05:40 01 07 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Ce ritual trebuie să îndeplinim astăzi, de Întâmpinarea Domnului, pentru bucurii şi alungarea bolii

ro

02 Feb, 2016 00:00 1662 Marime text
 

Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor şi sub denumirea de Stretenia sau Ziua Ursului, este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii, a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după naşterea Domnului, pentru curăţirea ei.
 
An de an, pe 2 februarie, Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos. La împlinirea a 40 de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la templul Ierusalimului, considerat la acea dată centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise, femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în templul Domnului timp de 40 de zile. Când se împlineau cele 40 de zile, mama trebuia să vină cu fiul său la templu şi să aducă o jertfă Domnului, un miel sau un porumbel, pentru a se împlini sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu trebuia să se purifice, deoarece ea L-a născut pe Iisus printr-un miracol dumnezeiesc. Totuși, Maica Domnului s-a supus cu smerenie Legii acelor timpuri.
 
Încă de la începutul secolului al V-lea, praznicul se sărbătorea la Ierusalim cu aceeaşi bucurie ca la Sfintele Paşti. În schimb, la Roma, praznicul Întâmpinării Domnului a fost orânduit, pentru prima dată, de Papa Gelasiu, în anul 494. Atunci, sărbătoarea religioasă înlocuia o străveche sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lunii februarie, când se împlineau numeroase procesiuni cu făclii aprinse, în jurul oraşului, în onoarea zeului Pan, numit şi Lupercus, ucigătorul lupilor.

Fecioara Maria a adus la templu, ca jertfă, două turturele 

Respectând porunca Legii Vechi, Fecioara Maria şi blândul Iosif l-au adus pe Pruncul Iisus în Biserica lui Dumnezeu. Pentru împlinirea deplină a acestui ritual, Fecioara Maria şi Iosif au adus la templu, ca jertfă, o pereche de  turturele. Cu acest prilej, la templu se împlinea şi ritualul de curăţire a mamei după naştere. În ziua acestui praznic, creştinii ortodocşi cinstesc şi momentul când bătrânul Simeon, un om al rugăciunii, vestit de Duhul Sfânt, a mers la templu pentru Întâmpinarea Pruncului.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Întâmpinarea Domnului sau aducerea pruncilor spre închinare la biserică la 40 de zile după naştere a rămas o îndatorire pentru mame şi în zilele noastre. Atunci, preotul face molifta de curăţire a mamelor, închinând pruncii la icoane. Când bebeluşul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, precum Maica lui Iisus; în numele familiei, ea îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar. Preotul îi însemnează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, împărtăşind-o pe mamă cu Sfintele Taine.
 
Prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, mamele şi pruncii amintesc de Maica Domnului care-l ţinea în braţe pe Iisus, în templul din Ierusalim. În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică, aşezarea lui în faţa uşilor împărăteşti şi împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească. La fel de importantă este rânduiala pentru lumânarea de botez. Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului, numită „Îmblânzirea inimilor împietrite“ sau „Profeţia lui Simeon“.
 
În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului. În multe localităţi rurale, şi astăzi copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl aplicau părinţii care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că astfel puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare“ sunt afumaţi în această zi cu păr de urs. Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul; dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnorat, ursul nu-şi vede umbra; el părăseşte bârlogul, anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii. În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască îmbrăcăminte copiilor săraci. Practicarea acestui ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase.

Ti-a placut articolul?

Comentarii