Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:43 15 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Expoziţie de documente, la biblioteca I.N.Roman

ro

18 Mar, 2013 18:18 735 Marime text
Expoziţie de documente realizată de Centrul de Informare Comunitară al Bibliotecii Judeţene Constanţa. Expoziţia omagiază creaţia avangardistă a lui Urmuz, la aniversarea a 130 de ani de la naşterea scriitorului. Responsabil de expoziţie: Ionel Alexe, bibliograf.

Pe numele din actul de naştere Dimitrie Dim Ionescu-Buzău, viitorul scriitor s-a născut la Curtea de Argeş. Tatăl său, medic în cadrul spitalului din localitate, era o persoană autoritară care şi-a apăsat cu putere preceptele şi voinţa asupra personalităţii fiului. Tânăr fiind, Dimitrie era „tăcut, dar cu explozii de voioşie când era printre ai săi.[…] În societate părea stăpânit de grele inhibiţii, era supus, nu încerca nicio revoltă, nici măcar verbală”.
Tot tatăl îi conduce primii paşi universitari, prin hotărârea de a urma medicina. Disecţiile se dovedesc visceral insuportabile pentru fiu, astfel că e nevoit să renunţe. Se înscrie la drept, iar după absolvirea facultăţii primeşte un post de judecător într-o comună din Argeş. Peregrinează ulterior prin magistraturi din Dobrogea (la Casimcea) şi Dâmboviţa.

„Împărţirea” dreptăţii nu îl atrage deloc, tânjeşte după viaţa artistică a Bucureştilor, după muzee, librării şi biblioteci, dar în special după concertele de la Ateneu. Când se iveşte ocazia unui post de grefier la Înalta Curte de Casaţie acceptă cu entuzias, deşi completarea dosarelor nu putea fi decât anostă şi istovitoare. Izbucneşte Marele Război, iar grefierul Dimitrescu-Buzău, mobilizat, cunoaşte toate mizeriile şi grozăviile lui. La întoarcerea de pe front se închide şi mai mult în sine şi descoperă acolo nestematul imaginaţiei literare. Începe să scrie, încet dar cu fervoare texte întru totul revoluţionare. Şi nu doar pentru literatura românească.

În 1922, după îndelungi rugăminţi, aşează pe biroul lui Tudor Arghezi, redactor la „Cugetul românesc”, câteva creaţii. „Vreau să-mi rezerv plăcerea de a te fi publicat eu întâi” îi scrisese Arghezi ardent, care îi găseşte şi minunatul nume literar: Urmuz . Lucrările apar în acel an în paginile revistei: „Pâlnia şi Stamate”, „Ismail şi Turnavitu” în numerele 2 şi 3, iar „După furtună” în numărul dublu 6-7. Cantitativ nu era mult, era însă uimitorul debut al avandardei literare româneşti.

Un an şi jumătate mai târziu, scriitorul se sinucide. Ziarul „Dimineaţa” din 25 noiembrie 1923 menţiona că trupul unui necunoscut, „binişor îmbrăcat”  a fost descoperit la şosea. „În mâna dreaptă se afla revolverul cu care şi-a răpus zilele printr-un glonţ, tras în partea stângă a pieptului, perforându-i inima şi ieşind apoi prin spate”.

Ti-a placut articolul?

Comentarii