Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
03:12 26 06 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (CXIII) - Adolf Schmidl (Austria) - galerie foto

ro

07 Jun, 2017 00:00 596 Marime text
În 1829 a fost înfiinţată la Viena prima companie de navigaţie danubiană cu vase cu aburi, care şi-a extins raza de acţiune în 1834 pe Dunărea maritimă şi Marea Neagră. Aceste premiere din domeniul transporturilor în Imperiul Austriei l-au determinat pe geograful austriac Adolf Schmidl (1802-1863) să redacteze un ghid de călătorie, în mai multe volume, în Europa de Sud-Est. El a folosit ca surse propria sa experienţă şi memorialistica mai multor călători din secolele XVIII-XIX.
 
Schmidl a inclus în volumul al doilea şi un itinerar danubian prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra. Acest volum a fost publicat în 1835, la Viena, cu titlul „Reisehandbuch durch das Königreich Ungarn mit den Nebenländern und Dalmatien nach Serbien, Bukarest und Constantinopel“. Prima ediţie a fost folosită de Institutul „N. Iorga“ pentru traducerea românească din noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
 
Schmidl menţionează următorul itinerar dobrogean pe DunăreDristra/Silistra – Turtukay/Turtucaia – Hirsova/Hârşova – Sulina.
 
„Oraşul“ Silistra (în turcă, Dristraera situat la gura râului Dristra. Cu toate că avea 20.000 de locuitori şi era reşedinţa unui arhiepiscop ortodox, Schmidl considera că Silistra „nu este prea mare“. Deşi capitala provincială era apărată de „o cetăţuie puternică“, paşa locuia „de obicei“ la Babaday/Babadag. „Ca cele mai multe oraşe turceşti“ localitatea era „prost“ construită şi „murdară“, iar plebea era „mai intolerantă“ faţă de străini. Austriacul sublinia că aici se făcea un comerţ „însemnat“, cele mai importante construcţii fiind bazarul, compus din două şiruri de dughene din lemn, şi hanul, în care se aflau cafeneledugheni şi odăi „proaste“. Încă mai erau vizibile „ruinele zidurilor greceşti“ destinate apărării împotriva invaziilor barbare din antichitate şi „rămăşiţele“ şanţurilor realizate împotriva rebelului Pasvanoglu, paşă de Vidin între anii 1799 şi 1807.
 
Referiri la istoria antică a Dobrogei au mai făcut şi alţi călători străini în secolele XV - XVIII: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), nobilul grec M. Katsaitis (Veneţia; 1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1830/CVIII) şi diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX).
 
Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim paşa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), britanica lady Craven (1786/LXXXIII), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), căpitanul austriac de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII), ofiţerul britanic de marină sir W. Smith (1792/XC), călugărul grec Mitrofan (1610-1611/XCVII; s), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele francez de Langeron (1807;1809/CI), contele francez de Lagarde (1813/CIII), diplomatul danez Clausewitz (1824/CIV), lt.-col. rus F. Nyberg (1828;1830/CVI.) şi lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829/CVIII).
 
Despre Turtucaia, azi, Tutrakan, în Bulgaria, călătorul face doar menţiunea „micul oraş“.
Alţi călători străini care au trecut prin Turtucaia în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund (Franţa) W. de Wavrin (1445/Călători IV), ambasadorul englez W. Paget (1702/XLVI), solul otoman Resmi Ahmed (1765/LXVI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), abatele italian L. Spallanzani (1786/LXXXVI), călugărul grec Mitrofan (1610-1611/XCVII; s), chirurgul englez W. Wittman (1802/C) şi lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829/CVIII).
 
Silistra şi Turtucaia au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Hârşova avea 4.000 de locuitori şi era apărată de „o cetăţuie“.
 
Prin Hârşova trecuseră în secolele XVI – XVIII şi alţi călători străini: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul turc Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), nobilul sol polonez F. Orlik (1722/LV), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) şi căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), M. Gruneweg (1584/XCIV.3; 1586/XCIV.4), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele de Langeron (1809/CI), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII) şi diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX).
 
În continuare, geograful austriac vorbeşte despre Delta Dunării, arătând că fluviul se vărsa în Marea Neagră „cu atâta putere“, încât apa sa dulce rămânea neamestecată cu cea sărată a mării până la o distanţă de „40.000 de paşi“. El se referă şi la vechea discuţie din izvoarele istorice antice şi medievale, „dacă Dunărea are 7, 6 sau 5 guri“. Mai întâi, Schmidl menţionează numele celor şase guri din scrierile lui Pliniu cel Tânăr, guvernator roman în Asia Mică între anii 112 şi 113. Apoi, el indică şi numele turceşti ale celor şapte guri: SulinaKedrilleSalonaKuciucPortessaKorte-Bogasi şi Kilia nouă. Cele mai „însemnate“ guri erau cea din nord şi cea din sud, pe aceasta din urmă aflându-se „târgul“ Sulina.
 
Prin Sulina mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVIII-XIX: căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), nobilul diplomat austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), caretaşul german E. Döbel (1831/CXI) şi medicul german F. Chrismar (1833/CXII).
 
Alţi călători austrieci şi în serviciul Habsburgilor austrieci care au străbătut Dobrogea: diplomatul de origine ragusană (Dubrovnik, Croaţia) A. Radibrat (1603/XXI), căpitanul G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul K. Titelsbeg (1783/LXXVIII), căpitanul de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul W. von Brognard (1786/LXXXV), căpitanul de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII) şi nobilul sol G. von Egenburg (1593/XCV/s).
 
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluviu-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralologul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI) şi medicul german F. Chrismar (1833/CXII).
 
Surse foto: 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
https://www.agero-stuttgart.de
http://fs69.trilulilu.ro/
https://destepti.ro/
http://zarnesti.net/
http://blog.noviodunum.ro/
https://ro.wikipedia.org
http://4.bp.blogspot.com/
 
Documentare:
 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
 
http://www.acad.ro/
http://i.calameoassets.com/
http://www.horolezeckaabeceda.cz/
http://reader.digitale-sammlungen.de

Ti-a placut articolul?

Comentarii