Firma Arimex Comexim 2000 SRL cere demisia președintelui CNAS - „Ne apropiem de faliment din cauza datoriilor neplătite de stat”

Arimex Comexim 2000 SRL, societatea care asigură hrana pacienților internați în spitale, reclamă faptul că statul nu și-a achitat obligațiile financiare și avertizează că firma riscă să ajungă în insolvență.

Administratorul Preda Petre cere demisia președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Horațiu-Remus Moldovan, și acuză întârzieri de ani de zile în rambursarea indemnizațiilor pentru concedii medicale, în ciuda hotărârilor judecătorești favorabile societății.

Acesta critică modul în care instituțiile publice gestionează datoriile și transmite un mesaj viitorilor guvernanți: „Nu mai dați vina unii pe alții! Nu mai dați vina pe «greaua moștenire»!”.

Iată comunicatul integral:

În prag de insolvabilitate, SC Arimex Comexim 2000 SRL, societatea care asigură hrana pacienţilor internaţi în spitale, cere demisia președintelui  Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Horațiu-Remus Moldovan şi transmite un mesaj către viitorii cârmuitori: Domniile Voastre aţi băgat ţara-n faliment, Domniile Voastre s-o scoateţi! Nu mai daţi vina unii pe alţii! Nu mai daţi vina pe ,,greaua moştenire”, că nu aţi moştenit nicio datorie, dimpotrivă aţi moştenit multe bogăţii, dar n-aţi grijit de ele!
 
Sătulă de minciuni, de nedreptate, de tergiversarea proceselor, de aşteptări, societatea declară insolvenţa, falimentul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi cere demisia preşedintelui  Horaţiu-Remus Moldovan pentru dezastrul şi ineficiența cronică a
Instituţiei publice pe care o conduce, dar şi pentru abuz în serviciu.
 

Trăim vremuri de tiranie şi nedreptate, când legea, sub pretextul că ocroteşte pe oameni, în realitate îi asupreşte! Trăim falimentul statului, evident,dar nimeni nu recunoaşte acest fapt.
 
Presiunea economică severă împinge un număr record de întreprinzători spre insolvență, dizolvare sau faliment.
 
Insolvenţa  este situația în care o firmă nu mai are capacitatea financiară de a-și plăti datoriile față de creditori, instituții financiare, angajați sau parteneri de afaceri. Intrarea în insolvență, conform legislației actuale, se face atunci când au trecut 60 de zile de la scadența unor plăți față de creditori.
Datele oficiale arată o realitate dură: doar în primele nouă luni ale anului 2026, peste 5.250 de companii au intrat în insolvență, marcând cel mai ridicat nivel din ultimii 8 ani (o creștere cu aproape 12% față de perioada similară din 2025. Principalele cauze care „împing” afacerile spre eșec sunt:
- Instabilitatea și paradoxul fiscal: Modificările legislative frecvente, eliminarea unor facilități fiscale și introducerea de noi taxe au sufocat fluxurile de numerar (cash flow) ale firmelor mici și mijlocii;
- Criza de lichiditate: Piața a devenit extrem de exigentă. Întreprinzătorii se confruntă cu blocaje financiare din cauza clienților care întârzie plățile (in special institutiile de stat)  și a costurilor tot mai mari de finanțare bancară;
- Inflația și explozia costurilor operaționale: Creșterea prețurilor la utilități, materii prime și presiunea de a mări salariile pentru a păstra forța de muncă au redus marjele de profit până la zero.

- lipsa unei legislatii corespunzătoare: În litigiile comerciale legate de recuperarea creanțelor, timpul înseamnă bani. Când o firmă datorează sume mari, iar procesul durează ani de zile, creditorul nu își poate recupera banii la timp. Lipsa de cash-flow (lichidități) duce rapid la incapacitatea de a plăti furnizorii, taxele sau salariile, declanșând efectul de domino.
Dacă s-ar fi introdus în legislatie clauze de Arbitraj Comercial, disputele comerciale, procesele dintre parteneri s-ar judeca mult mai rapid decât în tribunalele civile.
- Costurile de judecată și cheltuielile conexe: Pe lângă sumele blocate, antreprenorii trebuie să susțină financiar avocați, expertize tehnice și taxe de timbru pe parcursul mai multor ani. Pentru o microîntreprindere sau un IMM, aceste costuri devin insuportabile
- Pierderea reputației și a partenerilor: Un litigiu prelungit semnalează instabilitate. Băncile refuză creditarea firmelor aflate în procese majore, iar furnizorii mari cer plata în avans sau reziliază contractele, grăbind deznodământul negativ.
 
Statul român nu poate intra în insolvență sau faliment în sensul juridic aplicat companiilor sau persoanelor fizice, deoarece legislația națională privind insolvența ( cum este Legea nr. 85/2014), se aplică exclusiv profesioniștilor, regiilor autonome și societăților comerciale.
 
În termeni economici și de drept internațional, noțiunea de „insolvență a statului” se traduce prin incapacitate de plată (default suveran), adică situația în care un stat nu își mai poate achita obligațiile financiare externe sau interne. În sens juridic și administrativ, prin „stat” se înțelege ansamblul instituțiilor publice care exercită puterea publică și gestionează treburile societății în România. Ori dacă acestea sunt în faliment, implicit statul este in faliment. Atunci?

„Falimentul statului” se descrie ca fiind ineficiența cronică a instituțiilor publice.
 
Chiar dacă Guvernatorul Băncii Nationale, Mugur Isărescu a respins explicit scenariile de insolvență, subliniind că rezervele internaționale sunt la un nivel adecvat, iar încetarea plăților este exclusă, sunt factori care îl contrazic:

Datoria externa a Romaniei, a ajuns la 238 miliarde de euro. Băncile din România dețin un volum istoric de titluri de stat, creditele acordate administrației publice reprezentând 30% din totalul activelor bancare - cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană;

Statul român plătește dobânzi zilnice de aproximativ 100 de milioane de lei pentru a-și susține datoria publică, împrumutându-se la unele dintre cele mai mari costuri din regiune;

Investitiile s-au prabusit, inregistrand o scadere cu 63% mai mica decat in anul 20255;

Economia se confruntă cu un fenomen de încetinire severă, Comisia Europeană estimând o creștere economică de doar 0,1% pentru anul 2026, în timp ce inflația de bază rămâne ridicată, peste 10%, asa cum a stabilit  Institutul Naţional de Statistică. Din păcate, realitatile pieţei, contrazic datele statistice, inflaţia fiind cu mult mai mare.

Cel mai grav este faptul că nu există planuri guvernamentale de redresare, de reducere concretă a deficitului bugetar, planuri  care ar fi trebuit să fie elaborate de către  guvernanţi, dar după cum bine vedem, aceştia au cu totul alte preocupări. Iar măsurile de până acum s-au dovedit a fi ineficiente, păgubitoare.
 
Statul român le cere propriilor persoane fizice sau juridice, să respecte legi pe care chiar instituțiile sale le încalcă în mod repetat.

De-a lungul funcționării noastre, pentru a putea achita întocmai și la timp toate sumele cuvenite Bugetului de Stat sau Bugetelor locale, societatea noastra a accesat mai mule credite, pentru care achităm dobânzi împovărâtoare.

Normal ar fi ca și statul să procedeze la fel, să achite în termenul legal, în situația în care trebuie să restituie anumite sume către un contribuabil, dacă acesta face dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile. Din păcate nu astfel se întâmplă și în acest sens vă prezentăm un concludent exemplu, un ,,Abuz” în formă continuată privind nerespectarea  O.U.G. nr.158/2005, dar si dovada ca statul e in faliment.
 
Potrivit dispozitiilor art.38 din O.U.G. nr.158/2005 CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE are obligaţia de a rambursa potrivit cererilor lunare, în maxim 60 zile, sumele plătite de către angajator pentru concediile medicale şi indemnizaţiile plătite angajaţilor.

Societatea noastră în perioada ianuarie 2023-decembrie 2025 a achitat suma de 2.191.256,00 lei, contribuţii la bugetul statului CASS, iar Casa de asigurari a municipiului Bucuresti trebuia să ne restituie tot pentru această perioadă suma de 297.432,00 lei, pentru concediile medicale şi indemnizaţii.acordate salariaţilor. Instituţia publică, Casa de asigurări de sănătate nu a achitat motivând că nu are bani. Degeaba am trimis notificări de plată, căci nu ne-a răspuns. Ne-am adresat  Casei Naţionale de asigurari de sănătate, Ministrului Sănătătii, Prefecturii, Primului Ministru, arătând nedreptatea ce ni se face, abuzul la care suntem supusi.

Am atras atenţia asupra faptului că nerespectarea obligaţiei stabilite prin lege, de a ne rambursa în termenul legal sumele pe care le-am solicitat lunar, ne crează mari probleme financiare, astfel încât nu numai că nu vom mai putea achita sumele datorate către bugetul de stat, indemnizaţiile angajaţilor, şi nu ne vom mai putea desfăşura activitatea. riscând să fim executaţi silit.

Culmea, au răspuns că au direcţionat petiţiile în vederea soluţionării către CASMB, adică către cei pe care i-am reclamat.

Ne-am adresat Ministrului de finante si ANAF, solicitand compensarea acestor datorii dar ne-au răspuns că nu se poate. Ce avem de datorat la stat, trebuie sa achităm, iar ce avem de încasat de la stat, o să primim. Când? 

Dupa mai bine de trei ani, de aşteptat, pentru a nu interveni prescriptia datoriei, ne-am adresat Tribunalului Bucuresti, în dosarul nr. 6978/3/2026. Tribunalul a decis obligatia Casei de asigurari de sanatate, de a ne achita sumele datorate,pentru perioada 2023-2025, penalitătile şi cheltuielile de judecată.

Mai mult, şi anul acesta, s-a întâmplat la fel: pentru perioada ianuarie 2026-septembrie 2026, societatea noastră a achitat contribuţii la bugetul statului CASS suma de 723.974,00 lei. Casa de asigurari de sanatate trebuia sa ne ramburseze, tot pentru aceasta perioada suma de 162.824,00 lei. Cu toate că i-am notificat în repetate rânduri, nu au achitat nimic.  Pentru recuperarea sumelor din acest an, am dat din nou în judecată CASMB. Astfel, Tribunalul Bucuresti, în dosarul 22305/3/2026, la data de 25.09.2026, a obligat Casa de asigurări de sănătate, să ne achite sumele datorate, penalităţile şi cheltuielile de judecată.

În ambele procese Casa de asigurări a recunoscut datoriile dar a refuzat să plătească motivând că nu au bani. DECI ESTE ÎN FALIMENT, ÎN ÎNSOLVABILITATE!

În conditiile în care am făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce provine dintr-o obligaţie legală a Casei de asigurări, nu înţelegem de ce nu ne rambursează sumele ce ni se cuvin, făcându-ne să pierdem timpul în instanţe, binecunoscut fiind faptul că un proces poate dura ani de zile.

În perioada 2011-2019, l-a fel s-a întâmplat. Am fost nevoiţi să dăm CNAS în judecată şi chiar am formulat plângere penală la Parhetul de pe lângă Judecatoria sector 1, împotriva numitei Oana COSTAN Președinte - Director General şi a tuturor persoanelor care au deţinut calitatea de ordonator de credite în perioada mai 2011-octombrie 2019, la CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCURESTI,  în vederea cercetării şi trimiterii acestora în judecată pentru savarşirea infracţiunii de abuz în serviciu.
 
Şi cu asta ce-am făcut? Nu s-a rezolvat nimic, pentru că s-au prescris faptele iar când după mulţi ani am primit banii, nu mai aveau nicio valoare. Ce trebuie să facem acum? Să formulăm din nou plângeri care să nu fie soluţionate, să solicităm executarea silită a Casei de sănătate? Şi cu ce să ne alegem dacă nu are de unde să plătească? Cu câteva calculatoare ponosite, cu vreo rablă de maşină? La câţi creditori sunt, poate că nici cu atât!
 
Ce te confrunţi în instantă? Păi în primul rând dacă te adresezi Judecătoriei, până primeşti număr de dosar şi se stabileşte primul termen, trec multe luni de zile. Apoi după câteva amânări judecătorii decid că dosarul nu este de competenţa Judecătoriei şi este trimis la Tribunal. După multe alte luni, şi după multe amânări Tribunalul decide că nu este de competenţa sa să judece cauza, ci Judecătoria. Astfel, dosarul ajunge la Curtea de Apel. Acolo, mai stă câteva luni, după care judecătorii decid că instanţa competentă este Judecătoria! A trebuit să treacă mai bine de un an şi jumătate să se stabilească care instanţă este competentă?! Dosarul se întoarce la Judecătorie, mai trec alte multe luni până când primeşti un termen de judecată, apoi se amână pronunţarea de 25 de ori şi apoi până se comunica sentinţa mai trec alte luni. Apoi urmează apelul sau recursul, lucrurile se repetă, o iei de la început şi uite-aşa trec anii.

Evident că aceste practici abuzive, ne provoacă daune importante. Este de neacceptat să ti se impună să achiţi lunar sume importante pentru CASS si să nu ţi se ramburseze nici măcar o zecime faţă de cât ai achitat. Practic, suntem prostiţi şi transformaţi în finanţatori ai statului.  

Ca angajator, eşti obligat să plăteşti concediile medicale angajaţilor, altminteri eşti dat în judecată, reclamat la ITM şi amendat. Nu poţi să nu achiţi lunar unui salariat sumele ce i se cuvin pentru concediul medical şi să-i spui că îi vei achita banii cuveniţi, atunci când Casa de sănătate îţi va rambursa. Adica dupa mulţi ani de zile…

Mediul privat, societăţile comerciale sunt strânse cu ușa pentru orice restanță la stat. Dacă nu ai achitat la bugetul statului la fiecare 25 ale lunii în curs, datoriile aferente lunii anterioare, în mod normal, ar trebui să îti aplice penalităti de întarziere şi dobânzi de întârziere, în cuantum de 3% pe zi din suma datorată.       

Dar statul nu te „aşteaptă” nicio zi după expirarea scadenţei fără să aplice sancţiuni financiare şi trece direct la poprirea conturilor bancare sau sechestrarea bunurilor.
         
Până atunci, vom intra şi noi în faliment, ne vom îmbolnăvi sau ne vom stinge, cu regretul că nu am avut parte de cârmuitori vrednici dar şi că nu ne-am învrednicit să îndreptăm aceasta!




Citește și:
Alocația de hrană pentru pacienții din spitale a rămas la 22 de lei pe zi. Arimex Comexim 2000 SRL cere Guvernului să o majoreze