Poezia zilei Trezirea la viaţă - Irina Lucia Mihalca

Trezirea la viaţă
 
 Prin puntea curcubeului deschis
 descoperi infinitul.
 Ca pe-o comoară, în tine am ascuns, 
 prin împletirea numelui nostru,
 aroma inocenţei,
 acorduri între corzi şi vibraţii, 
 mirări, întrebări, chemări
 şi tăceri din liniştea inimii,
 adânci inspiraţii
 şi zâmbetul fiecărei expiraţii, 
 ziua şi noaptea şi-au fluturat voalurile,
 visul şi poezia ne-a adus mai aproape de stele,
 soarele care ne-a mângâiat, răsfirându-ne
 în zorii dimineţii aurora oboselii,
 izvorul de lumină captat
 şi clipele pe care nu le vom uita
 niciodată, niciodată,
 abisul de foc şi sunetul apei, 
 firele invizibile prin care
 luminile colorate,
 galbene, verzi, roşii, albastre, 
 se unesc în realitatea paralelă
 a unui cântec polifonic necântat vreodată.
 
  “Citeşte-mă aşa, dacă poţi!” pare a spune 
 fotografia ei cu faţa vânturată. 
 Un carusel, ce nu se poate opri, se-nvârte.
 Din alt cer dispar, pe tărâmul visului, în uitare.
 ........................................................
 Ce suntem noi, iubitule?
 - Un fir de apă, de apă tămăduitoare!
 Ce iubeşti la mine? - Izvorul şi simţirea adusă,
 acel segment de neuitat!
 Unde-i calea către izvor, dragul meu?
 - Caut-o, găseşte-o şi eliberează-te!
 
 Pe drumul spre lumină, adânc, tot mai adânc,
 în abandonul inimii,
 dincolo de timp şi spaţiu, 
 Aici şi Acum,
 în adevărul privirii,
 dincolo de gând, în esenţa noastră,
 în tăcerea iubirii,
 prin atingerea spiritului - scânteia vieţii -
 s-au deschis cele patru sigilii,  
 desfăcând lanţurile iluziei.
 Acel sărut a-nflorit, rând pe rând, 
 lotusul cu o mie de petale!
 ........................................................
 Şi-acum pot pleca
 în eternitatea călătoriei, Acasă!