Criză, criză, dar să ştim şi noi!

Se simte deja criza economică la Constanţa? Este o întrebare la care încerc să găsesc un răspuns, de câteva zile.

Pentru că această criză, discutată şi răsdiscutată pe toate canalele de ştiri, nu vine într-o zi stabilită, la o oră precisă, ci se insinuează pe nesimţite în existenţa noastră, este posibil să caut răspunsul până în ziua în care voi băga mâna în buzunar şi nu voi mai găsi mare lucru. Apropo, sper să nu vină niciodată ziua asta. Cred că pentru mulţi ar fi un coşmar.

Ceea ce m-a uimit şi m-a dus cu gândul că s-ar putea să avem de-a face şi noi cu un pui din criza aceea care a falimentat America şi care le-a suflat rece în ceafă şi europenilor a fost pustietatea din staţiunea Mamaia. Nu mă refer la absenţa turiştilor, căci nu ne aflăm în sezonul estival, ci la nivelul scăzut al „turismului" negustoresc.

Săptămâna trecută s-a organizat, în staţiunea Mamaia, un târg de confecţii şi încălţăminte. De mică anvergură ce-i drept, dar a fost totuşi un târg de ţoale, la care, în mod normal, toată lumea dădea buzna, avea sau nu avea ceva de cumpărat. M-am mirat de pustietatea aleilor din staţiune, din jurul hotelurilor care au găzduit manifestarea comercială. Câţiva oameni se plimbau de colo-colo pe la standuri, mai mult privind şi mai puţin cumpărând. Altă dată nu aveai loc să te strecori cu maşina printre hoteluri, iar acum puteai să-ţi găseşti loc de parcare după pofta inimii. Oricum, am rămas uimită de comportamentul cumpărătorilor de târg, care mi s-a părut total schimbat faţă de alte ediţii. Un alt detaliu care m-a pus pe gânduri a fost şi faptul că sâmbătă, adică spre sfârşitul manifestării, încă puteai găsi bluze mărimea M (cea mai căutată), în condiţiile în care acestea dispar cel mult după primele două zile. Au fost câteva semnale, care nouă, amatorilor de shopping în preajma zilei de salariu, ne-au dat de gândit.

Alt amănunt care mi s-a părut neobişnuit faţă de ediţiile trecute a fost faptul că agenţii economici nu numai că aveau cu ei case de marcat, dar le şi foloseau. Am cumpărat două articole de vestimentaţie şi, de fiecare dată, vânzătorii mi-au oferit cu zâmbetul pe buze bonul de casă. Lucru nemaivăzut (cel puţin de mine) la alte ediţii ale târgurilor, unde evaziunea fiscală era în floare. Să fie şi acesta un semn? Oare din cauza recesiunii, producătorii au devenit mai circumspecţi? Nu mai au oare bani de amenzi? Sperăm ca criza să nu-şi arate foarte tare colţii pe la noi, pentru că majoritatea românilor nu au simţit vreo creştere economică până acum. Sau, cine ştie, poate în aceste condiţii criza va trece neobservată.