Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
08:45 26 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Povestea unui campion „Horia Tecău era cuminte ca o păpuşă” (galerie foto)

ro

25 Jan, 2014 00:00 4607 Marime text
Tenismanul constănţean al cărui nume stă pe buzele tuturor zilele acestea, Horia Tecău, este un pasionat al sportului. Încă de mic, de când a făcut cunoştinţă cu tenisul, viitorul campion a fost un munte de seriozitate, nu a avut aere de vedetă şi s-a bucurat din plin de prietenia rachetei. La zece ani, a cucerit primul titlu naţional, peste patru ani a ieşit campion european la dublu, iar la 15 ani era deja numărul zece în lume.

Povestea sportivă a lui Horia Tecău a început în urmă cu 24 de ani, când el şi fratele său au fost duşi la tenis la Liceul cu Program Sportiv din Constanţa de tatăl lor, Romeo Tecău, fost baschetbalist. Ioan Macoveiciuc, antrenorul care l-a lansat pe Horia, povesteşte: „Fraţii Tecău au venit la mine, însă, întrucât în acea perioadă aveam mulţi copii, i-am direcţionat pe amândoi către colegul meu Nicuşor Ene, preluându-i apoi după opt luni. Horia a început la cinci ani, iar fratele său, Andrei, la şase. Am lucrat cu Horia aşadar de la cinci ani şi opt luni, timp de 11 ani. A fost o perioadă foarte frumoasă. După două săptămâni de la primul antrenament, mi-a zis că nu mai pleacă de la mine. Era bun, se vedea că are mână. Era îndemânatic şi avea un feeling deosebit. Lucram cu el ce făceam cu alţii care aveau o vechime de trei-patru ani. Era slăbuţ, firav, dar a crescut foarte frumos, întrucât are părinţii înalţi. Am în continuare caietele de atunci, în care am notat progresul tehnic şi evoluţia sa fizică. S-a înălţat cu nouă centimetri mai mult decât prognoza (n.r. a ajuns la 1,93 m), însă aşa e sportul, te ajută fizic. S-a dezvoltat într-un colectiv foarte bun, înconjurat de campioni. Era cuminte ca o păpuşă. Pe teren, nu comenta, nu râdea. Jucător foarte disciplinat. Părinţii nu s-au băgat peste mine, dar tatăl său se interesa permanent de el. Fratele lui Horia a renunţat după un an. Romeo Tecău s-a convins atunci că unul dintre băieţi, Horia, e născut pentru sport, iar celălalt pentru carte”. 

Cum s-a închegat perechea victorioasă de la Wimbledon

Performanţele tânărului Horia şi titlurile de campion nu au încetat să apară. „La zece ani, a cucerit primul titlu naţional. La 14 ani, a ieşit campion european la dublu masculin (cu Florin Mergea), la San Remo. La 15 ani, şi-a adăugat în palmares primul trofeu ETA la simplu, la Bari, în Italia. Totodată, urca pe locul zece în clasamentul mondial al acestei categorii de vârstă. Succesul de la San Remo are o istorie interesantă. La acest campionat, Horia a jucat alături de Mergea în urma finalei de la Naţionale, câştigată de cel de-al doilea. Acest meci a fost cel care a stabilit perechea de la Europene. Dacă se impunea Horia (într-o partidă extrem de disputată, în care constănţeanul a avut două mingi de meci), făcea apoi pereche cu altcineva, un băiat de la Cluj. Horia a pierdut acel titlu, dar a câştigat totuşi ceva, închegând cu Mergea o pereche de dublu care avea să se impună apoi de două ori la Wimbledon, la juniori, şi să fie dublă finalistă la Australian Open. Plus alte performanţe în turnee importante. Horia Tecău a avut un destin favorabil în tenis”, arată Ioan Macoveiciuc.     

„Performanţa nu înseamnă să ai un poliţist în spate”

Anii au trecut, iar Horia a ajuns în clasa a noua. A urmat, bineînţeles, LPS Constanţa. Pe timpul studiilor liceale, Horia l-a avut diriginte pe actualul director al instituţiei de învăţământ cu program sportiv, prof. Andrei Szemerjai. „Horia era un băiat liniştit, care şi-a văzut de drum în viaţă. A avut sprijinul familiei, sub toate aspectele, dar şi al altor oameni cu dragoste de tenis. În clasele a XI-a şi a XII-a a beneficiat de înţelegere maximă din partea liceului, întrucât el plecase în SUA, la Academia Bollettieri, şi venea la şcoală pe final de semestru, câte o săptămână şi jumătate-două, şi recupera. Dar se vedea că în SUA se preocupa şi de carte, studia, citea, pentru că venea pregătit. A luat Bacalaureatul fără probleme. El era o mică vedetă deja, cu performanţe deosebite la juniori, dar nu lăsa această impresie. Se purta natural, era plin de modestie. De altfel, în relaţiile inter-umane el este un timid, un tip molcom. Nu are capacitatea de a ridica tonul. La el nu vedeţi tatuaje, cercei sau freze fistichii. Era un tânăr absolut normal, decent, şi aşa s-a păstrat. Părinţii lui trebuie să fie mândri că au crescut un copil frumos şi valoros”, arată directorul LPS. În acea perioadă, Andrei Szemerjai preda „pregătire sportivă teoretică”, iar experienţa lui Horia de la Academia Bollettieri era subiect de studiu la ore. „Horia ne povestea cum se desfăşoară activitatea acolo. Dimineaţa, se antrena la tenis, iar după-amiaza intra în sala de forţă, alerga şi făcea recuperare, de multe ori folosind bazinul cu gheaţă. Locuia împreună cu un coleg şi nu le ţinea nimeni rostul la cele ce făceau, nu îi pândea nimeni. Fiecare trebuia să se comporte ca un profesionist. Performanţa nu înseamnă să ai un poliţist în spate”, dezvăluie Szemerjai. Pe holurile liceului, pozele şi posterele cu Horia sunt la loc de cinste, alături de cele ale celorlalţi performeri ai LPS.   

Tenis în sala de clasă

Clasa în care a învăţat Horia Tecău la LPS era plină de sportivi. Campionul i-a avut colegi, printre alţii, pe rugbystul Daniel Carpo (fostul căpitan al Farului, actualmente la RCM Timişoara), pe tenismenul Eden Lică (fiul fostului arbitru internaţional, observator şi preşedinte al FC Farul, Marcel Lică), pe Georgiana Marta (şi ea de la tenis), pe Ionel Bujoreanu (luptător), pe Oana Roşu (fiica antrenorului de haltere Mircea Roşu), pe karatistul Iulian Zotic, pe Andrei Smărăndescu, Daniel Michiu, Mihaela Iordache (de la atletism), pe Marian Mare (campion naţional la kaiac) sau pe Ovidiu Ciocan (campion de canotaj). „Pe Horia îl prindeam destul de rar pe la şcoală, pentru că era plecat în turnee. Oricum, şi eu aveam multe acţiuni cu rugby-ul. Horia era un băiat cuminte, ordonat şi disciplinat, care îşi dădea silinţa să înveţe. M-am mai întâlnit cu el la Bucureşti, când aveam eu un meci cu Naţionala, dar am vorbit odată şi la telefon, prin nişte cunoştinţe comune. Nu mă uitase”, povesteşte Daniel Carpo, care şi-a adus aminte, râzând, şi de un episod amuzant, petrecut în clasă: „Horia a venit odată la şcoală cu rachetele şi mingile, iar noi le-am luat şi ne jucam cu ele prin clasă, aruncam şi în colegi”.  

Seamănă ca două picături de apă

Fraţii Tecău seamănă foarte bine între ei fizic. Andrei lucrează într-o companie multinaţională, iar anterior a activat în sistemul bancar. Tatăl lor, pensionar, comisarul-şef Romeo Tecău, a fost şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Constanţa. Horia îi admiră în tenis pe Pete Sampras şi Roger Federer. În afară de sportul său, îi plac baschetul şi fotbalul, iar când are timp merge şi la meciuri. Echipele favorite - FC Barcelona şi AC Milan. Horia s-a născut la Braşov şi a copilărit prin acele locuri, înainte de a se stabili la Constanţa.

Sursa foto: 2 - evz.ro, 4 - frr.ro     

Ti-a placut articolul?

Comentarii