Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, tradiţii, obiceiuri, superstiţii

În fiecare an, la 21 mai, creştin-ortodocşii îi prăznuiesc pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Pentru constănţeni sărbătoarea este mai importantă, deoarece Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ocrotitorii oraşului.

Împăratul Constantin i-a ajutat pe creştini sa intre în legalitate, iar împărăteasa Elena, mama sa, a găsit crucea pe care a fost răstignit Iisus. Împăratul Constantin se închină zeilor romani aşa cum făceau toţi ai lui, până când, înaintea unei bătălii, i s-a arătat pe cer, ziua, în amiaza mare, semnul crucii şi a văzut, scris cu litere de foc, „prin acest semn vei învinge”. Noaptea, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos care-l indemna să facă un steag cu semnul crucii pe el şi aşa va deveni învingător. După ce a câştigat bătălia cu Maxentiu, prin inspiraţie divină, împăratul Constantin i-a apreciat altfel pe creştini, al căror semn era crucea sfântă. Devenit stăpân al Romei, Constantin a dat un decret de încetare a prigonirii creştinilor. În lucrările sale, Constantin a fost susţinut de mama sa, împărăteasa Elena, pe care o trimite la Ierusalim să găsească sfânta cruce pe care a fost răstignit Iisus. Şi, cu credinţă, aceasta o găseşte. Elena moare în anul 327 şi zece ani mai târziu, în 337, moare şi împăratul Constantin. În calendarul popular, 21 mai este nu numai sărbătoarea Sfinţilor împăraţi, ci şi ziua de Constantin Graur sau Constandinu Puilor, moment în care se crede că păsările cerului îşi învaţă puii să zboare.

Păstorii hotărăsc cine le va fi baci

Demult se credea ca, dacă cineva lucra în aceasta zi, recolta câmpului ii va fi distrusă de foc sau de păguboasele păsări zburătoare. De asemenea, de ziua Sfinţilor Împăraţi  nu se lucra pentru ca ulii sa nu fure din ograda gospodarului. Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena marca sfârşitul perioadei de însămânţare a ovăzului, meiului şi porumbului. Exista credinţa ca cine mai seamănă după această zi riscă să i se usuce recolta. Ziua Sfinţilor Împăraţi este şi momentul în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor fi amplasate stânele şi cine va fi angajat să le păzească pe timpul păşunatului. Pentru a fi apăraţi de farmece, blesteme, vrăjitorii şi diavoli, la ţară oamenii făceau un foc şi stăteau în jurul lui. Prin fumul focului erau trecute şi oile, ca să fie ferite de rele în perioada cât stăteau la stână. De asemenea, prin sate se făcea gălăgie mare pentru că vrăjitoarele care încercau să fure sporul laptelui, să fie izgonite. Ţinând seama că o nouă generaţie ameninţă recoltele, era interzis să se muncească în această zi. Prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări. Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi, se usucă. Se măsoară şi se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia. Pentru apărarea de forţele malefice, ţăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute şi oile, „ca să fie ferite de rele”, pe timpul cât vor sta singure, la stână.