Moşmoanele, fructe mai puţin cunoscute

Moşmonul este un arbore fructifer cunoscut şi sub denumirile de gorun, mişcul, mostoc sau scoruş nemţesc, care creşte prin poieni şi la marginea pădurilor, dar se poate şi cultiva. În scop terapeutic, sunt utilizate fructele coapte, seminţele, frunzele, precum şi rădăcinile şi scoarţa ramurilor. Aceste fructe au roluri în prevenirea infarctului miocardic, prin reducerea nivelului colesterolului, în combaterea durerilor cauzate de tromboflebite şi varice, în tratarea reumatismului, gutei, faringitei, stomatitei, dar şi a aftei bucale.
 
Fructele sale, care par a fi o combinaţie între măr şi măceş, sunt suculente, au gust dulce-acrişor, şi conţin tanini, mucilagii, vitaminale B1 şi C, betacaroten, substanţe azotate, grăsimi, acid citric şi acid malic, zaharuri, proteine, celuloză, potasiu, calciu, fier şi săruri minerale. Moşmoanele au proprietăţi tonice, cicatrizante şi diuretice, fiind recomandate în tratarea diareei, a litiazei renale, favorizând cicatrizarea rănilor greu vindecabile. De asemenea, au capacitatea de a regla tranzitul intestinal. Moşmoanele se pot consuma ca atare, decojite sau sub formă de compot, dulceaţă, jeleu, sirop, tarte sau prăjite în unt.