de Hristos, grecii din Histria ridicau un templu maiestuos? O altă taină este cea a lui Nikeratos, histrianul care a murit în Atica şi al cărui mausoleu, aflat acum la Muzeul Naţional de Arheologie din Pireu, este considerat unul dintre cele mai frumoase monumente ale lumii antice...

Inima vechiului oraş

Timp de peste şase veacuri, de la întemeierea datată de Eusebiu din Cesareea în anul 657 (înainte de Hristos) şi până la începutul dominaţiei romane, viaţa de zi cu zi a polisului Histria s-a desfăşurat după obiceiul oricărei cetăţi a Greciei antice. Inima oraşului în acea perioadă era Zona Sacră, centrul unui polis al cărui trai zilnic era controlat de Zeii Eladei. Aici se ridicau odată templele maiestuoase ale lui Zeus, Apollo, Afrodita sau Theos Megas. Astăzi, de vrei să ajungi în Zona Sacră, trebuie să treci prin Marea Poartă romano - bizantină, să laşi în dreapta ruinele vechiului cartier de lux şi să urci pe un platou aflat în colţul de Nord Vest al şantierului arheologic. În urmă cu 2600 de ani, te-ai fi aflat la capătul unei alei pavate cu dale de calcar iar în faţa ta s-ar fi deschis o privelişte fără seamăn. Astăzi, sunt doar ruine... dar povestea acestor pietre este, în continuare, una impresionantă.

Secretul Zeiţei

Toate cele patru temple mari ale Zonei Sacre erau impozante şi cu siguranţă, lăsau fără suflare orice nou-venit ajuns la Histria. Unul dintre monumente, cel al Afroditei, Zeiţa Frumuseţii, avea însă ceva special, care îl făcea cu totul deosebit. Dimensiunile sale nu erau impresionante, 16 metri lungime, pe şapte, lăţime. Construcţia ridicată la mijlocul secolului VI înainte de Hristos era însă din calcar, iar în lumina soarelui, aceasta strălucea, punând în umbră celelalte temple ale Zonei. Astăzi, templul este protejat cu plăci mari de metal, întrucât calcarul friabil se exfoliază foarte uşor. La doar câţiva metri de Templul Alb al Afroditei, arheologii au descoperit însă ceva foarte ciudat. Este o falie naturală, astăzi de numai patru-cinci metri lungime şi doi metri adâncime, a cărei destinaţie este necunoscută. Histrienii au adaptat acest loc, l-au întărit cu ziduri şi l-au legat de Templu printr-un canal. Aici s-au săpat scări, care duceau pe fundul gropii. Marea Depresiune, cum îi spun unii arheologi, era cu siguranţă legată de ritualul religios oficiat în Templu. O opinie este aceea că era un loc în care aveau voie să intre doar preoţii templului şi niciodată, vreun neiniţiat. Este foarte probabil să fi fost un bazin cu apă, o fântână aflată în mijlocul unei mici zone verzi şi în care preotesele Zeiţei puteau petrece timpul. Arheologii nu au ajuns la un numitor comun şi doar cercetările viitoare pot să mai dea deoparte vălul misterios care acoperă această taină. Singurul lucru cert legat de Fântâna Afroditei este acela că ea a fost distrusă de un cutremur, în jurul anului 100, înainte de Hristos. Mai târziu, romanii au construit în Vechea Zonă Sacră un cartier de locuinţe şi au acoperit, însă doar parţial, Marea Depresiune.

Zeii misterioşi ai cetăţii

Înainte de venirea romanilor, Histria avea 16 divinităţi adorate de către localnici. Se ştie că 12 erau Zeii Olimpieni, la care se închina întreaga lume elenă. Restul de patru erau fie derivate ale acestor divinităţi, fie divinităţi enigmatice. Aceste derivate evidenţiau o anumită calitate a unui zeu, care făcea parte deja din Panteonul cetăţii. Unul dintre aceste cazuri este cel al lui Apollo Boreas, „cel ce învinge vântul din Nord". Lucru ciudat, acesta era adorat în mai multe zone din jurul Mării Negre dar nicăieri în restul lumii greceşti. Mai mult, Histria este singura aşezare antică din România unde s-au descoperit dovezi ale adorării lui Boreas. Al doilea zeu derivat era Apollo Pholeuterios, a cărui funcţie era legată de medicină. Am ajuns însă şi la Zeii Misterioşi. Primul este Forkis „Bătrânul Mării", o divinitate întâlnită doar la Histria, într-o inscripţie. În întreaga lume mai există doar două referiri la acest personaj mitic: Marele Homer l-a menţionat în scrierile sale, iar pe insula greacă Ithaka (acolo era casa legendarului Ulise) există în zilele noastre o Peşteră a lui Forkis. Histria era un port la Pontul Euxin şi era normal ca localnicii să se teamă de zeii marini. Poseidon era divinitatea întregii Elade, Forkis era însă doar al Histriei!

Cine era Theos Megas?

Cea de a doua divinitate misterioasă a Histriei merită să fie tratată separat. Este vorba despre Theos Megas sau Marele Zeu, unul a cărui identitate naşte şi astăzi dezbateri aprinse între specialişti. Ce se ştie cu adevărat este că, cel mai probabil în secolul III înainte de Hristos, histrienii au ridicat în cinstea acestui Theos Megas în Zona Sacră un monument din marmură, singurul de acest fel din oraş. S-a spus la un moment dat că ar putea fi vorba despre Sarapis, divinitate elenistică dar importată din Egipt. A fost emisă această ipoteză, întrucât la finele secolului IV, histrienii au trimis o delegaţie în Calcedonia, să consulte un Oracol şi să afle dacă este bine să adopte acest Zeu. Sarapis este însă doar una dintre ipoteze. S-a mai spus că Theos Megas ar fi Helios, Apollo Ietros (Tămăduitorul) sau chiar zeitatea de origine tracă Derzelas. Cea mai nouă opinie este că ar fi chiar vorba de un Zeu Get, adoptat de către Histria datorită numărului mare de autohtoni care ajunseseră să trăiască în cetate.

Mausoleul lui Nikeratos

Histria a fost secole de-a rândul un oraş extrem de înfloritor, care rivaliza cu marile polisuri ale Greciei Mamă. A trecut însă şi prin momente grele, invazii şi distrugeri, de pe urma cărora s-a recuperat cu greu. Astfel de vremuri tulburi făceau ca mulţi dintre localnici să caute siguranţă pe tărâmul Eladei. Este şi cazul lui Nikeratos, un nobil din Histria, care pe la jumătatea secolului III înainte de Hristos, şi-a luat familia şi a plecat la Atena. Era un om extrem de bogat, pentru că, de pe urma sa, a rămas un monument impresionant, una dintre minunile arhitectonice ale lumii greceşti. Nikeratos a murit în anul 320 înainte de Hristos, la Kalithea, în Atica. Este foarte probabil să fi fost, ironia sorţii, o moarte violentă, pentră că în acelaşi timp şi-a pierdut viaţa şi Polixenos, fiul său adolescent. Povestea celor doi este spusă de inscripţia Mausoleului, aflat astăzi la Muzeul Naţional de Arheologie din Pireu. Monumentul are 15 metri înălţime şi era împodobit cu reliefuri rafinate, cele mai multe distruse însă de-a lungul veacurilor. Alături de tată şi fiu apare înfăţişat şi un sclav, care pare să le servească celor doi ultima masă din această viaţă. Mausoleul lui Nikeratos este unul impresionant, chiar şi într-o lume greacă în care arta era la mare preţ. Nikeratos ne spune prin monumentul său că în urmă cu peste 2300 de ani, un nobil din Histria putea fi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Greciei Antice.

Epilog

Fântâna Afroditei, Theos Megas, Zeii Misterioşi sau Mausoleul lui Nikeratos sunt doar o parte din misterele Histriei. Cel mai mare şantier arheologic al României ascunde cu siguranţă multe alte taine. Deceniile ce vor veni vor aduce poate şi răspunsuri la întrebările vechi. Se vor naşte însă altele, pentru că povestea Histriei este departe de a se fi încheiat...

Articol preluat de pe http://www.dezvaluiri.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii