Campionatul de facut copii

Doamne, multe ne mai dai de vazut. O femeie din Pantelimonul de Sus a nascut, la 42 de ani, al zecelea copil, fata, se mandreste proaspata mamica.

Numai ca, barbatu-sau, in prostia lui, la cat il duce capul, era tare necajit ca nu el si nevasta-sa sunt campioni la facut copii in satul lor. Cu multa mahnire in suflet, el spune ca este o alta familie, care are cu patru mai multi. Si cu care va intra in concurenta si nu se va lasa pana nu-l va depasi pe consateanul lui. El nu ia in calcul ca nici pe astia zece nu are cu ce sa-i hraneasca. Ba mai mult se hraneste el din alocatiile lor, alea de 25 de lei pe luna. Si tot din alocatia micutilor mai si bea, dupa ce ia pe condicuta de la buticul cel mai apropiat. Cei doi au, acum, cinci perechi de copii: cinci fete si cinci baieti. Serviciu nu au, dar, lucreaza cu ziua. Pe la unu, pe la altul, pe unde nimereste cate ceva. La taiat lemne, la sapa prin gradinile oamenilor, la strans cocenii de pe campie. Tot ale altora, ca ei nu au nimic. Pe zece lei, trei mese, o dusca de tuica si doua pahare de vin. Nici unuia dintre cei doi, ca si altora ca ei, nu le pasa de ziua de maine. Daca au azi, e bine. Femeia e multumita ca totusi copiii se fac, repede, mari. Nu are importanta cati dintre ei vor fi niste rebuturi pentru societate. Nu are importanta cati dintre ei vor ingrosa, intr-un fel sau altul randul delincventilor. Si al puscariasilo,r dupa ce initial au trecut prin toate fazele de mailati: violatori, proxeneti, ucigasi, prostituate. Ba mandra de ce face, proaspata mamica mai da si interviuri in presa, in care, in ignoranta ei spune ca e greu. Dar, tot ea, spune ca nu se plange. Deja copiii pe care-i mai are si care sunt mai maricei s-au lovit cu capul de sus. Muncesc, ca si parintii lor, pe unde apuca. Si pe cat li se da. Ei sunt de toate varstele. De la majorat pana la gradinita. Dar si barbatul este resemnat. Pentru el doar azi exista. Singura lui grija este sa mearga pe undeva cu ziua, sa ajunga seara acasa, cu un pahar-doua de bautura in nas si sa sara pe nevasta-sa. In casa, in curte, pe dupa porumbar, pe dupa cotete. Nu are importanta. Nu mai gandeste decat pozitiv. Sa-l intreaca pe consateanul lui. Nu se gandeste ca nu le poate asigura nici dreptul la educatie, nici la hrana. Cei doi parinti nu stiu ca este inuman sa faci copii atata timp cat mama lor nu are bani nici sa vina cu rata de la Pantelimon sa i se implanteze un sterilet. Ori poate femeia tocmai asa ceva nu vrea. Pentru ca in felul acesta poate concura cu consateana sa pe care vrea sa o doboare la numarul de copii. Nu stiu cealalta cati ani o avea. Ma intreb insa: daca se inversuneaza si ea? Si mai face vreo cativa copii, asa in necazul celeilalte? Ei si ce? Statul ce face? El are obligatia sa-i ajute. Sa-i creasca. Sa-i educe. Sa le dea bani, case, haine. Sa-i trimita in lume, sa vada cele mai exotice peisaje ale globului. Si vile cu piscine, sa le dea, dar si valeti. Si-abia atunci vor da uitarii mizeria in care au trait si de unde vin. Dar toate astea pentru multi dintre ei vor fi doar vise sau imagini de la televizor. Daca or avea si asa ceva in casa. Pana atunci insa mai da-le Doamne minte celor mari, care fac copii fara sa se gandeasca la ce fac.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}