Accidentele de pe drumurile din Constanța ne schimbă pentru scurt timp felul în care conducem. De ce apare gândul „Puteam fi eu acolo”

 
Un accident grav produs pe un drum cunoscut poate avea un impact emoțional diferit asupra oamenilor față de o tragedie petrecută la sute de kilometri distanță. Recunoaștem zona, intersecția sau curba și este posibil să fi trecut chiar noi pe acolo în aceeași zi. Dintr-odată, pericolul nu mai pare abstract, ci devine apropiat, concret și personal.

„După accidentele produse pe DN39, pe A4 sau în alte zone cunoscute, apare adesea același gând:  Puteam fi eu acolo. Pentru o vreme, conducem mai încet, suntem mai atenți la depășiri, verificăm de mai multe ori înainte să schimbăm banda și le spunem celor apropiați să aibă grijă”- punctează specialistul în dezvoltare personală Lavinia Tilina.


De ce un accident produs în Constanța ne afectează atât de puternic

Reacția are legătură cu felul în care creierul evaluează riscul. Un eveniment recent, grav și petrecut într-un loc familiar rămâne mai ușor în memorie, ceea ce poate face ca pericolul să fie perceput ca fiind mai mare.

„Această reacție are legătură cu felul în care creierul nostru evaluează riscul. Nu calculăm pericolul doar pe baza statisticilor. Îl apreciem și în funcție de cât de ușor ne vine în minte un exemplu. Atunci când un accident este recent, grav și s-a produs într-un loc cunoscut, imaginea lui rămâne activă. Prin urmare, riscul ni se pare mai mare și mai apropiat”- a mai punctat specialistul.
Mecanismul este cunoscut în psihologie drept „euristica disponibilității”.

„Acest mecanism este cunoscut în psihologie drept euristica disponibilității. Cu cât ne amintim mai ușor un eveniment, cu atât avem tendința să credem că este mai probabil să se repete. Nu înseamnă că pericolul nu este real, ci că felul în care îl percepem este influențat puternic de emoție, proximitate și de imaginile la care am fost expuși”- adaugă Tilina.



„Nu mai privim victima ca pe un om necunoscut”

Identificarea cu victimele poate fi și mai puternică atunci când acestea au o vârstă apropiată de a noastră, călătoreau împreună cu familia sau conduceau un autoturism asemănător cu al nostru.

„Dacă în accident a fost implicată o persoană de vârsta noastră, o familie care mergea în vacanță sau cineva care conducea un autoturism asemănător cu al nostru, identificarea devine și mai puternică. Nu mai privim victima ca pe un om necunoscut, ci începem să ne vedem pe noi în acea situație. Distanța psihologică dispare”- potrivit specialistului.



Teama poate avea și un rol protector

În primele zile după un accident grav, frica poate determina șoferii să fie mai prudenți și să conștientizeze faptul că, indiferent cât de atent conduc, nu pot controla toate variabilele din trafic.

„În primele zile, această teamă poate avea și un rol protector. Ne amintește că șoseaua nu este un spațiu în care controlăm totul. Putem conduce prudent și totuși să întâlnim un șofer obosit, grăbit, neatent sau aflat sub influența alcoolului. Putem fi surprinși de vreme, de vizibilitate redusă, de un obstacol sau de o manevră făcută într-o fracțiune de secundă.”

Efectul emoțional nu este însă permanent. Pe măsură ce știrea dispare, iar rutina revine, nivelul de alertă scade.

„Problema este că această conștientizare nu durează întotdeauna. Pe măsură ce știrea dispare, emoția se reduce și revenim la rutina obișnuită. Creierul nu poate funcționa permanent în stare de alertă. Pentru a ne permite să ne continuăm viața, începe din nou să normalizeze riscul”- precizează Lavinia Tilina.


„Eu conduc bine, mie nu mi se poate întâmpla”

Odată cu revenirea la rutina zilnică poate apărea și tendința de a considera că accidentele li se întâmplă mai degrabă altora.
„Așa apare gândul: Eu conduc bine, mie nu mi se poate întâmpla. Este ceea ce psihologia numește optimism nerealist – tendința de a considera că evenimentele negative sunt mai probabile pentru ceilalți decât pentru noi.”

Experiența la volan poate fi un avantaj, însă poate crea și impresia că orice situație poate fi controlată.

„I se adaugă iluzia controlului. Experiența la volan ne poate ajuta să anticipăm pericolele, dar ne poate face și să credem că putem controla orice situație. Unii șoferi ajung să considere că pot depăși în siguranță pentru că își cunosc mașina, că pot conduce obosiți pentru că au mai făcut-o sau că viteza nu reprezintă un pericol pentru ei, deoarece au suficientă experiență.”


Experiența nu anulează legile fizicii

Nicio experiență la volan nu poate elimina distanța de frânare sau comportamentul imprevizibil al celorlalți participanți la trafic.
„Dar experiența nu anulează legile fizicii, distanța de frânare și imprevizibilitatea celorlalți participanți la trafic.

Organizația Mondială a Sănătății arată că o creștere de numai 1% a vitezei medii este asociată cu o creștere de aproximativ 4% a riscului unui accident mortal. Uneori, diferența dintre evitarea unui impact și producerea unei tragedii este de numai câteva secunde”-spune aceasta.

Drumurile pe care le cunoaștem pot deveni capcane pentru atenție

Familiaritatea cu traseul poate duce la reducerea atenției. Șoferul are impresia că știe fiecare curbă și fiecare intersecție și poate ajunge să conducă aproape automat.

„Mai există și obișnuința. Pe drumurile pe care circulăm des, atenția se poate reduce tocmai pentru că traseul ne este familiar. Avem senzația că știm fiecare curbă și fiecare intersecție. Conducem «pe pilot automat», iar mintea se poate îndrepta spre problemele zilei, spre telefon sau spre conversația din mașină.”

Condițiile de trafic nu sunt însă niciodată identice.

„Familiaritatea ne oferă confort, dar nu garantează siguranța. Condițiile pot fi diferite de la o zi la alta. Traficul, vremea, starea carosabilului și comportamentul celorlalți se schimbă. Drumul pe care l-am parcurs de sute de ori fără incidente poate deveni periculos într-un singur moment.”

Căutăm explicații pentru a ne recâștiga sentimentul de siguranță


După o tragedie, oamenii caută de multe ori o cauză clară. Viteza, telefonul, oboseala sau o manevră greșită devin explicații prin care încercăm să separăm situația victimei de propria noastră experiență.

„După o tragedie, oamenii caută adesea o explicație rapidă: viteza, telefonul, oboseala sau o greșeală de manevră. Avem nevoie să știm ce s-a întâmplat pentru a ne recăpăta sentimentul de siguranță. Dacă găsim o greșeală clară, ne putem spune că nouă nu ni se va întâmpla, pentru că noi nu procedăm la fel. Este un mod prin care mintea încearcă să se apere de ideea greu de acceptat că nu putem controla totul.”

Prudență, nu panică

Conștientizarea riscului nu trebuie să se transforme în frică permanentă. Scopul este păstrarea unei percepții realiste asupra pericolelor din trafic și după ce emoția provocată de un accident începe să dispară.

„Totuși, scopul nu este să conducem speriați. Frica excesivă poate afecta la rândul ei atenția și capacitatea de decizie. Scopul este să păstrăm o percepție realistă asupra riscului și după ce emoția produsă de accident s-a stins.”

Iar prudența înseamnă, în primul rând, respectarea unor reguli simple.

„Prudența nu înseamnă panică. Înseamnă să nu plecăm la drum foarte obosiți, să nu folosim telefonul, să adaptăm viteza, să păstrăm distanța și să nu transformăm câteva minute câștigate într-un risc inutil. Înseamnă să înțelegem că putem fi șoferi buni fără să fim invulnerabili.”

Mesajul este unul important mai ales pentru șoferii care circulă zilnic pe drumurile din Constanța și împrejurimi: emoția provocată de un accident trece, însă riscurile din trafic rămân.

„După fiecare accident grav spunem că ni se putea întâmpla și nouă. Adevărata schimbare apare atunci când nu uităm acest lucru imediat ce tragedia nu mai este prezentă în știri”-conchide specialistul.

Surse: Organizația Mondială a Sănătății – informații privind siguranța rutieră și relația dintre viteză și riscul accidentelor; Comisia Europeană – European Road Safety Observatory, rapoarte despre percepția pericolului și oboseala la volan; DeJoy, D.M. – „The Optimism Bias and Traffic Accident Risk Perception”; Măirean, C. și colaboratorii – „Cognitive Biases, Risk Perception, and Risky Driving Behaviour”.



Citește și

Mai mulți cetățeni străini, implicați în accidentul de la Deleni! Ar fi intrat ilegal în România și erau urmăriți de poliție