Înaltpreasfinţitul Teodosie Pastorală la Naşterea Domnului – 2010

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, din cuprinsul de Dumnezeu păzitei Arhiepiscopii a Tomisului.

Har vouă şi pace de la Hristos, cel născut în ieslea Betleemului, slăvit împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, iar de la noi, Arhierească Binecuvântare.

Cercetatu-ne-ai pe noi de sus,

Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor,
Şi cei din întuneric şi din umbră
am aflat adevărul;
că din Fecioară S-a născut Domnul.
(Luminânda Naşterii Domnului)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Într-un glas cu îngerul lui Dumnezeu „vă binevestesc vouă bucurie mare, că în oraşul lui David astăzi S-a născut pentru noi Mântuitorul, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11).
An de an, cu prilejul prăznuirii Naşterii Domnului suntem întrucâtva de faţă la întruparea Fiului lui Dumnezeu şi ne purtăm cu gândul către peştera săracă din ţinutul Betleemului, în acea noapte binecuvântată a începutului mântuirii noastre,.
Naşterea cea după trup a Fiului lui Dumnezeu este o taină pe care mintea omenească n-o poate pătrunde în întregime. Sfântul Apostol Pavel se minunează de noua descoperire a lui Dumnezeu în lume, pe care o numeşte „marea taină a dreptei credinţe" (I Tim. 3, 16), iar vechile cântări bisericeşti înfăţişează deopotrivă Naşterea Mântuitorului ca pe o „taină străină", dar şi „mare şi preaslăvită minune".

Întruparea Domnului nu poate fi cuprinsă de mintea omenească, deoarece este taină, iar taina nu suferă ispitire, ci numai crezare. În schimb, rostul Întrupării Domnului ne este bine cunoscut, fiind limpede înfăţişat chiar în cântarea bisericească: „Cerul şi pământul s-au unit astăzi, născându-Se Hristos, Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la cer s-a suit".
Pătrunzând în taina naşterii Domnului cât ne este cu putinţă, descoperim că Cel nevăzut Se face văzut; Cel necuprins de ceruri în peşteră Se cuprinde şi în scutece Se înfaşă; Cel ce şade pe scaun de heruvimi este culcat în iesle; Cel născut din Tatăl, din veşnicie, fără de mamă, Se naşte în timp din mamă fără de tată; Cel înconjurat de slavă dumnezeiască Se îmbracă cu chipul robului pentru a fi asemenea cu noi; Fiul lui Dumnezeu astăzi Fiu al Fecioarei-Maici se face.

Dreptmăritori creştini,

Puterea şi bunăvoirea lui Dumnezeu-Tatăl, lucrarea Sfântului Duh şi sălăşluirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ se înmănunchează, cu buna-primire pe care întreaga făptură o face Fiului lui Dumnezeu.
În ieslea din peştera Betleemului, unde se adăposteau din când în când turmele crescute pentru jertfele de la Templul din Ierusalim, ochii minţii ni-L înfăţişează pe Pruncul Iisus înfăşurat în scutece, cu chipul pătruns de neasemuita frumuseţe a dumnezeirii. Lângă El stau de veghe fericita Sa Maică, Pururea Fecioara Maria, şi dreptul Iosif, care păstrau vii în sufletele lor cuvintele auzite de la îngerul Domnului despre Naşterea cea mai presus de fire. Cu înalta evlavie la care nimeni, niciodată, nu se va mai putea ridica, ei s-au închinat cei dintâi Fiului lor şi Fiului lui Dumnezeu.
În noaptea sfântă a Naşterii Domnului, îngerii din ceruri au vestit că Fiul lui Dumnezeu a coborât din sânul Tatălui ca să aducă pace pe pământ. Ei au închinat cântecul de leagăn al cerului în jurul Dumnezeului-Om, făcându-ne totodată cunoscut rostul întrupării Mântuitorului: dreapta slăvire a lui Dumnezeu, înscăunarea păcii pe pământ şi înzestrarea oamenilor cu daruri mai presus de fire.
De asemenea, şi păstorii s-au îndreptat în grabă către peştera din apropierea Betleemului „şi au aflat acolo pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle" (Luca 2, 16). S-au bucurat văzând împlinită făgăduinţa cea veche a lui Dumnezeu cu privire la trimiterea unui Mântuitor în Israel. Apoi încredinţându-se de adevărul celor spuse de către înger, s-au întors la turma lor, „preamărind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se vestise" (Luca 2, 20). De asemenea şi magii de la Răsărit s-au bucurat, înţelegând că S-a născut Mântuitorul lumii întregi.

Astfel, la naşterea Sa cea după trup, Domnul nostru Iisus Hristos a fost întâmpinat după cuviinţă de întreaga făptură cuvântătoare.
Împreună cu dreptmăritorii creştini de pretutindeni şi din toate vremurile, „să primim şi noi această mare bucurie în inimile noastre", ne îndeamnă Sfântul Vasile cel Mare. Cu magii să ne închinăm, cu păstorii să cântăm şi cu îngerii să slavoslovim, „fiindcă S-a născut pentru noi astăzi Mântuitorul, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 11).
Aşadar, să ne ridicăm glasurile către cer şi să psalmodiem vechea cântare bisericească: „Ce vom aduce Ţie, Hristoase, că Te-ai arătat pe pământ ca un Om pentru noi? Fiecare din făpturile făcute de Tine mulţumire Îţi aduce Ţie: îngerii lauda, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioară".

Iubiţi credincioşi,

Bucuria Naşterii Domnului se înnoieşte în sufletele noastre an de an, în ziua acestui praznic luminat, şi sporeşte pe măsură ce pătrundem tot mai adânc în taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu şi ne arătăm vrednici de dragostea nesfârşită a Părintelui Ceresc faţă de noi.
„Firea noastră, scrie Sfântul Grigore de Nyssa, era bolnavă, ea avea nevoie de un doctor; cel căzut aştepta ca o mână ajutătoare să-l ridice. Lovit de moarte, trebuia să i se redea viaţa; rătăcit pe căile răului, el cerea o călăuză spre bine".
Din această stare a fost mântuită lumea veche de către Dumnezeu. După trecerea „vremurilor neştiinţei", El „ne-a făcut cunoscută taina voinţei sale", prin trimiterea Fiului Său în lume, pentru mântuirea noastră.
Aşadar, Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut pentru a ne scăpa de moartea păcatului şi a ne dărui viaţa cea veşnică, în aleasă comuniune cu Dumnezeu. La această stare noi nu puteam să ne ridicăm singuri. Venind pe pământ Mântuitorul, n-a părăsit cerul; făcându-Se om, El a rămas în acelaşi timp Dumnezeu. Mântuirea noastră El a săvârşit-o însă ca Fiu al lui Dumnezeu în trup omenesc. De aceea, El nu S-a arătat numai ca Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu sau numai ca om, ci îndeosebi ca Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu întrupat în Om lipsit de păcat.
Prin întruparea Domnului nostru Iisus Hristos s-a înscăunat buna-înţelegere între oameni şi pacea între om şi Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a luat chip de om, unindu-se cu el, iar omul a dobândit puterea să se ridice la Dumnezeu, pentru a se uni cu El. Pacea noastră, zice Sfântul Apostol Pavel, este Hristos, Care a făcut din două lumi una, căci El a surpat peretele din mijloc al despărţirii, vrăjmăşia, stricând Legea poruncilor silnice, prin trupul Său, pentru ca în Sine să-i zidească pe cei doi, omul vechi şi cel nou, într-un singur Duh, făcând pace şi unindu-l cu Dumnezeu, prin Fiul Său, prin Care avem şi unii şi alţii îndrăznire către Tatăl, în acelaşi Duh (Efes. 2, 14-18).
Prin Fiul lui Dumnezeu făcut Om noi toţi suntem fiii Părintelui Ceresc şi alcătuim o singură familie, pentru că ne-am făcut „părtaşi dumnezeieştii firi" (II Petru 1, 4), „neam al lui Dumnezeu" (Fapte 17, 28), „casnici" sau cei din casa lui Dumnezeu (Efes. 2, 19).
„Fiul lui Dumnezeu, zice Sfântul Chiril al Alexandriei, S-a făcut asemenea nouă pentru ca noi să ne facem asemenea Lui, pe cât este cu putinţă firii noastre şi pe cât o îngăduie iconomia reînnoirii noastre cea după har... El S-a făcut ce suntem noi, adică om, pentru ca noi să ne facem ce este El, adică Dumnezeu...".

Păşind pe calea vieţii celei noi, a mântuirii şi a binelui, trebuie să vieţuim ca oameni zidiţi după chipul lui Dumnezeu întru dreptate şi sfinţenie.

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Cu dragoste părintească vă îndemn să păziţi cu sfinţenie dreapta credinţă în Dumnezeu şi să ţineţi sărbătorile după rânduiala statornicită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre străbune. Feriţi-vă de păcate, iar peste gândurile voastre să fie stăpân cugetul curat; voinţa voastră să dorească numai fapta cea bună.
Vieţuiţi în bună înţelegere unii cu alţii; în munca voastră cel mai puternic să ajute pe cel mai slab; la temelia faptelor voastre să stea dragostea frăţească. Pacea în lume să o apăraţi, căci „nimic nu este asemenea cu ea... Pacea este maica tuturor bunurilor... Ea nimiceşte teama şi alungă vrăjmăşia...", după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur.
În această zi de praznic luminat să-L purtaţi cu bucurie şi cu vrednicie pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos-Domnul Păcii în sufletele voastre. Locaş sfânt să-I gătiţi, împodobindu-vă întreaga fiinţă cu gânduri curate, cu fapte bune şi cu evlavie adâncă. În loc de aur, smirnă şi tămâie, neîncetat să puneţi înaintea feţei Sale daruri duhovniceşti: credinţa voastră cea dreaptă, nădejdea cea vie şi dragostea voastră puternică, faţă de Dumnezeu.
Între voi purtaţi-vă „cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii cu iubire şi silindu-vă să păziţi unitatea Duhului în legătura păcii" (Efes. 4, 1-3). În toate strădaniile voastre spre lucrul cel bun, unul altuia să fiţi îndrumători, sfătuitori şi ajutători; dragostea frăţească să fie legea de temelie a vieţii voastre.
Gândiţi-vă neîncetat la adevărul vestit păstorilor de către îngeri, în noaptea sfântă a Naşterii Domnului, că darul ceresc pe care 1-a adus Mântuitorul pe pământ este pacea. De aceea, praznicul de astăzi se mai numeşte şi sărbătoarea păcii. „Ziua de naştere a Domnului, spun Părinţii bisericeşti, este ziua de naştere a păcii".

Iubiţi credincioşi, cinstitori ai Naşterii lui Hristos,

Noi, cei ce suntem pe pământul apostolic al Dobrogei, avem parte de o zestre nepreţuită în peştera Sfântului Apostol Andrei, care rămâne, pentru totdeauna, Betleemul românilor. Aici a venit, pentru prima dată, lumina Naşterii Domnului prin cel întâi chemat la apostolat, care ne-a adus credinţa cea vie şi mântuitoare.
De aceea, comoara credinţei noastre strămoşeşti să o păziţi cu toată preţuirea ca pe o podoabă de mare preţ şi daruri pline de roade binecuvântate, revărsate peste neamul nostru românesc.
Într-un glas cu Sfântul Apostol Pavel vă îndemn: „numai ce-i adevărat, ce-i cinstit, ce-i drept, ce-i curat, ce-i vrednic de iubit, ce-i vrednic de laudă, orice faptă bună, numai aceea să gândiţi... Acestea să le faceţi şi Dumnezeul Păcii va fi cu voi" (Fil. 4, 8-9).
Odată cu acest cuvânt, în ziua luminatului praznic al Naşterii Domnului, vă îmbrăţişez cu părintească dragoste şi îmi îndrept glasul meu către cer, rugând pe Bunul Dumnezeu să pogoare peste voi toţi darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh.
Vă dăruiesc tuturor dragostea mea părintească şi vă împărtăşesc harul acestei sărbători, dorind să vă fie casele pline de lumină şi sufletele aprinse de credinţă, să aveţi pace unii cu alţii, să va fie sfântă şi binecuvântată masa de Crăciun şi să cântam cu toţii cântarea cea frumoasă şi plină de bucurie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Să cântam şi să aducem laudă Domnului toţi pământenii împreună cu îngerii în viaţa aceasta anticipând viaţa viitoare prin arvuna bucuriei.

Al vostru Arhipăstor şi pentru tot binele rugător către Dumnezeu,

† TEODOSIE,
Arhiepiscop al Tomisului