Mazare si Dragnea rup PSD

Liviu Dragnea a luat totul, sau aproape totul. Şi vrea să mai ia. Este posibil să vrea preşedinte al României.

El are acum şi funcţii politice, şi atribuţii ministeriale. El este coordonator al miniştrilor PSD, vrea să fie secretar general al partidului, în locul, scuzaţi expresia lui Mazăre, fătălăului Titus Corlăţean. Dar este, deocamdată, preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman.
Şi, pentru că are sprijinul greilor din partid, Marian Vanghelie, Marian Oprişan şi al grupării Mazăre-Constantinescu, el ar putea să fie candidatul PSD la funcţia de preşedinte. Al României.
Iar asta nu convine nici lui Geoană, nici lui Iliescu. Ei nu au cum să vadă cu ochi buni ascensiunea rapidă a lui Dragnea. Cu sprijinul celor menţionaţi. Care acum au puterea în partid. Şi care nu vor mai tolera vreo tentativă de frondă. Mai ales împotriva lor, a celor care deţin puterea. Mişcarea lui Dragnea de la instalare, fastul cu care s-a aşezat în scaunul de ministru de Interne, este una nemaivăzută până acum. Şi demonstrează puterea. Nelăsând loc de interpretare celor care ar vrea să înţeleagă altceva. Toate astfel de instalări s-au făcut în cadrul intim. La Guvern sau la ministerul în cauză. Dar nu. Dragnea a vrut să fie mai cu moţ. A vrut să arate că e pe cai mari şi are sprijin. De la Vanghelie, de la Mazăre, de la Oprişan. De la aşa-zişii baroni locali. Numai că din ce se aude, cu tot sprijinul celor menţionaţi, ar putea să piardă, într-o primă fază, funcţia de coordonator al miniştrilor PSD.
După aceea, şi altele. Şi într-o zi, aşa cum spunem noi, românii, o s-o ia la geoale. Iar lovitura va veni, aşa cum este normal, din interior. Mai ales că este cunoscut principiul: nimeni nu este de neînlocuit.
Şi revin. Toate acestea, la propunerea grupării Mazăre-Oprişan-Vanghelie. Grupare care este posibil să ducă la ruperea partidului. Şi aici să fie şi apogeul puterii grupării. După care să înceapă ciclul decăderii. Pentru că nimeni nu este de neînlocuit, nimeni nu a deţinut puterea pentru eternitate, nimeni nu a rămas numai la vârf. Istoria are nenumărate exemple. Iar în Mazăre nu ştiu dacă este bine să ai încredere. Mă gândesc acum doar la ce a păţit Miron Mitrea. La cum a fost el dat la o parte. Tocmai el, cel care l-a vrut şi l-a instalat pe Mazăre în fruntea organizaţiei constănţene. Acum, Mazăre are tot partidul la picioare. Dar pe Ion Iliescu nu. Care nu-l are la inimă pe Mazăre. Dar care trage bine sforile în partid. Şi care s-ar putea întoarce oricând împotriva lui Mazăre. Oricând însemnă exact când nu se aşteaptă nimeni.