Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
11:13 17 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu online cu Carmen Petrişor Entuziasmul şi tendinţa creatoare sunt singurele care mai ţin în viaţă arta handmade din România

ro

04 Mar, 2017 00:00 5850 Marime text
De când se ştie, este inventivă şi îi place să creeze câte ceva: un accesoriu, un obiect decorativ. Când era mică, a tăiat faţa de masă croşetată a bunicii, pentru a-şi face o pelerină. Are idei multe şi felurite. Din orice, face câte o... minune: din pene de pupăză (da, aţi citit bine), din oscioare de curcan, dar şi din materiale (semi)preţioase. Acum îi place să creeze accesorii din mătase naturală (shibori ribbon). Creaţiile sale sunt purtate cu mândrie de Silvia Dumitrescu, de actriţa Julieta Georoiu, de îndrăgita Ileana Șipoteanu. Au ajuns chiar şi la Hollywood.
 
Este vorba despre Carmen Petrişor, cunoscuta creatoare de obiecte handmade din Techirghiol, pe care cititorii ZIUA de Constanţa o cunosc deja din rubrica „Handmade“, găzduită din trei ani de ZIUA de Constanţa.
 
Despre ce înseamnă să fii creator handmade în România de astăzi, despre ce o inspiră când creează, dar şi despre cât de profitabil este acest hobby, am discutat cu Carmen Petrişor în cadrul unui interviu online, pe www.ziuaconstanta.ro, pe care vă invităm să-l citiţi. Veţi descoperi cu bucurie un om frumos din mâinile căreia ies adevărate bijuterii.
 
Este martie, luna mărţişoarelor, cea mai aglomerată perioadă din an pentru un artist handmade?
 
Pentru că luna martie este o lună în care doamnele şi domnişoarele sunt răsfăţate, pot spune că şi pentru un artist handmade este o perioadă încărcată de frumos. Eu, tot anul, am evenimente pe care le onorez cu mult drag.
 
Ce aţi creat pentru această perioadă a anului? Ce se poartă, ce se cere?
 
Cum mărţişorul este simbolul lunii, nu puteam să nu creez ceva frumos pentru a oferi prietenelor, şi nu numai, mici cadouri. Ce se poartă?! Bună întrebare! Eu, în tot ceea ce realizez, nu mă ghidez după ce se poartă, să spunem aşa. Ţin cont de culorile anului, însă se poartă ceea ce-ţi stă bine (zâmbeşte). În materie de mărţişoare, anul acesta am realizat mici păpuşi-broşe din resturi de materiale uşoare şi dantelă, mărţişoare din materiale naturale, respectiv pânză de cânepă şi mărgele din lemn, mărţişoare din fermoare stricate, din lână naturală cu inserţii din mătase naturală, croşetate, din fetru şi hârtie gumată pentru copii, mărţişoare din coconi de mătase naturală, într-o tehnică învăţată la Centrul Cultural Turc „Yunus Emre“ din Constanţa.
 
Cum / de la cine aţi învăţat să realizaţi obiecte decorative handmade?
 
Nu pot spune că am învăţat de la cineva. Am învăţat singură de mică să meşteresc la şcoală, la ora de lucru manual, unde mă detaşam uneori de ceilalţi colegi, fără lipsă de modestie, concentrându-mă pe calitatea estetică a lucrului finit. Dintotdeauna mi-a plăcut să stric ceva vechi sau să îmbunătăţesc. Am urmat şi un curs acum şase ani, de handmade, la distanţă, prin Eurocor.
 
Vă mai amintiţi de prima dvs. creaţie de care aţi fost mândră?
 
Prima creaţie nu-mi mai amintesc când am realizat-o exact, dar ştiu că i-am furat bunicii o faţă de masă croşetată, rotundă, pe care am decupat-o la mijloc şi mi-am făcut o pelerină. Cred că acum vreo 35 de ani se întâmpla!
 
Care a fost cea mai extravagantă creaţie pe care aţi realizat-o până în prezent?
 
Ceva extravagant am realizat din oase de la gâtul curcanului de Crăciun, un colier cu cercei (râde). Au fost şi altele mai năstruşnice, dacă pot spune aşa. Am un colier din pene de pupăză (pupăza am găsit-o moartă în grădină), drăcuşori de mare, piele, scoici şi sticlă de mare. Şi multe alte materiale care îmi ies în cale.
 
Familia vă susţine în demersul dvs. creativ?
 
Familia mă încurajează, este normal. Însă toate materialele mele, „se odihnesc“ prin sertare, cutii, pungi şi prin toată casa, pe unde le pot „ascunde“, şi acest lucru îi enervează pe cei din casă. S-au obişnuit cu mine şi chiar îmi aduc din diverse locuri pe unde călătoresc, materiale, de la pietre cu forme ciudate la scoici şi tot ce li se pare interesant de folosit. Mă susţin şi financiar uneori (zâmbeşte).
 
Ce vă inspiră cel mai mult?
 
Inspiraţia vine privind natura şi lucrurile din jurul meu! Iar, mai nou, internetul îmi oferă o sursă de inspiraţie interesantă.
 
De unde vă procuraţi materialele de lucru?
 
Materialele, în general, le procur din magazinele de furnituri, îmi sunt trimise din State. Colaborez cu două doamne deosebite, care îmi trimit materiale preţioase pentru anumite accesorii şi bijuterii din materiale textile. Şi adun, după cum v-am mai spus şi mai sus, tot ce-mi iese în cale. Refolosesc obiecte stricate pe care uneori le aruncăm.
 
Care este materialul dvs. preferat de lucru?
 
Nu am un material preferat, dar lucrez cu drag tot ce este natural. Mai nou, îmi place să lucrez cu mătasea naturală (shibori ribbon), o mătase plisată şi îngustă din care se pot realiza multe bijuterii şi accesorii vestimentare deosebite.
 
Cât e artă şi cât e meşteşug în ceea ce faceţi?
 
Cred că una fără alta nu se poate: meşteşugul îl moşteneşti, iar arta o descoperi în timp şi ţi-o şlefuieşti.
 
Cum reuşiţi să vă promovaţi micile obiecte pe care le realizaţi?
 
Promovarea este uneori dificilă deoarece nu toată lumea apreciază lucrul manual. Mă promovez virtual pe pagina de Facebook şi în diferitele grupuri de handmade.
 
Cine vă comandă produsele? Există printre clienţii dvs. nume sonore?
 
Produsele, în mare parte, sunt purtate de fiica mea, în Franţa. Ofer cu drag cadouri rudelor, cunoştinţelor. Pot spune că prin intermediul Facebook-ului am avut o colaborare deosebită cu o actriţă din Bucureşti, doamna Julieta Georoiu, care are şi o şcoală de actorie pentru copii şi care mi-a cerut ajutorul în vederea realizării multor accesorii pe care le-a folosit în diversele evenimente. Unele accesorii vestimentare şi bijuterii au fost admirate şi în State, atunci când a filmat la Hollywood. În prezent, lucrez la o pereche de cizme croşetate, de primăvară, pentru dânsa.
 
Am lucrat câteva bijuterii şi o pereche de cizme de iarnă, tot croşetate, şi pentru doamna Liliana Cornilă din Constanţa. Doamnei Corina Martin i-am realizat ceva frumos, o broşă din mătase naturală şi una din lână împâslită, plus un mini tricou personalizat cu o fotografie imprimată cu litoralul de acum 30 de ani. Doamnei Silvia Dumitrescu i-am confecţionat, recent, două coliere cu cercei şi manşetă din lână naturală împâslită.
 
Doamnei Ileana Şipoteanu i-am oferit o broşă din mătase naturală (shibori ribbon). Ofer cu drag mici cadouri colegelor de serviciu şi copiilor acestora.
 
Este talentul dvs. o moştenire de familie, având în vedere că fiica dvs., Alexandra, este o cunoscută şi talentată chitaristă?
 
Posibil ca talentul să se moştenească. Bunica din partea mamei a fost o pricepută şi chiar la vârstă de 100 de ani îmi cerea să croşeteze. La dânsa am văzut prima dată o croşetă şi am „furat“ această îndeletnicire. Bunicul şi tatăl meu erau de asemenea talentaţi. Fiica mea, Alexandra, a cochetat cu pictura şi desenul de la vârstă de patru ani, ca apoi să se îndrepte spre chitara clasică. În prezent este în Franţa, unde predă şi se pregăteşte pentru concursuri şi îşi pregăteşte noile concerte.
 
Handmade-ul este un hobby. Cu ce vă ocupaţi în viaţa de zi cu zi?
 
Într-adevăr, handmade-ul este un hobby pentru mine. Mă relaxează, mă detaşează de stresul cotidian şi îmi oferă satisfacţie dăruind cadouri. Am lucrat într-un centru de calcul, ajutor programator, iar în prezent lucrez cu copiii într-un centru de copii cu dizabilităţi din Techirghiol.
 
Ce înseamnă să fii artist handmade în România de astăzi?
 
Vorbesc în numele meu. Entuziasmul şi tendinţa creatoare sunt singurele care mai ţin în viaţă arta handmade din România. Nu ştiu cum le este altora, însă, dacă ar exista asociaţii ale acestor artişti sau meşteri populari, unde să poţi activa şi să fii promovat şi sprijinit, ar fi poate mai uşor. Însă nu cunosc dacă mai există aşa ceva. Să participi la târguri costă mult, sunt taxe mari pe zi sau pe stand, trebuie să ai PFA sau altă formă. Şi e posibil să nu ai încasări cât trebuie ca să plăteşti taxe. Târgurile sunt doar aşa, de fiţe. Să socializezi, să te şi promovezi însă este greu. Eu, dacă aş avea un posibil cumpărător, colaborator extern, aş lucra, iar el ar putea valorifica altfel în străinătate. Însă nu am. Spre exemplu, o broşă-fluture în străinătate ar ajunge la 100-150 de euro, un colier, la 400 de euro şi mai mult. Sunt foarte mulţi artişti handmade în ţară care se promovează mai mult pe anumite platforme de socializare şi în grupuri. Sunt mulţi studenţi de la Arhitectură - Arte care nu au un loc de muncă şi se ocupă cu handmade-ul. Dar nu se poate trăi din aşa ceva. Doar cine ştie să aibă o piaţă de vânzare în străinătate. Aici e greu. Spre exemplu, i-am lucrat o bluză din fir de bumbac colorat Alexandrei. A luat-o în Franţa şi a fost oprită de o franţuzoaică pe stradă, care a întrebat-o cine i-a făcut-o. Când i-a răspuns că mama ei, a rămas uimită. O astfel de bluză ar face 1.000 dolari. La noi, nici cu 100 dolari nu o poţi vinde.
 
Întrebări de la cititori
 
Organizaţi evenimente şi în şcoli, să le arătaţi micuţilor ce înseamnă produsele handmade şi cum se realizează acestea?
 
Se pot organiza şi astfel de evenimente, numai la cererea părinţilor şi cu acordul direcţiunii. Am avut şi astfel de ateliere, anul trecut, la Penitenciarul Poarta Albă.
 
Realizaţi şi accesorii, mărturii pentru nunţi şi botez?
 
Se pot realiza şi aceste mărturii, însă am lucrat mai mult cărţi senzoriale, pentru botez, dar nu numai.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi:
 
Interviu cu Alexandra Petrişor şi Dragoş Horghidan
Poveste de dragoste şi performanţă în doi, în acorduri de chitară (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • carmen 15 Mar, 2017 22:30 Va multumesc pentru apreciere! Mi-ar placea o cat de mica expozitie,insa nu ma pot desparti asa usor de lucrusoarele mele.Am reprodus ceva doar la anumite insistente si niciodata nu a iesit identic.Nu-mi place sa realizez in serie,nimic.Ceea ce fac este doar din placere si pentru relaxare.Cum am spus si in interviu,sa vinzi in Romanai este cam greu.Iar eu nu mi-am propus sa fac din asta o afacere!
  • Teodor Cris 03 Mar, 2017 21:51 Da, foarte multa munca , talent si inspiratie de moment, speram si la o expozitie cu vanzare a "unicatelor" d-voastra.