Editorial E sărbătoare, este Crăciun! Un sac de bucurie și un An Nou mai bun!

Cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi de cei mari deopotrivă, de cei săraci sau bogaţi nu poate fi decât sărbătoarea Crăciunului. Cea mai importantă sărbătoare a creştinilor este aşteptată cu emoţie şi bucurie pe tot globul încă de când iarna începe să își intre în drepturi.

Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).
În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată „Natalis Solis Invicti“, festivalul naşterii invincibilului Soare.
În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis că duminică să fie „zi sfântă“ într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.
Semnificaţia religioasă a Crăciunului este naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe Pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori. Această sărbătoare semnifica naşterea, creaţia şi veşnicia Universului. Fiecare om, copil sau bătrân, îşi aminteşte cu plăcere sărbătorile de Crăciun şi momentele speciale pe care le-a trăit.
În aceste zile cu toții încercăm să fim mai buni, mai veseli, chiar mai... umani. Așteptată cu sufletul la gură în nebunia vitezei în care trăim, în ziua de 25 decembrie reușim, cei mai mulți, să ne găsim timp, să ne găsim lumina din fiecare dintre noi. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun în faţa căruia recunosc fără teama dacă au fost cuminţi sau au făcut năzbâtii.
Oamenii maturi sau cei deja bătrâni sunt emoţionaţi amintindu-şi de copilărie, de darurile de Crăciun pe care le primeau chiar şi cei săraci.
Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Pe lângă sosirea lui Moş Crăciun o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purităţii şi veşniciei
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în locurile unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoţionant: căsuţele sunt luminate, iar mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonaci. Ahh, nu pot decât să îmi amintesc ce frumos este Crăciunul în Bucivina...
Amintirile sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi... Un alt lucru minunat al Crăiunului este să-i primim în casele noastre pe colindătorii care vin cu  frumoasele urări ce binecuvântează casa.

Este aproape unanim acceptat că sărbătoarea Crăciunului a pierdut din valențele ei tradiționale. Vinovații pot fi identificați relativ ușor. Materialismul este pus la zid, însă nu este singurul vinovat. Într-o societate a spectacolului, este de la sine înțeleasă preferința pentru senzațional și distracție. Consecința imediată este faptul că a devenit o sărbătoare cu miză preponderent laică prin diminuarea conotațiilor religioase. Totuși, astăzi am putea să ne rezervăm câteva momente și să realizăm că semnificația zilei nu este pusă sub semnul avuției, ci al credinței. În fond, Mântuitorul lumii s-a născut în cel mai umil loc: un grajd pentru vite...