Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:55 15 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (LXXXIV) - Jenne-Lebprecht (Germania) (galerie foto)

ro

10 Mar, 2017 00:00 626 Marime text
Din biografia lui Jenne-Lebprecht (? - după 1790) se cunosc doar aspecte menționate de el însuși în scrierea sa. El s-a născut în orașul german Frankfurt am Main, într-o familie de negustori, și nu i se cunoaște prenumele. Începând cu 1782, germanul a întreprins călătorii de afaceri în Europa: Brno (Cehia), Frankfurt pe Oder, Danzig/Gdansk (Polonia), Riga (Letonia), Croația, nordul Italiei, Franța, Malta, Constantinopol/Istanbul, Varna (Bulgaria), București, Arad, Pressburg/Bratislava, Viena.
 
În 1786, Jenne-Lebprecht a plecat cu corăbii cu marfă de la Viena pe Dunăre și pe Marea Neagră spre capitala otomană. Cu această ocazie, negustorul a tranzitat și Dobrogea otomană , parte a eyalet (provincie) cu reședința în orașul dunărean Silistra.
 
Germanul și-a publicat jurnalul călătoriilor la Pesta (azi, Budapesta), în 1788 și 1790, cu deosebirea că prima ediție este semnată cu numele Jenne și a doua cu numele Lebprecht. Deoarece în 1790 el a publicat în orașul natal și la Lipsca/Leipzig o continuare a acestui volum semnată tot cu numele Jenne, istoricii de la „N. Iorga“ consideră că acesta ar fi mai probabil numele său real. Institutul „N. Iorga“ a folosit ediția de la Pesta din 1790 pentru traducerea românească din seria „Călători străini despre Țările Române“.
 
Jenne a menționat următorul itinerar dobrogean parcurs în decembrie 1786 în cursul călătoriei sale pe Dunăre: Kulemak/Calimoc - Turtucaia - Kossowa/Cossova - Rahova - Weterna/Vetrina - Oretschada – Aidimir/Aidemir - Silistra – Altina/Oltina – Morlan/Mârleanu – Raszova/Rasova – Karaboaz – Boasik - Hassen Bei – Disdar – Hârșova. 
 
Jenne a parcurs segmentul Calimoc – Silistra în decurs de mai puțin de 24 de ore, menționând doar că Vetrina era așezată lângă „o pădurice, într-o căldare de dealuri, la un golf mare“.
 
Turtucaia a fost tranzitată în secolele XV – XVIII și de alți călători străini: cavalerul burgund (Franța) W. de Wavrin (1445/Călători IV), ambasadorul englez W. Paget (1702/XLVI), solul otoman Resmi Ahmed (1765/LXVI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) și căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX).
 
Silistra era „cel mai mare și mai frumos oraș de la Belgrad în jos pe Dunăre“. Localitatea era situată pe „o câmpie frumoasă, în jurul căreia la o mică depărtare sunt dealuri roditoare“, de unde se putea admira priveliștea pe o distanță de „mai multe ceasuri în susul și josul Dunării“. Orașul devenise cunoscut în urma „luptelor mari“ din Războiul Ruso-Turc din 1768-1774, când rușii „au avut superioritatea tot timpul“. Cetatea care apăra localitatea avea mai multe turnuri „după modelul turcesc“.
 
Prin Silistra au mai trecut și alți călători străini în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII) și diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim pașa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII) și britanica lady Craven (1786/LXXXIII).
 
Calimoc, Turtucaia, Rahova, Vitrina, Oretschada, Aidemir și Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Mai departe, negustorul nu a putut vedea Oltina din cauza ceții, dar a recunoscut-o „după lătratul câinilor“. Mârleanu este vechea denumire a satului Dunăreni din comuna Alimanu, în județul Constanța, care era așezat „pe un deal“. Germanul s-a aprovizionat la Rasova, care era „un sat neobișnuit de mare, clădit pe trei dealuri“. Prin Rasova mai trecuseră în secolul XVIII și căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) și căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX).
 
Numele turcesc Karaboaz s-ar putea traduce prin „canalul negru“ (kara=negru; bogaz=canal). Cercetătorii de la „N. Iorga“ au identificat localitatea, cu o anumită probabilitate, cu Cernavodă, care în slavonă înseamnă „apa neagră“ (cerna=neagră; voda= apă). Prin Cernavodă au mai trecut în secolele XVII-XVIII și alți călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVI.F), diplomatul maghiar transilvănean curut M. Kelemen (1738/LVIII) și căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV).
 
De asemenea, specialiștii români nu au putut identifica localitatea Boasik. Despre Hassen-Bei călătorul nu a menționat decât că era așezat pe „niște dealuri sterpe“. Prin această localitate trecuse și căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV). Disdar, identificat cu probabilitate cu Ghizărești, vechea denumire a satului Ghindărești din comuna Horia, în județul Constanța, era situat tot „pe dealuri sterpe“.
 
Hârșova era o cetate construită „pe o stâncă de cremene prăpăstioasă ca un perete vertical“. În jur se aflau „o mulțime de case spânzurate pe munte, cu una din cele mai frumoase priveliști“. Prin Hârșova trecuseră în secolele XVI - XVIII și alți călători străini: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul turc Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), nobilul sol polonez F. Orlik (1722/LV), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) și și căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX).
 
Predecesorii germani ai lui Jenne care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVIII: cruciatul prizonier J. Schiltberger (1425-1427/III), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier J. Wilden (1611/XXIII), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier N. Schmidt (1651/XXXIII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), agentul comercial al unei firme austriece N. Kleemann (1768/LXIX) și medicul din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX).
 
Predecesorii lui Jenne care au tranzitat Dobrogea pe calea fluvio-maritimă în secolele XIV-XVIII: anonimul grec de la sfârșitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creștin Paul din Alep (1653/XXXVII), starețul Leontie (1701/XLV), călugării ruși Macarie și Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruși Silvestru și Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784) și ofițerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI).

Surse foto: 

2.bp.blogspot.com
www.artnet.com
4.bp.blogspot.com
www.primaria-cernavoda.ro
destepti.ro

Documentare: 

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, volumul X / partea I, București, 2000.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
clasapalatina.files.wordpress.com
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii