De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
14:53 23 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Candidaţii la funcţia de rector al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa îşi dezvăluie viziunea pentru următorii patru ani!

ro

21 Mar, 2016 00:00 3459 Marime text


Trei cadre didactice şi-au depus candidaturile pentru funcţia de rector al Universităţii „Ovidius“: actualul rector, profesor universitar doctor Sorin RuginăOctavian Unc, profesor universitar doctor în cadrul Facultăţii de Medicină, şi conferenţiar universitar doctor Cristian Moşnianu, de la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice. Pe 25 martie are loc primul tur de alegeri, urmând ca al doilea tur de scrutin să se desfăşoare pe 28 martie, dacă situaţia o va impune.
 
Dincolo de planurile manageriale oficiale depuse de candidaţi la înscrierea în cursă, cotidianul ZIUA de Constanţa a vrut să ştie cum va arăta universitatea sub mandatul fiecăruia dintre cei trei candidaţi. Vă propunem mai jos trei interviuri în oglindă cu cei care aspiră la funcţia de rector al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa.

Care ar fi primele trei lucruri pe care aţi dori să le îmbunătăţiţi dacă veţi fi ales rector?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
a) Îmbunătăţirea situaţiei financiare prin eficientizarea activităţii didactice şi accentuarea ponderii proiectelor de cercetare aducătoare nu numai de resurse financiare şi de punctaj valoric în favoarea situării universităţii noastre în partea superioară a peisajului academic naţional şi de ce nu, internaţional, concomitent cu reabilitarea prestigiului academic ovidian!
b) Atragerea de fonduri, a unor resurse financiare pentru reabilitarea corpului de clădire în care se află căminul studenţilor, birourile şi sălile de curs din bulevardul Mamaia, igiena căminelor din zona Pescărie şi îmbogăţirea dotărilor cu aparatura tehnică necesară funcţionării secretariatelor facultăţilor, universităţii şi sectorului administrativ.
c) Comunicarea directă periodică (semestrială) cu cadrele didactice de la fiecare facultate.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Consider că, indiferent cine ar fi ales rector, cu atât mai mult dacă aş fi ales eu, obiectivele prioritare sunt:
- comunicarea profesor-student, care, la ora actuală, este deficitară şi care produce multe deservicii, atât profesionale, cât şi financiare;
- amplificarea activităţii de cercetare prin creşterea implicării colegilor mei în proiecte multidisciplinare de cercetare;
- aplicarea coeficienţilor de salarizare direct proporţional cu activitatea didactico-ştiinţifică susţinută de cadrele didactice din UOC, astfel încât să fie promovate valorile intelectuale autentice.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
a. Creşterea permanentă a calităţii procesului educativ şi a activităţilor de cercetare, în vederea asigurării competitivităţii necesare „europenizării“ efective a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa;
b. Perfecţionarea parteneriatului cu studenţii prin îmbunătăţirea comunicării reciproce şi transparentizarea tuturor activităţilor ce ne privesc, prin implicarea lor mai activă în crearea unui climat academic curat, sănătos, moral, care să excludă orice posibilitate de apariţie a actelor de corupţie;
c. Asigurarea optimizării relaţiilor intra-instituţionale prin implementarea principiului „o administraţie funcţională şi competentă în serviciul studenţilor, profesorilor, cercetătorilor“.

Ce alte domenii din piaţa muncii consideraţi că ar putea fi acoperite mai bine sau că nu există în prezent în oferta educaţională a universităţii?

 Prof. univ. dr. Octavian Unc
Este imperios necesar un studiu sociologic care să răspundă acestei probleme. Îl voi solicita. Personal, de mai multă vreme, mă gândesc că specificul oraşului nostru ar conduce la apariţia unei secţii de arheologie în cadrul Facultăţii de Istorie, o secţie pe specificul acestui domeniu la
Facultatea de Arte, o secţie sau chiar o facultate de management sanitar. Desigur, nu am pretenţia că acest gând va rezolva amplitudinea problemei din întrebarea dvs.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu 
Deşi avem o paletă diversificată de specializări, consider totuşi că un accent deosebit în domeniul IT-ului, al arhivisticii şi al managementului de proiecte ar aduce plusvaloare universităţii, dar şi absolvenţilor, prin creşterea gradului de inserţie profesională.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Consider că Universitatea „Ovidius“, la acest moment, acoperă în mare măsură cerinţele de pe piaţă a muncii, dacă avem în vedere cele 89 de specializări la domeniul licenţă. Pentru a va da totuşi câteva exemple, cred că am putea dezvolta specializări de licenţă sau de masterat în domeniul managementului portuar şi al logisticii, al arheologiei terestre şi subacvatice, al artei teatrale multilingvistice etc. Este adevărat, pe de altă parte, învăţământul superior românesc s-a dovedit atrăgător pentru tineri din străinătate, iar în acest domeniu, Universitatea „Ovidius“ este una dintre cele mai bine plasate în ţară, dacă ne uităm la numărul de studenţi străini. Astfel, consider că o extindere a domeniilor de licenţă în limba engleză, pe lângă cele existente (informatica, medicina), ar fi o realizare importantă în viitor. Mă refer la domenii precum ştiinţe economice, medicină dentară, farmacie, relaţii internaţionale, pentru a aminti doar câteva.

De ce nu s-au implicat până acum specialişti ai universităţii în probleme importante ale comunităţii locale, de la structurarea unui dosar de candidatură pentru titlul de capitală europeană a culturii şi până la chestiuni de mediu, drept sau economie? Este ruptura dintre universitate şi comunitatea locală a oraşului atât de mare precum se vede din exterior? 

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Da, există, din păcate, o falie majoră, pe care o resimt personal, între comunitatea academică şi viaţa cetăţii. Dacă revedeţi cu atenţie programul meu, veţi observa că această problemă există. Este o dorinţă fierbinte a mea ca Universitatea „Ovidius“ să devină izvor de resurse şi inspiraţie, dar şi vector de opinie şi cadru de dezbatere întru revitalizarea vieţii constănţene. Resursele există în universitate, şi trebuie capacitate, dar există şi în cetate valori excepţionale care trebuie să fie aduse în universitate. Nu trebuie să mergem spre o deşertificare culturală, ştiinţifică, universitară, ci spre dezvoltarea acestor laturi de trăire, având ca izvor Universitatea „Ovidius“.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Din punctul meu de vedere, nu s-au făcut demersuri concertate pentru implicarea proactivă a universităţii în viaţa urbei, glasurile fiind auzite în manieră individuală. Chiar dacă exisă specialişti din universitate care fac parte din structurile decizionale (consilieri judeţeni, municipali etc.), universitatea nu s-a  promovat ca platformă şi acest lucru este vizibil cu ochiul liber.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Cred că neimplicarea ţine atât de motive subiective, cât şi obiective. Totuşi, cred că lipsa de implicare într-un proiect de genul capitalei culturale aparţine în primul rând autorităţilor locale, şi abia apoi oamenilor de cultură ai Constanţei. Ar fi regretabil dacă ar exista o asemenea ruptură despre care spuneţi că se percepe din exterior. Personal, nu cred! Cred, în schimb, că există o insuficientă preocupare în a valorifica optim potenţialul cultural şi spiritual al cetăţii. Cred, de asemenea, că suntem cu toţii datori să ne unim energiile şi spiritul intelectual în folosul acesteia.
 
Am convingerea că, pe viitor, această relaţie va fi una benefică atât pentru universitate, cât şi pentru autorităţi, dar în special pentru acest oraş minunat, căruia cu toţii îi suntem datori. Primul proiect major pe care universitatea îl va dezvolta în acest sens va avea loc anul viitor, în 2017, când se vor împlini 2.000 de ani de la moartea poetului Ovidius. Cu aceasta ocazie, alături de Ambasada României la Berlin şi de Ministerul Culturii din Germania, împreună cu alţi parteneri internaţionali de primă mărime, se va dezvolta un amplu program de „europenizare“ a evenimentului comemorativ. Universitatea noastră va fi partenerul academic principal, fiind singura instituţie care poartă numele poetului exilat la Tomis.

Cum poate fi rezolvată problema decalajului salarial dintre un asistent proaspăt intrat în sistem, care lucrează pe un salariu de subzistenţă, şi unele dintre veniturile foarte ridicate ale profesorilor cu vechime?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Este o chestiune extrem de delicată, legată, în principal, de legea salarizării. Universitatea poate încuraja, promova, stimula iniţiativa tinerelor cadre didactice spre echipe şi proiecte de cercetare care să le rotunjească semnificativ veniturile, aducând deopotrivă beneficii valorice şi pentru universitate.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Diferenţa dintre nivelul salariului de încadrare al unui asistent şi al unui profesor universitar a fost exacerbată prin măsura luată în urmă cu zece ani, când celor din a doua categorie li s-au dublat salariile. Clivajul nu ar fi atât de mare dacă cei din prima categorie ar putea beneficia de cel puţin una sau două norme, la plata cu ora/cumul. Acest decalaj se poate diminua prin implicarea asistenţilor în proiecte de cercetare demarate la nivelul universităţii, precum şi în activitatea de cercetare din cadrul centrelor de cercetare existente, precum şi prin suportarea anumitor cheltuieli legate de deplasarea la conferinţe internaţionale sau publicarea de lucrări ştiinţifice.
 
Pe lângă beneficiul financiar, tânărul cadru didactic are posibilitatea de a evolua în pregătirea să profesională şi de a se impune drept cercetător pe anumite direcţii de studiu. Acest fapt este deosebit de important, atât pentru formarea sa profesională, cât şi pentru societate, prin contribuţia acestuia la formarea de adevăraţi specialişti.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Aceste decalaje sunt date de un sistem de salarizare la nivel naţional, care, conform reprezentanţilor guvernamentali, urmează să sufere o modificare importantă odată cu legea salarizării unice în sistemul bugetar. Pe de altă parte, cred ca implicarea tinerilor în proiecte de cercetare şi proiecte cu finanţare europeană, de tip POSDRU, poate contribui semnificativ la ameliorarea acestor deficienţe. Pot să vă spun că avem tineri foarte activi in universitate care fac parte din astfel de proiecte, au burse postdoctorale şi acest lucru le-a permis să se dezvolte într-un cadru academic comparativ cu cele din Occident.

Care credeţi că sunt cele mai grave probleme ce nu au fost rezolvate în universitate în ultimii ani şi consideraţi că pot fi remediate?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Pierderea încrederii în noi înşine şi ruptura comunicaţională între conducere şi corpul academic. Refacerea legăturilor, implicarea, cointeresarea, redescoperirea cărărilor dintre noi, solidaritatea academică reprezintă rezolvarea. Este nevoie de un efort constant, aproape persuasiv. Atomizarea societăţii conduce la singurătate. Dar aceasta poate fi benefică doar în lupta cu tine însuţi. Nu întâmplător cuvântul ÎMPREUNĂ este cel dintâi în apelul meu către comunitatea academică ovidiană în această campanie de alegeri.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Cea mai gravă problemă, din punctul meu de vedere, este dezinteresul faţă de student (cămine, cantină, reconversie profesională, implicarea acestora în proiecte de cercetare sau de voluntariat, necorelarea dintre o parte a specializărilor din universitate şi piaţa forţei de muncă, programe sau specializări ţinute „în viaţă“ doar de dragul normelor didactice etc.).
 
O altă problemă de fond în universitate, rezolvată doar la stadiu declarativ, este cea a transparenţei. Deciziile importante se iau de către un grup restrâns de persoane din cadrul conducerii universităţii, fără a fi măcar consultat Senatul universitar sau Consiliul de Administraţie. În majoritatea cazurilor, deciziile luate deja sunt aduse doar la cunoştinţa forumurilor menţionate. Aceste decizii sunt, în general, legate de participarea la contracte de cercetare, acordarea de gradaţii de merit, avansarea pe post, iar totodată acelaşi mister planează şi asupra rapoartelor întocmite în urma controalelor sau evaluărilor efectuate de către minister sau de alte foruri superioare.
 
O altă problemă ar fi cea legată de faptul că nu se apreciază îndeajuns competenţa profesională, prin recunoaşterea meritelor. Adevăraţii profesionişti sunt în linia a doua, în multe cazuri, marginalizaţi, fără a fi consultaţi în problemele universităţii. Este simplu de înţeles că instituţia nu evoluează astfel pe toate palierele sale. Şi, nu în ultimul rând, aplicarea regulamentelor şi metodologiilor în vigoare, precum şi predictibilitatea lor. Nu este normal ca acestea să fie modificate odată la câteva luni, din varii interese.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
La acest moment, după aproape doi ani de mandat, pot să spun că problemele foarte grave, în opinia mea, au fost rezolvate. Şi mă refer aici la relaţiile interumane, la sistemul de concurs pentru angajare pe post, la transparentizarea luării deciziilor, precum cele legate de acordarea gradaţiei de merit sau cheltuielile bugetare pe universitate şi altele. Desigur, întotdeauna este loc de mai bine. Pe viitor, cred că este important să îndeplinim un proiect mult-aşteptat la Campus, şi anume o cantină care să deservească miile de studenţi şi profesorii care activează acolo, să finalizăm spaţiile de învăţământ la care au început lucrările în clădirea de pe malul lacului, pentru Facultatea de Farmacie şi Medicină Dentară, în acest moment, şi, ulterior, în funcţie de necesităţi, şi pentru celelalte facultăţi.
 
Nu în ultimul rând, un alt tip de problemă, care nu depinde doar de noi, ci şi de Guvern, este reglementarea clară a acordării sporului de doctorat şi cadrelor didactice care au obţinut diplomă după 2009, la acest moment, aceştia nefiind beneficiari ai acestei indemnizaţii. Senatul a aprobat hotărârea Consiliului de Administraţie de a se constitui fondurile necesare, pentru ca, din semestrul viitor, să înceapă plata acesteia.

Consideraţi că este nevoie de instituirea unui program anticorupţie în universitate, având în vedere cazurile înregistrate în cadrul UOC? Cum vedeţi funcţional acest program?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Nu există un „program anticorupţie“ pe al cărui buton să apeşi şi să rezolve lucrurile, ca la curăţătorie. Orice organism generează anticorpi care luptă împotriva maladiei. Dacă nu mai este capabil, el este sortit morţii, dar nu pieirii. Generaţiile se succed, organisme tinere şi sănătoase capabile să lupte. Aici abia trebuie să acţioneze benefic orgoliul de care pomeniţi în întrebările dvs. Orgoliul şi demnitatea academică. Conştientizarea importanţei fundamentale a criteriului valoric. Respectarea cadrului legal deopotrivă de către studenţi şi profesori este singurul program anticorupţie palpabil. Conştiinţa, orgoliul şi, de ce nu, ruşinea faţă de divinitatea care ne-a dat din preaplinul darurilor sale pentru a le înmulţi, şi nu pentru a le macula şi a le înjosi.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Ce s-a întâmplat în universitate în ultimii ani mă determină să cred că au fost cazuri izolate de corupţie, şi nu un fenomen generalizat. Cunosc foarte mulţi colegi de-ai mei care sunt oameni cinstiţi, cercetători de valoare şi pentru care am decis să candidez. Pentru că vocea lor trebuie să fie auzită prin candidatura mea. În altă ordine de idei, responsabilizarea studenţilor, în special a organizaţiilor studenţeşti, care să semnaleze eventualele derapaje ale unor colegi de-ai noştri cred că ar fi un lucru mai mult decât benefic.
 
Purtarea unor însemne în piept de tipul „pentru o universitate curată“ mi se pare un gest pueril şi neacademic. Corupţia nu se combate prin purtarea de însemne, ci prin motivarea cadrelor didactice în domeniul cercetării, astfel încât veniturile acestora să crească în urma implicării în proiecte de cercetare. Dacă ar fi să ne referim la un program anticorupţie în universitate, nu cred că este menirea mea să judec şi cred că instituţiile abilitate ale statului şi-au făcut şi îşi fac datoria cu prisosinţă.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
În calitate de rector al Universităţii „Ovidius“, am demarat un astfel de program anticoruptie. Desigur, el nu are şi nu poate avea altfel de influenţă decât pentru a transmite un mesaj şi a constitui un semnal de alarmă. Problema corupţiei este una foarte gravă, însă, în acelaşi timp, este una care ţine mult de comportamentul şi educaţia individuală. Cele mai importante metode pe termen lung ţin de recrutarea resursei umane, pentru că, dacă angajăm tineri cu CV-uri corect constituite, nu pe studii false, probabilitatea ca aceştia să devină corupţi este mult mai mică. În general, consider ca persoanele care au muncit cinstit pentru o carieră nu se vor expune în a-şi distruge această muncă pentru un venit ilicit.

Vă rugăm să ne spuneţi, cu aproximaţie, care a fost cea mai mare sumă încasată de dumneavoastră într-o lună, de când activaţi în cadrul UOC.

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Maxim 4.000 - 4.500 RON.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Nu mai am „fluturaşii de salarii“, dar vă pot transmite că declaraţiile mele de avere sunt publice pe site-ul instituţiei, unde puteţi vizualiza foarte uşor veniturile pe care le-am realizat în ultimii ani.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Vă mulţumesc foarte mult pentru această întrebare, pentru că, în aceste zile, s-au vehiculat sume absolut elucubrante în anumite medii. Am avut, în general, un venit constant la Universitatea „Ovidius“. Conform fişei fiscale şi declaraţiei de avere postate pe site, media lunară a salariilor la universitate, pe anul 2015, a fost de 11.305 lei, sumă care cumulează salariul de profesor, indemnizaţia de rector şi veniturile din proiecte europene.

În universitate există o sumedenie de orgolii. Se vorbeşte despre facultăţi tehnice şi facultăţi netehnice, se vorbeşte despre facultăţi care aduc bani şi facultăţi care „înghit“ bani. Cum priviţi aceste aşa-zise conflicte?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Peste tot există orgolii, de ce nu ar exista şi într-o universitate? Suntem diverşi, avem personalitate, aşadar, şi orgolii. Important este ca aceste orgolii să fie canalizate înspre o reală competiţie valorică, şi nu întru căţărarea spre o falsă carieră construită prin tupeu şi minciună. Este reală şi discuţia asupra cuantumului şi aportului economic pe fiecare facultate. Prin decenii, aceste ponderi variază în funcţie de nevoile societăţii. Dar ne aflăm ÎMPREUNĂ într-o universitate, formăm un corp academic unitar şi se cuvine să ne susţinem unii pe alţii. Societăţile umane, în construcţia lor, conţin ideea acestor diferenţe, dar şi a solidarităţii. Suntem membri ai unui organism. Vitali sunt şi banii, dar şi nevoile sufletului. Trupul fără suflet nu există. Este foarte adevărat, trăim într-o societate în care banul este criteriu preponderent, dar trebuie să ne luptăm să echilibrăm lucrurile. Dacă stăm doar să numărăm bani de dimineaţă până seara, atunci cui lăsăm curiozitatea de a cunoaşte, de a te bucura de frumos, de sunetul mării, de sunetul muzicii, de literatură, de imagine, de poezie, de artă? Sunt domenii în care sufletul nostru are nevoie de profesionişti. ÎMPREUNĂ echilibrăm lucrurile pentru sănătatea sufletească a fiecăruia.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Acestea sunt conflicte sterile. Universitatea este polivalentă şi, aşa  cum dezideratul societăţii moderne este unitate prin diversitate, la fel şi antagonismul dintre ştiinţele reale şi cele umaniste trebuie amortizat prin obiectivul major al universităţii: polivalenţa. Consider că sunt întreţinute artificial aceste orgolii. Facultăţi care astăzi aduc bani universităţii, mă refer la cele cu profil medical, au fost susţinute în trecut de facultăţile tehnice care astăzi stau ceva mai rău financiar, dar care, prin aportul ştiinţific al cadrelor didactice, compensează această lipsă. Este ca într-o familie: unul câştigă mai mult, dar celălalt compensează prin alte calităţi. Cadrele didactice ovidiene sunt unite şi au o bună colaborare interdisciplinară. Este momentul să înceteze aceste dezbinări artificial create.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Pot să vă spun, din calitatea pe care o am, că aceste conflicte nu există. În cel mai bun caz, ele pot fi considerate dezbateri de idei, ceea ce este absolut normal într-un mediu intelectual cum este cel academic. Întotdeauna vom căuta soluţiile cele mai bune pentru profesori şi pentru instituţie.
 
Referitor la facultăţile care aduc şi cele care „înghit“ bani, principiul pe care l-am promovat în aceşti ani a fost cel al solidarităţii, considerând că Universitatea  „Ovidius“ este singura instituţie formată din 16 facultăţi, care, de-a lungul anilor, au avut momente mai prielnice şi mai puţin prielnice din punct de vedere financiar. Scopul nostru, desigur, este de a asigura stabilitate financiară universităţii, şi din nou revin, în ciuda informaţiilor false pe care unele publicaţii le-au promovat, această stabilitate există. Programul meu managerial reiterează faptul că „am militat şi voi milita în continuare pentru unitatea structurală şi dezvoltarea armonioasă a Universităţii «Ovidius» din Constanţa“.

Ce credeţi că ar mai trebui schimbat în relaţia dintre profesor şi student?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Aici este o problemă la nivel naţional. Învăţământul universitar românesc este tributar unei aşa-numite „continuităţi“ de mijloace de expresie ale învăţământului liceal. Profesorul vine la catedră, vorbeşte în faţa unui grup care îl urmăreşte sau nu. În opinia meam este de o importanţă vitală reevaluarea orelor de seminar. Cursul este, desigur, important, dar esenţial mi se pare dialogul. Un dialog real, viu, chiar incomod între student şi profesor. Pentru că şi unul, şi celălalt se află într-un efort permanent de cunoaştere. Inter şi transdisciplinară. Universitatea trebuie să fie un spaţiu al întâlnirilor. Al creativităţii. Al dobândirii de cunoştinţe în mod creativ. Dacă nu există creativitate, nu există nici bucurie.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Răspunsul la această întrebare se află în programul meu managerial, în care studentul este pe primul plan. Universitatea „Ovidius“ din Constanţa trebuie să fie o universitate realmente  centrată pe student - deziderat al Procesului de la Bologna.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Relaţia dintre profesor şi student, în opinia mea, are câteva reguli clare: comunicare sinceră, respect reciproc, respect pentru instituţia în care activăm atât unii, cât şi ceilalţi şi cu care ne vom identifica toată viaţa, profesionalism la catedră - profesionalism în bancă/laborator/spital. Nu în ultimul rând, cred că această relaţie trebuie să se bazeze pe o colaborare şi dincolo de absolvirea studiilor, în sensul că trebuie să menţinem legătura cu absolvenţii noştri, să-i îndrumam mai departe în carieră şi în viaţă, ei fiind cartea noastră de vizită şi oglinda a ceea ce noi suntem.

Dincolo de planul managerial, funcţia de rector presupune şi o serie de jocuri, de negocieri, de împăcare a unor orgolii. Până la urmă, cine vă susţine pe dumneavoastră? Cine credeţi că o să voteze?

Prof. univ. dr. Octavian Unc
Pe mine mă vor susţine cei care se vor regăsi în discursul meu, în aspiraţiile mele, în felul în care am ştiut în cariera mea profesională să clădesc pe temelii de seriozitate, perseverenţă şi valoare. Vă asigur că vor fi mulţi. Ei vor fi echipa mea. În general, judecăm oamenii doar după anturaj. Îmi aduc aminte de cuvintele lui Paul Valery, care spune, citez aproximativ: „Nu judecaţi oamenii după anturajul lor. Iuda avea un cerc de prieteni absolut frecventabili“.
 
Conf. univ. dr. Cristian Moşnianu
Nu fac jocuri de culise şi nici negocieri. Mă interesează, departe de a fi populist sau demagog, viitorul acestei universităţi greu încercate în ultimii trei ani. Nu am ce să negociez: nu am posibilitatea şi nici nu-mi doresc să aprob posturi la concurs pe bandă rulantă, să ofer gradaţii de merit pe alte principii decât cele din metodologii, să dau atribuţii de conducere multor persoane trecând peste organigrama universităţii, să introduc oameni în proiecte pe criterii doar de mine ştiute (conform celor relatate de presă, nu din alte surse) şi multe altele. Sunt un om simplu. Puteţi verifica declaraţia de avere, puteţi cere referinţe multor colegi de-ai mei.
 
Eu nu pot defila cu oameni care au funcţii importante, actualmente, în universitate (prorectori, decani, preşedinte de senat etc.). Nu vreau şi  nu-mi doresc. Îmi doresc totuşi ca oamenii să voteze liberi, fără a fi constrânşi de cineva sau de ceva. Să voteze cu propria conştiinţă. Au posibilitatea să analizeze ce s-a construit sau nu în ultima perioadă şi să aleagă unul dintre cei trei candidaţi. Deoarece nu votează pentru mine sau pentru contracandidaţii mei. Votează pentru Ei. Pentru viitorul lor. Aşa cum am menţionat şi în planul meu managerial: „Viitorul mă interesează foarte mult. Este locul unde am de gând să-mi petrec următorii ani din viaţă“.
 
Prof. univ. dr. Sorin Rugină
Cred că, încă de la propunerea pe care am primit-o acum doi ani de a candida, am reuşit să împac grupuri care, într-adevăr, erau dominate de orgolii. Astăzi, acele grupuri, care pentru unii păreau ireconciliabile, sunt tot alături de mine. Mai mult, cu ocazia vizitelor în cadrul facultăţilor efectuate săptămâna trecută în programul de promovare pentru un nou mandat, am remarcat o comunitate academică pozitivă, dornică de a întări imaginea universităţii şi unită în acest mesaj. Mă susţin majoritatea decanilor, un corp profesoral impresionant, sunt convins că şi o mare parte a studenţilor. Le mulţumesc tuturor prin intermediul dumneavoastră, cum, de asemenea, le mulţumesc şi celor care, chiar dacă nu mă vor vota, vor dori totuşi să meargă cu noi pe acelaşi drum, „al stabilităţii şi performanţei“.

Ti-a placut articolul?

Comentarii