Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:54 23 06 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Universitatea „Ovidius” din Constanța In memoriam conf. univ. dr. Dumitru Mondescu

ro

10 May, 2021 09:27 870 Marime text
  • Universitatea „Ovidius” din Constanța aduce un ultim omagiu regretatului nostru coleg, conf. univ. dr. Dumitru Mondescu, plecat la cele veșnice la vârsta de 94 de ani. 
Se spune că sensul devenirii spirituale a unei comunități este demnitatea cu care își cinstește înaintașii. Aceasta este tainica lucrare prin care rămânem în permanență contemporani cu valorile proeminente, pilduitoare, exemple pentru tinerii de azi și de mâine. Cu acest gând, aducem un ultim omagiu regretatului nostru coleg, conf. univ. dr. Dumitru Mondescu, plecat la cele veșnice la vârsta de 94 de ani. O vârsta patriarhală, însemnată de evenimente pilduitoare pentru noi toți cei care l-am cunoscut, având onoarea să-i fim colegi.

Dumitru Mondescu a fost unul dintre inițiatorii Programului de învățământ în Științe fizice, program organizat la Institutul Pedagogic din Constanța în 1961, anul înființării institutului. Autor a numeroase lucrări în domeniul Electricității și Electronicii, pionier în domeniul Fizicii aplicate, cu o vastă activitate didactică și de cercetare, Dumitru Mondescu a susținut și a încurajat colaboratorii mai tineri, împreună cu care a fondat și dezvoltat primele laboratoare didactice și de cercetare în domeniul Fizicii din Institutul Pedagogic din Constanța. 

A fost sufletul echipei de cercetare care a câștigat în 1968 premiul Ministerului Educației pentru două lucrări științifice în fizica experimentală. Respectat și apreciat de studenți, Dumitru Mondescu a fost un promotor remarcabil al Cercului de fizică pentru studenți.  În cel de-al doilea an de existență al Cercului (înființat în anul 1961), la Olimpiada Națională, membrii cercului au obținut două din primele premii acordate la Fizică.

Dedicația și tenacitatea ce-l caracterizau pe dascălul și omul de știință Dumitru Mondescu și-au spus încă odată cuvântul în anul 1977, când Institutul Pedagogic s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior din Constanța, cu noua componentă de studii în domenii tehnice.  A fost unul dintre fondatorii noilor laboratoare de Electrotehnică, Electronică și Utilaje de sudură, la a căror echipare a trudit efectiv, cot la cot cu studenții, personalizându-se într-un exemplu de neuitat. 

A trăit clipe de intensă satisfacție în 1990, când institutul a devenit universitate, și specializările de Matematică-Fizică și Fizică-Chimie au renăscut. Înflăcărat de o reînnoită speranță, a contribuit la relansarea învățământului de Fizică, atât în calitate de cadru didactic și de cercetător, cât și prin asumarea unor responsabilități administrative. Profesor sincer preocupat de educația studenților săi, a predat diverse discipline, focalizându-se pe electronică fizică, și a fost preocupat de cercetări în domeniul materialelor dielectrice și aplicațiile lor în electronică. 

Șef de catedră ani de-a rândul, a condus cu înțelegere și corectitudine colectivele de fizicieni și electroniști, urmând cu religiozitate, în tot ceea ce făcea, principii de competență și de moralitate. Coleg întotdeauna direct și cinstit, a fost un puternic și constant promotor al dialogului, al lucrului bine făcut, al spiritului de echipă, a contribuit în mod esențial la dezvoltarea și consolidarea Facultății de Inginerie și apoi a celei de Fizică, Chimie și Tehnologia Petrolului.

O persoană foarte modestă, Dumitru Mondescu a păstrat o anume discreție după pensionare, însă a urmărit constant, de la distanță, evoluția tinerilor pe care i-a format și lăsat în urmă. Uimea prin felul șugubăț în care transmitea mesaje foarte serioase, povețele sale, spuse pe un ton glumeț, modelând suflete și cariere. 

Părtaș la cea mai frumoasa devenire a orașului pe care l-a iubit atât de mult, Constanța universitară, Dumitru Mondescu a inspirat generații de studenți și colegi, prin pasiunea sa, prin felul în care a învins atâtea obstacole, prin speranța și încrederea pe care a sădit-o în cei din jur.  Ne luăm rămas bun, însă este prezent în amintirea, în sufletul celor care l-au cunoscut.  Dumnezeu să îl odihnească în pace!
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii