Poezia zilei Un popas în eternitate – Irina Lucia Mihalca

Ascultă cântecul păsării în zbor, ascultă!
Vântul departe îi poartă trilurile,
redându-le clipei
intens trăite cât veșnicia.
Certitudine.
Claritate.
Născute din cântecul ciocârliei,
petale de tăcere
plutesc pe râul de cuvinte.

Metaforă penetrantă, o expirație divină coboară,
odihnindu-se în adâncuri,
pentru că, vezi tu,
orizontul profită de memorie,

păstrându-ți, în palme, șuvoiul de vise.

În liniștea nopții,
sub această paletă de lumini,
ca un flux inversat,
timpul ți-a aruncat o ancoră în vis.

Deschidere delicată, respirația ta,
contopită cu blândețea din aer abia perceptibilă,

se împrăștie pe pielea mea,
lipindu-se,
ca un ecou în inimă.

La o margine de timp totul dispare,
asemeni unei eșarfe fluturate pe un peron.
Un popas
în eternitatea fără pauză.


Sub ochii tăi, gândul se oprește într-un curcubeu,
pe un cer senin.
Zâmbetul te însoțește în toate.
Aici, pretutindeni, acum… începi viața.

21 mai 2017