Poezia zilei Planeta N - Valentina POPESCU

 
mătasea ploii, rochie nevăzută pe trunchiuri verzi
de arbori tineri alunecă grăbită
în grădina subpământeană ferită de ochii muritorilor
 
pocnesc mugurii semnelor în adânc încolțește biblioteca rădăcină topește miezul pământului un gol de aer necesar respirației embrionare
 
coaja va crăpa, vor răsări zorii unei lumi noi nondualitate, nonetichetare deplin întuneric soare răsaduri primordiale minunată grădină
ființe de lumină De dor, de toamnă
 
Îngenuncheate lângă patul de frunze, amintirile arborilor dor
de prea mult verde iubirea plânge cu aramă se îmbracă liniștea toamnei,
 
atâta pace curge în sângele florilor topite în ramuri și brațe amorțite am pătimit destul
vrem să ne vindecăm
să înfingem plânsul, adânc în stele cu lumina supremă, odihnitoare, se îmbrățișează și trăiesc fericiți doar copacii fără umbră…

Poezia face parte din cuprinsul volumului „Chipurile Trezirii“, autor Valentina Popescu.

Citește și: 

#citeșteDobrogea„Chipurile trezirii”, în viziunea Valentinei Popescu