Mesajul preşedintelui României, Traian Băsescu, în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului

(Palatul Parlamentului, 27 iunie 2011)

Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule Vicepreşedinte al Senatului,

Distinşi membri ai Parlamentului României,

Domnule Prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Distinşi invitaţi,

Prezenţa mea, astăzi, în Parlamentul României, este legată strict de propunerea de revizuire a Constituţiei. Am considerat că este un gest obligatoriu, să mă prezint în faţa Parlamentului, pentru a prezenta câteva din elementele de revizuire a Constituţiei. Ca urmare a propunerii venite din partea Guvernului, am iniţiat proiectul de revizuire a Constituţiei pe care vi-l supun spre dezbatere şi adoptare împreună cu avizul primit din partea Consiliului Legislativ şi cu Decizia Curţii Constituţionale.

Aici, mi-aş permite un comentariu. De la preşedintele Senatului, am primit o scrisoare, prin care mi se solicita să introduc eu, ca iniţiator, modificările, în proiectul de revizuire a Constituţiei, solicitate de Curtea Constituţională. Acest lucru nu este posibil, pentru că, în decizia Curţii Constituţionale, sunt decizii pe care le pot accepta - cele care contravin articolului 152 din Constituţie - şi sunt şi propuneri care nu fac parte din intenţia mea de revizuire a Constituţiei; ca atare, nu puteau fi incluse în proiect. Am considerat că cel mai corect lucru este să las Parlamentului libertatea de a accepta sau nu, atât propunerile din documentul Consiliului Legislativ, cât şi acelea din decizia Curţii Constituţionale. Aş vrea să fac precizarea că, în decizia Curţii Constituţionale, deşi nu sunt imperative, sunt recomandări care pot fi luate în consideraţie şi ar duce la îmbunătăţirea textului, dar, asupra acestui lucru, cu certitudine, vă veţi pronunţa dumneavoastră.

Proiectul de revizuire a Constituţiei pe care vi-l propun astăzi are în vedere următoarele aspecte:

În primul rând, transpune rezultatul referendumului din toamna anului 2009 şi anume: trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la maxim 300 de persoane. Consider că este o obligaţie constituţională care decurge din art.2 al Constituţiei României, pe care îl citez:

„(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu."

Sunt motive temeinice pentru schimbarea structurii Parlamentului, deoarece în actualul sistem bicameral cele două Camere ale Parlamentului se comportă ca într-un sistem monocameral, prin adoptarea tacită a legilor în prima Cameră sesizată şi reprezentativitatea identică a senatorilor şi deputaţilor. Modificarea structurii bicamerale a Parlamentului a determinat la rândul său modificarea unui număr semnificativ de articole din actuala Constituţie. Vă propun un sistem de legiferare mult mai eficient şi care dă posibilitatea Parlamentului de a-şi exercita cu adevărat rolul de autoritate legiuitoare a ţării.

Astfel, în ceea ce priveşte procedura de dezbatere şi adoptare a legilor, orice propunere legislativă şi proiect de lege vor fi dezbătute şi votate în plen în două lecturi, la cel puţin 30 de zile distanţă. În cadrul primei lecturi, dezbaterile şi votul se vor face pe articole. În cadrul celei de-a doua lecturi, dezbaterile şi votul se vor face pe articole, urmate de votul final pe întreaga lege. Totodată, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgenţă, prin reducerea termenului de 30 de zile, la cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă.

Acest sistem are avantajul că nu s-ar mai întâmpla ce se întâmplă marţea, când se votează zeci de legi, şi foarte puţini ştiu ce s-a întâmplat. Totodată, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative, în procedură de urgenţă, prin reducerea termenului de 30 de zile, la cererea Guvernului sau din propria iniţiativă.

În al doilea rând, am avut în vedere responsabilizarea activităţii puterii judecătoreşti prin instituirea unei răspunderi a magistraţilor şi prin creşterea transparenţei activităţii CSM.

În acest sens, am propus ca reglementarea răspunderii judecătorilor şi procurorilor să se realizeze prin lege organică. Fac o paranteză. Deja avem mult prea multe hotărâri, decizii la CEDO care amendează statul român sau pun la plată statul român pentru că mulţi dintre petenţii, petiţionarii din România nu-şi găsesc dreptatea în justiţia românescă. În acelaşi timp - am mai spus-o public în ultimul timp şi o mai spun odată - deja s-a ajuns ca arestările de 29, 60 de zile să fie o practică iar, după ce se constată că omul trebuie pus în libertate pentru că nu se confirmă faptele, nici un procuror nu răspunde. România nu poate deveni un stat poliţienesc iar dacă politicul nu atinge justiţia, nici judecători, nici procurori, nu cred că putem tolera ca, fără răspundere, să facă politică domnii procurori.

Stabilirea răspunderii magistraţilor reprezintă un element important în aprecierea eficienţei justiţiei.

De asemenea, pentru evitarea situaţiilor cu care ne-am confruntat în ultimul timp, în proiectul legii de revizuire am propus obligaţia judecătorilor de a se supune Constituţiei, legilor şi deciziilor Curţii Constituţionale, al căror caracter obligatoriu nu a fost întotdeauna respectat de instanţele de judecată.

Pentru o consolidare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, am considerat că este cazul ca Preşedintele României să nu mai fie parte a CSM, chiar şi numai prin prezidarea şedinţelor acestui for. Pe de altă parte, activitatea CSM trebuie să fie una transparentă. Tocmai de aceea, am propus interdicţia adoptării hotărârilor CSM prin vot secret şi obligativitatea motivării acestora.

Tot în legătură cu activitatea CSM, am propus ca mandatul membrilor acestui for să nu poată fi prelungit sau înnoit. Şi vă aduceţi aminte deficienţele constatate în alegerile pentru CSM chiar anul acesta, când unii domni judecători interpretau, nici mai mult nici mai puţin, că ei pot trece peste lege şi pot avea două mandate.

În al treilea rând, am considerat că avem nevoie de clarificarea raporturilor instituţionale dintre Parlament, Preşedinte şi Guvern, ştiut fiind faptul că problemele apărute între aceste autorităţi publice au condus la adevărate blocaje, a căror soluţionare a depins deseori de deciziile Curţii Constituţionale.

De aceea, ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, am propus clarificarea raporturilor constituţionale dintre Preşedinte şi primul-ministru în ceea ce priveşte revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului, prin instituirea obligaţiei de consultare prealabilă între cei doi. Acest lucru îşi propune atingerea unui punct de vedere comun între cei doi exponenţi ai executivului.

Din nevoia de a clarifica textul constituţional şi având în vedere deciziile pronunţate de către Curtea Constituţională, am propus şi clarificarea textului referitor la exercitarea interimatului funcţiei de ministru.

În ceea ce priveşte posibilitatea Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului, am introdus o restricţie, respectiv posibilitatea Guvernului de a-şi angaja răspunderea o singură dată în aceeaşi sesiune, cu excepţia proiectului legii bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale de stat.

Totodată, am propus clarificarea procedurii de organizare a referendumului naţional. Această modificare stabileşte procedura şi instituie un termen în care Parlamentul trebuie să se pronunţe asupra avizării propunerii Preşedintelui.

Un alt aspect vizat de către proiectul de revizuire a Constituţiei îl reprezintă condiţionarea procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României de avizul favorabil al Curţii Constituţionale,întrucât numai Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. Prin această modificare se asigură că demersul Parlamentului de suspendare a şefului statului este unul constituţional şi se realizează un echilibru al raporturilor dintre Preşedinte şi Parlament cu privire la suspendarea din funcţie.

Domnilor senatori şi deputaţi,

În momentul de faţă, prevederile constituţionale se află în contradicţie cu realitatea politică. Pe de o parte, Preşedintelui i se cere să fie neutru în raport cu partidele politice, pe de altă parte Preşedintele poate fi suspendat de o majoritate a Parlamentului. Este clar că însuşi textul Constituţiei îl determină pe Preşedinte ca, în dorinţa de a-şi exercita mandatul şi de a-şi îndeplini obiectivele să vegheze la a avea o majoritate în Parlament. Altfel, nu are nicio posibilitate nici să îşi exercite mandatul, nici să îşi ducă la îndeplinire măcar parţial programul cu care a câştigat alegerile. Acesta este motivul pentru care am considerat că trebuie realizat un echilibru între o majoritate parlamentară şi Preşedinte. Altfel, aşa cum este scrisă acum Constituţia, nu este posibilă coabitarea, decât dacă Preşedintele devine un instrument al unei majorităţi, cât de fragile dar majoritate. Pentru că oricând poate fi suspendat printr-un vot al majorităţii parlamentare. Deci, aşa cum este scrisă acum, Constituţia exclude coabitarea.

Pentru celeritatea procedurii parlamentare de învestire a Guvernului şi pentru a nu se prelungi foarte mult situaţiile de criză guvernamentală, am propus instituirea unui termen de 10 zile pentru ca Parlamentul să se pronunţe asupra formării noului Guvern, în caz contrar, după trecerea acestor 10 zile, guvernul propus va fi considerat respins, iar Preşedintele va desemna un alt prim-ministru. Acest termen vine să preîntâmpine lipsa unui răspuns din partea Parlamentului pentru formarea noului Guvern, având în vedere că actuala Constituţie nu reglementează situaţia în care Parlamentul refuză să ia în discuţie propunerea pentru formarea Guvernului. V-aş aminti că în anul 2009 am trecut printr-o astfel de situaţie: în plină criză Parlamentul nu s-a întrunit pentru a da un vot de învestitură Guvernului. Şi am stat aproape trei luni fără ca România să aibă Guvern, deşi astăzi foarte mulţi se întreabă de ce nu s-au luat măsuri la timp. Trei luni am avut Guvern interimar în 2009!

O altă propunere priveşte reducerea intervalului de timp de la 60 la 45 de zile, după care poate fi dizolvat Parlamentul, dacă acesta a respins cel puţin două solicitări de învestitură a Guvernului, pentru a nu se prelungi excesiv situaţiile de criză guvernamentală. Tot în ceea ce priveşte termenele, am propus scurtarea perioadei în care Guvernul va organiza alegeri pentru funcţia de Preşedinte al României, de la 3 luni la 60 de zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte.

Pentru menţinerea stabilităţii vieţii politice, am apreciat util restrângerea prerogativelor Preşedintelui pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale astfel încât în acest interval nu vor putea fi exercitate atribuţiile de desemnare a unui candidat pentru funcţia de prim-ministru şi de numire a unui nou Guvern, cu excepţia situaţiei în care s-a produs suspendarea de drept a Preşedintelui României pentru punerea acestuia sub acuzare pentru înaltă trădare.

În al patrulea rând, am considerat oportună clarificarea unor reguli constituţionale referitoare la calitatea României de stat membru al UE şi NATO. Actuala redactare a articolelor 148 şi 149 corespunde fazei de preaderare.

În vederea alinierii legislaţiei române la reglementările Uniunii Europene am propus o serie de modificări. Astfel, am precizat că România este stat membru al Uniunii Europene şi exercită în comun cu celelalte state membre competenţele stabilite de tratatele Uniunii. Totodată, am prevăzut procedura de ratificare în Parlament a tratatului prin care un nou stat aderă la Uniunea Europeană, procedură identică cu cea prevăzută pentru ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, nu numai prevederile tratatelor constitutive şi a celor de revizuire au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ci şi actele juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii.

De asemenea, din perspectiva calităţii României de stat membru NATO este nevoie ca instituţiile statului să aducă la îndeplinire obligaţiile ce-i revin ţării în această calitate. Prin reformularea textului constituţional este prevăzută expres în sarcina Parlamentului, Preşedintelui şi a Guvernului îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din participarea României la Tratatul Atlanticului de Nord.

În al cincilea rând, propunerile din proiectul de revizuire a Constituţiei vizează reglementarea unor probleme financiare ale statului. În acest sens, proiectul legii de revizuire completează legea fundamentală cu noi reglementări privind politica financiară a statului. Statul român are obligaţia de a evita deficitul bugetar excesiv încadrând acest deficit într-un maxim de 3% din PIB şi datoria publică într-un maxim de 60% din PIB. De asemenea, am propus ca împrumuturile externe să se facă, de regulă, numai pentru investiţii, pentru a evita împrumuturile destinate consumului.

De la aceste restricţii am avut în vedere şi două excepţii:

1. În cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor situaţii excepţionale cu impact negativ semnificativ asupra finanţelor publice, sau,

2. Pentru prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav. Cu acordul majorităţii membrilor Parlamentului, vor putea fi contractate, în aceste situaţii, şi alte împrumuturi externe.

În al şaselea rând, am considerat importantă reglementarea unor probleme apărute în practică, legate de lupta împotriva corupţiei. Astfel, am optat pentru mărirea duratei pentru care se poate dispune reţinerea unei persoane, de la 24 de ore la 48 de ore, întrucât termenul de 24 de ore s-a dovedit în practică insuficient. Vă pot spune din cele observate că, spre exemplu, atunci când s-a pus problema anchetării sau reţinerii unor grupuri mai mari, foarte mulţi au avut dificultăţi în a-şi asigura avocaţi iar, de multe ori, judecătorii au trebuit să judece noaptea la ora 2.00 sau la ora 3.00, din cauza termenului de 24 de ore. Cred că un termen de 48 de ore, este şi în avantajul celui suspectat, a celui reţinut, pentru că îşi poate asigura o apărare corespunzătoare, dar şi judecătorii pot să judece nu sub presiunea celor 24 de ore şi, mai ales, au timp să îi întrebe pe procurori şi despre soliditatea probelor.

În sfârşit, pentru a nu apărea probleme pe planul aplicării în timp a legii de revizuire, am introdus o serie de dispoziţii tranzitorii. Astfel, legea de revizuire a Constituţiei va intra în vigoare numai după aprobarea ei prin referendum. În ceea ce priveşte instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, acestea rămân în funcţiune până la constituirea celor noi. În consecinţă, mandatele membrilor acestora nu vor fi afectate.

De asemenea, până la întrunirea legală a noului Parlament, proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se vor dezbate şi adopta potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Proiectul legii de revizuire are în vedere exercitarea prerogativelor celor trei puteri în stat, pe baza principiului separaţiei şi echilibrului, fără a stabili însă mai puţine atribuţii pentru una sau alta dintre ele, decât cele prevăzute în prezent prin actuala Constituţie, dar cu obligaţia acestora de a acţiona cu o mai mare responsabilitate.

Instituţiile nu pot acţiona coerent dacă nu au un cadru constituţional care să le definească cu precizie rolul şi competenţele, dar mai ales limitele.

Am încredere în înţelepciunea dumneavoastră şi vă reamintesc că avem datoria, ca oameni politici responsabili, să contribuim la modernizarea sistemului constituţional românesc şi, în acelaşi timp, avem obligaţia politică să răspundem imperativelor referendumului din noiembrie 2009. Acestea au fost cele ce am vrut să vă informez cu privire la revizuirea Constituţiei.

Înainte de a încheia, aş vrea să fac, totuşi, câteva comentarii cu privire la unele articole ce au fost respinse prin decizia Curţii Constituţionale. Şi eu cred că aceste articole ar putea fi reformulate de Parlament, în aşa fel încât ele să ajute la acceptarea lor de către Curtea Constituţională, atunci când lucrarea va fi terminată la Parlament. Aş vrea să mă refer la două aspecte. În proiectul pe care eu l-am iniţiat, conform Constituţiei, la propunerea Guvernului, vizam şi capitolul "Imunitate". Cred că este esenţial pentru credibilitatea Parlamentului. În momentul de faţă, foarte mulţi cetăţeni români cred că parlamentarii beneficiază de imunitate pentru ilegalităţi. Foarte puţini ştiu că orice parlamentar chemat la Parchet, trebuie să meargă ca orice cetăţean. Singurul lucru pentru care parlamentarul mai este protejat în faţa procurorilor este legat de arestare. Un parlamentar nu poate fi arestat fără aprobarea Camerei din care face parte. Eu cred că niciunul dintre membrii Parlamentului nu se fereşte de acest lucru, pentru că nu cred că avem oameni în situaţia de a fi arestaţi. De aceea, cred că ar fi o mare greşeală dacă nu aţi accepta limitarea imunităţii acolo unde ea este de fapt în acest moment, cu excepţia, repet, a arestării, şi anume la ideea de imunitate pentru declaraţii politice şi pentru atitudini politice. Cred că Parlamentul României are nevoie să dea cetăţenilor relaxarea că parlamentarii nu sunt deasupra legii. În acelaşi timp, prin propunerile de revizuire cred că se realizează şi un echilibru deja, pentru că, dacă se va aproba articolul în care propun ca magistraţii, fie ei judecători sau procurori, să răspundă pentru erori, în baza unei legi organice, cred că echilibrul, de care este nevoie, se creează şi o astfel de lege ar fi de natură să pondereze tentaţia abuzurilor împotriva oricui, nu numai a parlamentarilor.

Un al doilea comentariu pe care l-aş face şi în care, de asemenea, am rugămintea să priviţi dacă există posibilitatea să găsiţi o soluţie în Constituţie, este legat de Articolul 44, alineatul 8, în care se spune foarte clar că averea nu poate fi afectată, dar se continuă şi aceasta este fraza pe care eu am încercat să o elimin, cu prezumţia că orice avere este licită. În decizia Curţii Constituţionale veţi observa că, după ce Curtea Constiuţională îşi menţine punctul de vedere că trebuie menţinut, în alineatul 8, trebuie menţinută prezumţia că averea este licită, pe urmă, Curtea Constituţională dă drumul Parlamentului şi Guvernului să iniţieze o lege, prin care să se transpună în legislaţia română decizia 2005/212 JAI, din 24 februarie 2005. Această decizie este un act normativ european şi toate statele Uniunii Europene au avut obligaţia ca până în martie 2007 să implementeze această decizie în propria legislaţie. Dacă aţi observat, şi vecinii bulgari au anunţat că au adoptat legea, care va intra în vigoare la 1 ianuarie. Această decizie, ca şi legea vecinilor bulgari, se referă la confiscarea averilor ilicite, prin inversarea sarcinii probei. Deci la nivelul Uniunii Europene există, în toate legislaţiile statelor membre, mai puţin în legislaţia României şi a Bulgariei, soluţia de inversare a sarcinii probei pentru cei care au fost condamnaţi la minim un an de închisoare. De asemenea, decizia Consiliului pe Justiţie şi Afaceri Interne - acesta-i JAI - precizează dreptul şi obligaţia statului de a merge la confiscare extinsă. Este una din prevederile legislative care funcţionează pe tot teritoriul Uniunii Europene şi care vizează lupta împotriva corupţiei. Vreau să ştiţi că nu numai România este o ţară care are probleme legate de corupţie. Toate statele Uniunii Europene luptă împotriva corupţiei. Este adevărat, noi suntem mult mai puţin eficienţi. Deci acestea erau cele două articole asupra cărora vă rugam să reflectaţi.

Aş mai face o ultimă menţiune legată de decizia Curţii Constituţionale: o propunere a Curţii Constituţionale este ca Parlamentul să analizeze dacă nu se poate crea incompatibilitate între calitatea de membru al Parlamentului şi funcţia de ministru. Personal nu susţin această soluţie, deşi sunt diverse legislaţii. În Franţa, spre exemplu, sunt incompatibile, în Marea Britanie nu poţi să fii ministru dacă nu eşti membru al Parlamentului. Deci cred că, din acest punct de vedere, eu, ca iniţiator al proiectului de revizuire a Constituţiei, nu-mi asum această propunere, cu atât mai mult cu cât orice guvern are nevoie de o legătură mai puternică decât în altă parte, poate, cu grupul, grupurile care susţin Guvernul. Cu asta am epuizat subiectul Constituţie.

Aş profita de prezenţa mea aici, cu atât mai mult cu cât în sală se află în primul rând majoritatea parlamentară, pentru a vă informa foarte pe scurt asupra unor concluzii ale crizei, şi mă voi referi la două aspecte. După cum ştiţi foarte bine, în Uniunea Europeană există declanşată o criză a datoriilor statelor, o criză a datoriilor suverane. Analiza care s-a făcut chiar la acest consiliu, împreună cu preşedintele Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, dar şi cu şefii de stat şi de guvern, a confirmat ceea ce eu spun de câteva luni, şi vreau să vă spun acum, în faţa Parlamentului, pentru ca şi unii şi alţii să ştim acelaşi lucru: statele sunt în dificultate din două motive, în primul rând. 1. este din cauza costurilor foarte mari de funcţionare a statelor, materializate prin număr excesiv de angajaţi şi salarii mult mai mari decât statul poate oferi în mod normal; şi a doua cauză a crizei datoriilor suverane este legată de cheltuielile foarte mari cu programele excesive de asistenţă socială. Ce vă spun în continuare nu s-a spus acolo, pentru că este o lume în care lucrurile se spun indirect, dar în statele în care vedeţi datorii foarte mari să ştiţi că au făcut ca şi noi în 2007 şi 2008, numai că ei o fac de mai mult timp. Când s-au apropiat alegerile, au pierdut hăţurile finanţelor publice şi au ţinut să tot înfiinţeze programe prin care să dea tot mai mulţi bani publici către populaţie pentru voturi. Deci nu este România singura ţară în care politicienii au avut neinspiraţia să cumpere voturi cu bani publici, dar noi avem şansa uriaşă că datoria noastră încă nu a ajuns la 60%, nu a ajuns la 80%, nu a ajuns la 100%, nu a ajuns la 150%, ca în alte ţări ale UE. De aceea, dându-vă şi cifrele: spre exemplu, cheltuielile anul trecut, cu programele sociale, dincolo de pensii, pe care nu le discutăm, cheltuielile cu programele sau incluzând şi cheltuielile cu pensiile, cheltuielile cu programele sociale în România au reprezentat 46% din venitul bugetului de stat, repet 46% din venitul bugetului de stat. Au mai fost 25% cheltuielile cu salariile sectorului public fără administraţiile locale, şi am depăşit 70% numai cu aceste două cheltuieli fixe; nu mai punem cheltuieli materiale ş.a.m.d. De aceea, am privit, spre exemplu, la administraţia locală. Foarte mulţi spun a fost o chestiune anunţată pe genunchi ş.a.m.d.."

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Nicidecum nu e anunţată pe genunchi. Eu, când nu mai reuşesc cu partidele, încep să vorbesc public. Dar subiectul reorganizării administrative a României este un subiect de mult discutat cu premierul, de mult discutat cu principalul partid de guvernământ şi, sigur, am sesizat şi lipsa de apetit a principalului partid de guvernământ pentru acest lucru. Dar vă rog să priviţi pe site-urile prefecturilor dumneavoastră. Veţi constata că în fiecare judeţ există cel puţin 44 - 45 de deconcentrate ale ministerelor şi agenţiilor naţionale. Oameni buni, în 1989 nu erau nici jumătate. Despre ce modernizare a statului discutăm, dacă în toţi aceşti 20 de ani, cu toată descentralizarea făcută, noi am înfiinţat continuu agenţii, agenţii, agenţii? Să ştiţi că sunt judeţe care au peste 50 de agenţii, cum ar fi Tulcea, care are un regim special, având Delta, şi atunci şi legat de Deltă sunt o serie întreagă de agenţii şi agenţioare. Nu este nicio exagerare când vă spun că deşi, împreună am împins un sistem de descentralizare, fie că vorbim de poliţii locale, fie că vorbim de şcoli, fie că vorbim de spitale, fie că vorbim de dreptul de a avea taxe locale şi multe altele, în momentul de faţă agenţiile guvernamentale sufocă administraţia locală, o sufocă, o încorsetează şi primarii şi comunităţile nu pot reacţiona şi nu se pot pune în valoare. Gândiţi-vă la această plasă întinsă de la Bucureşti în toate judeţele patriei, cu peste 40 de agenţii în fiecare judeţ. Nu a fost suficient numărul mare de agenţii. Am dat atribuţiuni şi, mai ales, şi-au luat atribuţiuni politice extrem de importante consiliile judeţene. Dacă agenţiile guvernamentale sufocă primăriile - fie că sunt de comune, de oraşe sau de municipii - prin birocraţie, consiliile judeţene sufocă administraţiile locale, politic. V-am spus această imagine pentru a vă sensibiliza la ideea simplificării administraţiei. Nu mai vorbim, că avem o administraţie care a rămas casetată din 1968, pe judeţe mici, când cu totul altele erau obiectivele statului de atunci. Statul de atunci vroia să supravegheze tot ce mişcă, să poată izola orice mişcare locală, să controleze oamenii, să controleze economia şi aşa mai departe. Nu mai avem astăzi aceste obiective. Trebuie să lăsăm ţara să respire prin două lucruri fundamentale: reducerea agenţiilor guvernamentale şi transferul atribuţiunilor către administraţia locală - comună, oraş, municipiu. Nu cred că sunt răsturnaţi deştepţii în agenţiile guvernamentale din teritoriu şi cei nepregătiţi, în administraţia locală; dimpotrivă. De aceea, o restructurare masivă a agenţiilor guvernamentale este necesară.

Al doilea lucru, la fel de important sau mai important, este să creăm spaţiu pentru dezvoltarea proiectelor regionale, şi asta nu se poate face cu organizarea administrativă de tip judeţ. În acelaşi timp, trebuie să depolitizăm administraţia, şi pilonii politizării administraţiei locale sunt consiliile judeţele. Acestea au fost lucrurile, pe care am dorit să vi le spun şi, poate, să înţelegeţi mai uşor, de ce nu voi avea sau nu voi considera reorganizarea administrativă, ca un obiectiv abandonat, chiar dacă acum, majoritatea nu are un consens politic. Reorganizarea administrativă este necesară. În acelaşi timp, ştiu că nu este un subiect foarte popular, pentru că foarte mulţi profită, spunând: "Vrei să nu mai ai judeţul tău? Vrei să rămâi pe drumuri?". Nu ia nimeni conturul judeţului, dar hai să luăm consiliul judeţean, căci conturul îl putem lăsa acolo! Hai să luăm deconcentratele astea şi să facem, de la nivelul Guvernului, doar inspecţii prin sondaj! Hai să diminuăm numărul de ştampile, pe care trebuie să-l primească ori fiecare cetăţean, ori fiecare întreprinzător, ori fiecare primărie comunală, că are multe trepte deasupra! Haideţi să lăsăm ţara să respire! Este o propunere pe care v-o fac. Ştiu că nu vă arde de asta, aţi avut o sesiune grea, plecaţi în vacanţă, dar poate în vacanţă gândiţi şi, în septembrie, când ne revedem, poate găsim o soluţie comună, să destrămăm plasa asta care apasă pe toate comunităţile şi, din păcate, nici nu e gratuită; costă statul extraordinar de mult, şi prin costuri directe, şi prin elemente de corupţie. Eu vă mulţumesc mult, vă doresc o vacanţă plăcută şi mi-aş dori mult să găsiţi acel consens, pe care eu nu l-am găsit, cu opoziţia, în aşa fel încât, măcar obiectivul respectării referendumului din noiembrie 2009 să fie dus la îndeplinire.

Vă mulţumesc mult! Vacanţă plăcută!

Departamentul de Comunicare Publică