Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
21:39 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

6 martie - 77 de ani de la instalarea regimului comunist din România

ro

06 Mar, 2022 10:24 2697 Marime text
Regele Mihai I și Petru Groza, 13 martie 1945. Sursa: Volumul „Petru Groza, ultimul burghez. O biografie”, București, 2004

Pe 23 august 1944, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, în urma unei lovituri de stat, regele Mihai I, cu sprijinul partidelor politice, l-a demis și arestat pe prim-ministrul României, Ion Antonescu, și, totodată, a hotărât întoarcerea armelor împotriva Puterilor Axei, formate din Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia imperialistă și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și colaborarea militară cu Uniunea Sovietică.

La scurt timp, armata sovietică va intra în România și, până în septembrie 1944, va controla o mare parte din teritoriile țării. Militarii sovietici controlau de-facto țara, România fiind, după actul de la 23 august 1944, sub controlul unei comisii aliate, alcătuită din Uniunea Sovietică, S.U.A. și Marea Britanie. Concret, deși a participat la lupte împotriva Germaniei naziste și, prin întoarcerea armelor războiul a fost scurtat cu câteva luni, României nu i-a fost recunoscut statutul de țară cobeligerantă și, ca țară învinsă, a fost obligată să accepte prezența trupelor sovietice pe teritoriul național și plata unei uriașe despăgubiri de război. Singurul rezultat pozitiv avea să fie retrocedarea Transilvaniei de Nord către România.

Țara fiind sub ocupația armatei lui Stalin, elementele comuniste din România au început să se reorganizeze rapid, Partidul Comunist Român fiind în ilegalitate până atunci. Sfârșitul anului 1944 îi prinde pe comuniștii români în plin proces de acaparare a puterii politice, având sprijinul total al Moscovei și al armatei roșii de ocupație.

Așadar, în urma unei crize politice declanșată de PCR și sub presiunea sovietică, regele Mihai a fost nevoit să accepte, pe 28 februarie 1945, demisia prim-ministrului Nicolae Rădescu, numindu-l în cele din urmă în această demnitate, pe 6 martie 1945, pe liderul Frontului Plugarilor, Petru Groza. Generalul Nicolae Rădescu a fost ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România

De ce PCR nu a impus un lider comunist în fruntea guvernului, ci un aliat? Pentru că, în dorința lor de a prelua total puterea, mimau transparența și democrația în speranța recunoașterii guvernului de către Aliații occidentali. Mai mult, în guvernul Groza au fost numiți și membri ai partidelor istorice, dar comuniștii controlau ministerele cheie.

În lucrarea „Petru Groza, ultimul burghez. O biografie”, Dorin Liviu Bîtfoi arată că, în prima ședință a guvernului Groza, care a avut loc pe 7 martie 1945, Petru Groza a subliniat în cuvântul de deschidere că guvernul e rezultatul voinței poporului, „o voință care a cadrat cu hotărârea Monarhului”. Una din primele măsuri luate de Petru Groza în cadrul acestei ședințe a fost să treacă în subordinea sa directă unele servicii ale Ministerului Propagandei, precum: Radioul, Cenzura și Presa. În același timp, la el trebuiau să ajungă toate declarațiile politice ale membrilor guvernului „pentru ca să nu se strecoare eventual vreo greșeală”. Este vorba de o „cenzură amicală”, pe care o va exercita personal, potrivit lui Dorin Liviu Bîtfoi.

Tot în cadrul primei ședințe a guvernului Groza s-a hotărât întocmirea unui program care să cuprindă: restabilirea ordinii, reforma agrară, oprirea speculei, ieftinirea traiului și înghețarea prețurilor, eliminarea birocrației,epurarea aparatului de stat, sancționarea criminalilor de război, reorganizarea poliției, jandarmeriei și armatei. La propunerea lui Petru Groza, Consiliul de Miniștri a aprobat trimiterea către Uniunea Sovietică, prin Comisia Interaliată de Control, a unei adrese prin care era solicitată „reintroducerea administrației românești în Ardealul de Nord”.

Așadar, prin impunerea Guvernul Groza, pe 6 martie 1945, a fost instaurat în România regimul comunist, care avea să rămână la putere până la Revoluția din decembrie 1989. În toată această perioadă, dar în special până în anul 1964, sute de mii de oameni, opozanți ai regimului totalitar, au fost aruncați în penitenciare de exterminare sau reeducare, în lagăre de muncă forțată sau au fost strămutați din locurile natale pentru a fi reduși la tăcere.

Fostul deținut politic, Paul Andreescu, președintele Filialei Constanța a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, precizează că instalarea regimului comunist în România s-a produs și din cauza trădării unor intelectuali români:

 „6 martie a fost instalarea oficială a comunismului. Tot ce mai rămânea în tabăra cealaltă era de formă. Partidele: PNȚCD, PNL ȘI PDSR. De partea lor, comuniștii aveau absolut tot. Încă nu-și înființaseră structurile. E vorba de Securitate, de Miliție, dar își aserviseră Serviciile Secrete, Siguranța, Jandarmeria, Armata. A fost instalarea oficială a comunismului, pentru că, de fapt, o dată cu 23 august 1944, cu întoarcerea armelor și invadarea țării de trupele rusești, puterea a fost preluată de comuniști. Ei (n.r. comuniștii) nu aveau un număr suficient de oameni. Au început să treacă de partea lor și oameni care spuneau ceva, pentru că, trădarea nu s-a produs din rândul țăranilor și muncitorilor. Mai ales, țăranul a fost cel care a ținut de bucățica lui de pământ, ci, din rândul unor intelectuali de fapt”.


 

Despre Ionuţ Druche
 
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii