BNS îi cere lui Nicușor Dan o dezbatere în CSAT privind achiziția gazelor din Neptun Deep- „Cine suportă, de fapt, costul acestei decizii?”

Blocul Național Sindical (BNS) îi solicită președintelui României, Nicușor Dan, să inițieze, la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), o dezbatere privind securitatea energetică a României, în contextul promulgării Legii nr. 171/2026 privind unele măsuri bugetare.

Sindicaliștii susțin că actul normativ prevede achiziția de către statul român, în perioada 2027–2034, a unei cantități de 49,9 milioane MWh de gaze naturale (49,9 TWh) din proiectul Neptun Deep, la un preț de 48,752 euro/MWh, de la OMV Petrom, în baza dreptului de preempțiune.

Potrivit BNS, valoarea totală a tranzacției depășește 2,4 miliarde de euro, iar decizia ar putea avea consecințe asupra bugetului de stat, facturilor populației, prețurilor la energie, competitivității industriei și atractivității României pentru investitori.

Sindicatul atrage atenția că există mai multe scenarii care ar trebui analizate înainte ca efectele măsurii să fie resimțite de populație și economie.

CĂTRE:
 

Administrația Prezidențială, Domnului Nicușor-Daniel Dan, Președintele României
 

SCRISOARE DESCHISĂ
 

Domnule Președinte,
 

Blocul Național Sindical a luat act de faptul că, recent, ați promulgat Legea Nr. 171/2026 privind unele măsuri bugetare.

Concret, legea vizează achiziția a 49,9 milioane MWh (49,9 TWh) de gaze naturale prin proiectul Neptun Deep, în valoare totală de peste 2,4 miliarde de euro. Conform actului normativ, în perioada 2027–2034, statul roman va cumpăra gaze naturale la un preț de 48,752 de euro/MWh, de la OMV Petrom, în baza dreptului de preempțiune aferent exploatării gazelor din perimetrul Neptun Deep.

România are în acest perimetru offshore, aproximativ 100 de miliarde de metri de cubi de gaze naturale, din care jumătate se află în exploatarea ROMGAZ.
 

Nu vorbim despre o decizie cu efect limitat la o tranzacție comercială. Vorbim despre o decizie care poate produce efecte asupra bugetului de stat, facturilor populației, prețurilor energiei electrice, competitivității industriei românești și atractivității României pentru investiții, timp de șapte ani.

Analiza BNS arată că această decizie legislativă poate genera cel puțin două scenarii cu efecte majore asupra României. Primul scenariu este cel în care prețul gazului pe piața liberă va fi mai mic decât prețul de 48,752 de euro/MWh stabilit prin lege. În această situație, statul român ar cumpăra gazul la un preț superior celui de piață și ar trebui ulterior să îl valorifice într-un context de piață în care prețul ar putea fi mai mic. Diferența ar putea deveni astfel o pierdere pentru statul român, suportată, în ultimă instanță, din bani publici. Pe de altă parte, prețul de 48,752 de euro/MWh stabilit prin lege echivalează cu circa 256 lei/MWh, peste nivelul prețului reglementat de 120 lei/MWh aplicat în prezent producătorilor interni pentru gazele destinate consumatorilor casnici și producătorilor de energie termică.

Analiza BNS relevă și un al doilea scenariu, în care costul suplimentar al gazului se transferă în economie și în prețurile plătite de consumatori. Dacă luăm drept reper un preț de 22,8 de euro/MWh (preț reglementat acum pentru populație) și îl comparăm cu prețul de 48,752 de euro/MWh, vorbim despre o creștere de 113% a prețului gazului, nu despre o ajustare marginală. Această diferență nu poate fi ignorată într-o economie în care gazul natural reprezintă o componentă importantă a costurilor pentru populație, pentru industrie și pentru producția de energie electrică.

Mai mult, în cazul producției de energie electrică pe bază de gaze naturale, creșterea costului combustibilului se transmite în costul energiei produse și, ulterior, în prețurile din economie. Astfel, pentru 1 MWH de energie electrică se consumă 2,5 MWH de gaze naturale. Asta înseamnă că 1 MWH de energie electrică ajunge la peste 120 de euro. Tarif care, conform practicilor din piața de energie, va reprezenta prețul minim al energiei active, la care se adaugă costurile de transport, distribuție, accize, TVA și certificate de emisii de carbon. Toate acestea însumate vor conduce la prețul de peste 180 de euro/ MWH la consumatorul final: industrial sau casnic.
 

Pe de altă parte, analiza BNS arată că există o creștere cu peste 100% a facturilor la căldură pentru populația care se încălzește în sistem centralizat. Pentru că gazele vor fi introduse în centralele pe cogenerare la un preț dublu față de cel existent.
 

Există și o problemă mai largă, care depășește nivelul facturii individuale. Stabilirea prin lege a unui preț de 48,752 de euro/MWh pentru o perioadă de șapte ani poate reprezenta un semnal economic și investițional extrem de important pentru piața românească. Într-o economie în care prețul energiei reprezintă unul dintre principalii factori care determină competitivitatea, investitorii au nevoie de predictibilitate, dar și de prețuri competitive. Dacă energia devine structural mai scumpă în România, există riscul ca investițiile să fie redirecționate către alte piețe, iar companiile care produc în România să își piardă competitivitatea în raport cu cele din alte state europene. În traducere, investitorii vor fugi și vor închide fabricile, uzinele și toate afacerile care astăzi plătesc taxe și impozite la bugetul de stat și asigură venituri pentru milioane de lucrători!

 

De aceea, BNS consideră normal ca, atunci când este luată o decizie politică de asemenea anvergură, să existe și o analiză temeinică la baza ei.
 

România traversează mai multe crize suprapuse care generează creșteri de prețuri în energie, iar românii constată cu ochiul liber că Guvernul nu poate face față provocărilor unei piețe libere (a se vedea cazul introducerii accizei dinamice la motorină, care în loc să reducă prețul la pompă a dus la o creștere a acestuia).
 

Domnule Președinte,
 

Pentru că evaluările preliminare realizate de BNS generează numeroase semne de întrebare și arată pericolele la care România va fi expusă din acest punct de vedere, vă solicităm să inițiați la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării o dezbatere privind securitatea energetică a României, în care să implicați toate instituțiile cu atribuții în domeniu, precum: Ministerul Energiei, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Consiliul Concurenței.
 

Considerăm că este obligatoriu ca aceste instituții să prezinte analize complete asupra efectelor acestei decizii politice, de achiziție a gazelor naturale la prețul indicat mai sus, asupra facturilor la gaze naturale și energie electrică, precum și asupra inflației, competitivității industriei și asupra bugetului de stat. De asemenea, considerăm necesar ca aceste rapoarte de analiză să fie însoțite de măsuri care trebuie aplicate pentru a ca românii să nu se trezească cu creșteri de prețuri în facturile la energie.

De asemenea, suntem convinși că, atunci când legea a fost trimisă spre promulgare, nu v-a fost transmisă și o analiză completă privind impactul acestui act normativ.
 

Pe această cale, reamintim faptul că, în ultimii patru ani, BNS a transmis în repetate rânduri Guvernului României și instituțiilor cu atribuții-cheie în domeniu sesizări referitoare la intervențiile legislative care puteau fi realizate în domeniul energiei, dar acestea au rămas fără ecou. Ceea ce am semnalat noi a devenit, însă, realitate: avem creșteri de prețuri la energie electrică, gaze naturale, carburanți și un efect de antrenare a inflației în toată economia.

Domnule Președinte,
 

Cine suportă, de fapt, costul acestei decizii? Gazele din Neptun Deep reprezintă una dintre cele mai importante resurse strategice ale României. Tocmai de aceea, nu este suficient să știm cât plătește statul pentru gaz. Trebuie să știm cine va suporta diferența, dacă prețul stabilit prin lege se va dovedi superior prețului pieței.
 

În acest context, Blocul Național Sindical vă solicită, în calitate de Președinte al României, să dispuneți autorităților cu atribuții în domeniu, în cadrul unei reuniuni CSAT, prezentarea analizelor de impact care să răspundă cel puțin următoarelor întrebări:

1.Care este impactul prețului de 48,752 de euro/MWh asupra facturii finale plătite de consumatorii casnici de gaze naturale în perioada 2027–2034?

2.Care este impactul asupra prețului energiei electrice, având în vedere cantitatea de gaz necesară pentru producerea energiei electrice în centralele pe gaze (un MWh electric înseamnă 2,5 MWh gaz)?

3.Care este impactul asupra bugetului de stat în scenariul în care prețul de piață al gazului va fi inferior celui de 48 de euro/MWh?

4.Care este pierderea potențială pentru statul român în acest scenariu?

5.Care este impactul asupra inflației?

6.Care este impactul asupra competitivității industriei românești și asupra costurilor de producție?

7.Care este impactul estimat asupra investițiilor străine directe (investiții care au scăzut în ultimele luni cu 500 de milioane de euro) și asupra deciziilor investitorilor care iau în calcul România?

8.Care este beneficiul economic net pentru România în urma acestei decizii, după raportarea costurilor potențiale pentru buget, consumatori și economie?

9.De ce a ales România să cumpere gaze naturale de la OMV Petrom (49,9 TWh de gaze naturale din perimetrul offshore Neptun Deep), când ROMGAZ, companie a statului român, deține jumătate din gazele care vor fi exploatate prin proiectul Neptun Deep?

10.De ce a ales România să cumpere gaze naturale la prețul de 48,752 de euro/MWh, când estimările pentru 2027, la Bursa de gaze naturale din Olanda (TTF) sunt de 45 de euro pentru un MWH?

Aceste întrebări trebuie să primească răspuns urgent, înainte ca efectele legii să fie resimțite de populație și economie.
 

BNS nu contestă necesitatea ca România să își valorifice resursele naturale în interesul cetățenilor săi. Dimpotrivă. Tocmai pentru că vorbim despre o resursă strategică și despre o decizie care poate produce efecte timp de șapte ani, considerăm că fiecare euro trebuie justificat economic, iar fiecare consecință trebuie cunoscută înainte ca decizia să devină definitivă.
 

Resursele României trebuie să fie o sursă de prosperitate pentru români, nu o sursă de pierderi pentru buget sau de scumpiri pentru consumatori.