Bazilica Paleo-Creștină din Constanța, datată din secolele III-IV, va fi reabilitată

• Bazilica Paleo-Creștină, care se află în curtea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” Constanța urmează să fie reabilitată
• Ea datează din secolul III-IV d.Hr.
• În vechiul Tomis, s-au scos la lumină un număr de patru bazilici, despre care specialiștii au publicat note, fotografii și studii

 
Primăria municipiului Constanța a eliberat Certificatul de Urbanism pentru UAT Constanța pentru proiectul „Reabilitare și punere în valoarea a Bazilicii Paleo-Creștine”, inclusiv organizare de șantier.
 
În data de 9 iulie 2021, a fost eliberată CU 2135 pentru UAT Constanța, prin care se dorește reabilitarea vestigiului situat în curtea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” Constanța. Conform reprezentanților Primăriei Constanța, în această perioadă se pregătește documentația pentru demararea proiectului.
 
În cartea „100 de ani de tradiție și performanță în educație - 1919-2019. Colegiul Național Mihai Eminescu Constanța“ - Stelian Marinescu, Bianca Ibadula, Lucreția Claudia Portase, Nicoleta Benchea, Mihai Paris, pe care o regăsiți și în Biblioteca Virtuală a cotidianului ZIUA de Constanța, aveți detalii legate de acest simbol al orașului.
 

Bazilica Paleo-Creștină din Constanța

 
Apariția și răspândirea creștinismului pe teritoriul României constituie nu numai un fenomen cultural-istoric, ci și o dovadă a continuității populației autohtone pe acest teritoriu, în timpul marii migrații a popoarelor.
 
„Pe teritoriul dintre Dunăre și Mare, cunoscut sub numele de Scythia Minor, Dobrogea de azi, creștinismul a fost adus de misionari ,,neoficiali”, veniți din Orient, mulți dintre ei soldați înrolați în armata romană din această provincie. În ceea ce privește Biserica din Scythia Minor, există dovezi sigure despre organizarea ierarhică a acesteia, începând din secolul al IV-lea. Această organizare bisericească dobrogeană a determinat construirea mai multor bazilici, dintre care o parte au fost scoase la lumină de săpăturile arheologice. Edificile de cult creștine din secolele IV-VI, descoperite pe teritoriul Dobrogei, în urma săpăturilor arheologice efectuate începand din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până în prezent, se ridică la cifra de 38, opt dintre bazilici, patru la Tomis, trei la Tropaeum Traiani și una la Histria, aveau cripta pentru sfinte moaște sub altar. Dintre toate descoperirile ce s-au făcut până în prezent în vechiul Tomis, bazilicile prezintă o mare importanță. Aici, în vechiul Tomis, s-au scos la lumină un număr de patru bazilici, despre care specialiștii au publicat note, fotografii și studii. Clădirea în care funcționează Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” din Constanța poartă, ea însăși, amprenta istoriei.
 
 În apropiere de faleză, pe strada Traian, sub clădirea Colegiului ,,Mihai Eminescu”, se ascund ruinele unei bazilici paleocreştine, datate din secolele III-IV, descoperite în anul 1962 de profesorul Romulus Popa Bran, cu ocazia demarării lucrărilor pentru construirea unui nou corp de clădire al școlii şi care, din păcate, nu a putut fi salvată în întregime. Se presupune că în acel loc a fiinţat Episcopia Tomisului, pentru că se află cam la mijlocul vechii cetăţi Tomis. Partea care s-a păstrat este, de fapt, un osuar în care se presupune că au fost adăpostite osemintele episcopilor. Pe opt trepte de piatră, zidite într-un culoar lung de 3,20 m şi larg de 0,83 m, situat pe latura de vest a criptei, se coboară la 2,50 m adâncime faţă de nivelul solului actual, unde se află o intrare înaltă de 1,66 m şi largă de 0,80 m, cu chenarul din lespezi mari de piatră cioplită.
 
În pragul de sus şi de jos se văd scobiturile pentru uşă, iar muchia interioară a tocului din dreapta este tocită, indiciu al unei folosiri îndelungate. Pe aici se păşeşte în interiorul criptei propriu-zise: o încăpere dreptunghiulară, cu laturile de N şi S de câte 6,15 m, cele de E şi V de câte 3,75 m şi cu tavan boltit. Aproximativ 2/3 din partea de V a criptei o constituie o încăpere destul de bine păstrată, cu dimensiuni de 3,70 x 3,75 m şi înălţimea maximă de 2,32 m (în mijloc), pe ai cărei pereţi laterali (de N şi S) se mai păstrează o bună parte din tencuiala pictată cu roşu, verde şi gălbui, culorile fiind însă foarte mult şterse, pe alocuri abia distingându-se.

Pictura este alcătuită în jumătatea inferioară a pereţilor, din chenare dreptunghiulare mai mari, iar în jumătatea superioară şi la baza bolţii, din chenare mai mici, în care se află crenguţe şi flori (ca simbol, reprezentarea unor elemente vegetale are legătură cu primatul acestui regn în fața celorlalte; fără vegetație dispar și regnul animal și cel uman; legătură cu sacralitatea codrilor și folosirea cu parcimonie a elementelor vegetale din natură; de aceea simbolul cosmic al vieții este reprezentat de un Pom). În restul de aproximativ 1/3 din partea de E a criptei (2,45×3,75 m) sunt zidite trei morminte boltite, în formă de nişe, fiecare cu înălţimea de 1,68 m şi lărgimea de 0,90 m. Pe pereţii lor se mai păstrează resturi de tencuială neşlefuită, fără nicio urmă de pictură. În peretele de S şi respectiv de N al mormintelor laterale, aproximativ la jumătatea înălţimii, sunt scobite două nişe mici pentru opaiţe, necesare iluminării. Înăuntrul criptei s-au găsit două fragmente de plăci de marmură albă-vineţie, unul decorat cu semnul crucii, suprapunându-se cu un glob (crucea care fixează planeta), iar celălalt cu o pasăre într-un chenar trapezoidal – un porumbel (în mitologia greco-romană, porumbelul era sacru pentru Atena, semnificând reînnoirea vieţii.

Pentru Afrodita, pasărea reprezenta un simbol al dragostei. Egiptenii antici îl considerau reprezentativ pentru inocenţă şi se credea că stă în Copacul Vieţii, în timp ce în China antică semnifica longevitate. Mitologia japoneză asociază porumbelul cu zeul războiului Hachiman. În trecut, porumbelul era singura pasăre pe care evreii o acceptau ca jertfă pentru purificarea mamei după naşterea odraslei. În trecut, atributele antice ale zeiţelor fertilităţii, ca Ishtar şi Astarte, erau porumbeii, iar un cuplu de turturele întruchipa dragostea. În creştinism, precum şi în alte culturi, porumbelul simbolizează pacea, dar are şi alte interpretări. Potrivit tradiţiei slave, sufletul se transformă într-o turturea la moarte, iar în multe alte religii, incluzând hinduismul, porumbelul este reprezentantul sufletului”, se arată în cartea menționată.
 

Sursă foto: „100 de ani de tradiție și performanță în educație - 1919-2019. Colegiul Național Mihai Eminescu Constanța“ - Stelian Marinescu, Bianca Ibadula, Lucreția Claudia Portase, Nicoleta Benchea, Mihai Paris