Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
10:12 17 05 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Centrele de plasament, refugiul copiilor abandonati

ro

06 Oct, 2004 00:00 2515 Marime text

Cei mai multi dintre minorii care ajung institutionalizati isi reneaga radacinile familiale * Exista multe situatii in care acesti copii abandonati reusesc sa isi construiasca o perspectiva profesionala * Legislatia in domeniu este paguboasa, avand in vedere ca minorii institutionalizati trebuie sa paraseasca aceste centre de plasament in momentul in care ajung la varsta majoratului

Cand vizitezi un centru de plasament, ai senzatia ca toti copiii dintr-o astfel de institutie sunt iremediabil pierduti pentru societate. Totusi, exista - sa le zicem - si cazuri fericite, cand astfel de copii reusesc in viata. Elvis I., de 17 ani, are o poveste foarte trista. Parintii, fiind foarte saraci, l-au abandonat in maternitate deoarece acesta era mai tot timpul bolnav. Parasit, Elvis a intrat in sistem, a trait in diferite institutii, in functie de varsta, ajungand astfel in Centrul de Plasament "Traian". A absolvit opt clase la Scoala Speciala nr.3, dupa care a fost inscris la Grupul Scolar Profesional Special Constanta. Pe parcursul ultimilor ani, asistentii sociali din centru au facut demersuri repetate, reusind ca in final sa o localizeze pe mama lui Elvis in satul Faurei, din comuna Baneasa, judetul Constanta. Elvis a fost de acord cu actiunile de gasire a parintilor sai, el dorindu-si foarte mult sa-si cunoasca tatal, pentru mama nutrind resentimente puternice. Asistenta si psihologul centrului au dus o munca dificila de consiliere cu mama lui Elvis pentru ca aceasta sa vina sa-si cunoasca fiul. Elvis a fost pregatit inainte de intalnire, prima intrebare a lui fiind legata de existenta tatalui. Cu sprijinul personalului, Elvis a reusit sa depaseasca socul provocat de aflarea vestii mortii tatalui. In vara anului 2003, mama lui Elvis a venit la centru insotita de sora lui mai mica si de sotul acesteia, insa baiatul a inceput sa planga si sa tremure, refuzand sa-si vada mama. Specialistii centrului vad in spatele acestui refuz negarea faptului ca este de etnie rroma. Cu greu a acceptat sa-si vada familia, acuzandu-si de la inceput mama ca l-a abandonat, insa, odata trecut acest hop si dupa o vizita facuta surorii sale, cuvintele "familia mea" au intrat foarte repede in vocabularul sau. El s-a integrat foarte repede, si-a petrecut de atunci vacantele in casa familiei sale, care i-a promis sprijin material si afectiv, mama promitandu-i ca, la absolvire, ii va trece casa pe numele lui. Elvis se poate considera norocos ca a reusit sa revina in sanul familiei, alti colegi de-ai sai fiind nevoiti sa traiasca toata viata cu gandul ca familia ii reneaga. Acesta este si cazul Georgianei E., familia ei refuzand in prezent orice contact. Ea a fost institutionalizata in mai multe centre, ajungand, intr-un final, la Centrul de Plasament "Traian" la varsta de opt ani. Mama Georgianei este bolnava, in urma cu ceva timp aceasta suferind un accident de masina, iar tatal este alcoolic. Mai are trei surori si un frate, insa ea a fost singura institutionalizata. La nastere ea a fost abandonata de mama, fiind crescuta de bunica. Dar nici traiul alaturi de bunica sa nu a fost unul usor, ea fiind zilnic batuta de unchiul sau, ajungand, pana la urma, sa fuga de acasa. De cand este in centru, s-a incercat de mai multe ori o reapropiere de familie, incercari soldate cu un esec, tatal chiar amenintand ca isi omoara sotia daca fiica lui se reintoarce acasa. Asistentii nu s-au dat batuti, insa tatal fetei refuza orice contact cu ea. Dupa socul suferit in urma atitudinii tatalui sau fata de ea, Georgiana nu mai vrea sa-si vada familia. Chiar daca mama ei a promis de multe ori ca va veni sa-si viziteze fiica, pana acum aceasta promisiune nu s-a materializat. In ciuda vietii grele pe care a avut-o, Georgiana a evoluat foarte bine, fiind acum considerata de angajatii centrului unul dintre cei mai buni copii. Ea a terminat opt clase, si acum este ultimul an la Grupul Scolar Agricol Palas, sectia Turism si alimentatie, scoala pe care Georgiana si-a dorit foarte mult sa o urmeze. In aceasta vara a lucrat ca ospatara in Mamaia, ea primind foarte multe aprecieri de la patroni, care au vazut in ea o persoana foarte responsabila, serioasa si corecta. Prietena ei cea mai buna, Claudia, lucreaza in centru. Aceasta a trait o viata de cosmar din cauza parintilor alcoolici si violenti. Tatal Claudiei isi maltrata copiii aplicandu-le batai ingrozitoare, ajungand chiar sa-i "marcheze" cu fierul incins. Toata aceasta situatie tragica a culminat atunci cand tatal a batut-o pe sora mai mica a Claudiei, in varsta de cinci ani, si a lasat-o in zapada, fetita decedand. Ca urmare a acestei tragedii, copiii au fost luati de stat si institutionalizati. Claudia a crescut in diferite centre de plasament, a terminat opt clase si trei ani de profesionala, la absolvire fiindu-i oferit un post de spalatoreasa in Centrul de Plasament "Traian", unde lucreaza de aproape patru ani. Ea a devenit un fel de model demn de urmat pentru copiii din centru deoarece, desi pe corpul ei sunt vizibile cicatricile, dovezi ale "iubirii parintesti", Claudia a reusit sa-si gaseasca un drum in viata si nu s-a lasat prada disperarii, cum altii ca ea o fac. Au reusit sa razbata si ea, si Elvis, si Georgiana, destinele lor avand in comun trei lucruri: suferinta, speranta intr-o viata mai buna si succesul.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii