DADL „Calitatea apei s-a inrautatit mult dupa 1950"

Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral a elaborat primul plan de management al bazinului hidrografic din aria sa de responsabilitate.

Acesta va fi integrat în Planul de Management Bazinal Naţional. Potrivit reprezentanţilor DADL, în etapele preliminare de realizare a planului de management, au fost identificate patru categorii de probleme majore: degradarea calităţii apei, eutrofizarea, reducerea biodiversităţii florei şi faunei acvatice şi eroziunea costieră a ţărmului românesc al Mării Negre. Toate aceste probleme au la bază, în special, poluarea cu substanţe organice, cu nutrienţi, cu substanţe periculoase, precum şi alterările hidromorfologice.

Referitor la degradarea calităţii apei, specialiştii susţin că, din cauza dezvoltării economice în perioada 1960 - 1989, calitatea apelor râurilor interioare s-a înrăutăţit foarte mult faţă de starea de referinţă din anul 1950. După anul 1989, ca o consecinţă a restrângerii activităţilor economico-sociale şi a aplicării mecanismului economic în domeniul apelor, inclusiv a principiului „poluatorul plăteşte", starea calităţii apelor s-a îmbunătăţit, fără însă să atingă nivelul anilor 1950.

Marii poluatori sunt din alte ţări traversate de Dunăre

În cazul fluviului Dunărea, starea calităţii apelor pe sectorul românesc şi a apelor din Delta Dunării depinde foarte mult de încărcările cu substanţe poluante ce provin din ţările din amonte de Baziaş, în special încărcările de azot, fosfor şi metale grele precum cadmiul, plumbul sau cuprul.

În prezent, susţin specialiştii, starea calităţii apelor costiere romaneşti s-a îmbunătăţit datorită reducerii, după anul 1990, a activităţilor economice din ţările centrale şi est-europene din bazinul Dunării şi a modernizării staţiilor de epurare a localităţilor şi unităţilor industriale din Germania, Austria şi România, însă fără să atingă starea de referinţă, de la nivelul anului 1950. În privinţa eroziunii costiere, care afectează aproximativ 127 km (57%) din lungimea litoralului românesc, acest fenomen este cauzat, în principal, de diminuarea cantităţii de aluviuni transportate de Dunăre (consecinţa realizării de lucrări hidrotehnice în tot bazinul Dunării) şi reducerii nisipului biogen, consecinţă a scăderii populaţiilor de moluşte, în urma creşterii poluării apelor costiere.

Structura planului de management la nivel de bazin hidrografic este necesară pentru stabilirea unui program de măsuri care trebuie să devină operaţionale până, cel târziu, la sfârşitul anului 2012.