Ratacirile lui Teodosie

Acum vreo câteva zile mă gândeam că nu ştiu pe unde se mai află Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Pentru că nu prea mai este vizibil. Şi nu acesta îi este obiceiul.

Nu-l mai vedeam pe nicăieri. Nici măcar preotul Tănăsescu nu-l mai trecea prin comunicatele de presă cum că s-ar duce pe ici, pe colo. Pe la tot felul de evenimente. Ba, dacă îmi aduc bine-aminte, nici la Ziua Drapelului nu a fost. Şi când, deodată, l-am văzut la televizor, la o slujbă, la Techirghiol. Undeva, aproape de Preafericitul Patriarh, Daniel. Dar, în umbră. Mult în spate. Parcă nu mai era el, cel de acum câteva luni. Care era mai mereu în faţă. Şi în faţa enoriaşilor, şi a autorităţilor. Şi mă tot gândesc ce l-a determinat să facă asta. Să treacă în umbră. Păi eu cred că mişcarea arhiepiscopului de a face un pas lateral este dictat de sus. Şi l-a constituit scandalul pornit de jurnaliştii de la România Liberă. Care l-au momit pe Teodosie cu nişte bani pentru a-i face preoţi, deşi nu aveau dreptul legal. Şi de aici până la solicitarea ca ÎPS să stea un pic mai în spate nu a fost decât un pas. Dictat, de la patriarhie. Mai ales acum, când a apărut scandalul uniformei lui Radu Mazăre. Tocmai bun, chiar foarte bun pentru arhiepiscop. Care l-ar face şi mai neobservat. Şi mişcarea ar fi tocmai bună de făcut. Mai precis, tocmai bună pentru o retragere. Fără surle şi trâmbiţe. Şi ar fi exact aşa cum vorbeam deunăzi cu un prieten. Care mă întreba cum ar putea fi dat afară din arhiepiscopie Teodosie. El nu înţelegea că Patriarhia, Mitropolia, Arhiepiscopia nu sunt partide. Nu sunt sedii de firme. Unde oamenii sunt excluşi cu scandal. Cu televiziuni, cu mascaţi. Nu. Aici este altceva. În biserică nu trebuie scandal. Enoriaşii nu trebuie să perceapă biserica aşa. Ca un buboi care se sparge. Aici trebuie să fie totul pur. Inclusiv preoţii, călugării, dar mai mult înaltele feţe bisericeşti. Şi atunci se alege calea aceasta. 

A retragerii. Un timp. După care încep să se pună întrebări. Dar unde este cutare faţă bisericească? Aaa. Este un pic bolnav. Următorul pas al scenariului va fi cam aşa: dar ce mai este cu cutare? Aaaa. E rău bolnav. Şi apoi ultimul act al scenariului. Comunicat de presă: din cauza stării de sănătate, grav bolnav, înaltul ierarh s-a retras la o mănăstire din munţi, spre a se reculege şi a se ruga. Şi gata. The End. Nu-i aşa că e simplu? Mai trebuie dus la bun sfârşit scenariul.