Bastanii strazilor

Stiu ca subiectul cersetorilor si al celor care ii manuiesc din umbra a fost tratat de "n" ori si de "n" persoane din diferite categorii sociale. Cu toate acestea, nu ai cum sa treci cu vederea anumite ispravi de-ale lor si parca nu-ti vine sa crezi cat de mult s-a schimbat umilul "intinde mana" de odinioara.

Ii intalnesti si acum in aceleasi locuri. In fiecare intersectie, la orice colt, in autobuz, ba, mai mult, la usa casei. Aceleasi haine zdrentaroase, acelasi miros care-ti muta nasul din loc. Dar nu aceleasi moduri de a-i sensibiliza pe trecatorii cu dare de mana. Nu mai e la moda cersetorul modest, umil, care, pe un ton rugator, iti cerea un leu sa-si ia o paine. Nici rugile pe care puradeii I le adresau Celui de Sus in mijloacele de transport. Acum, ba esti injurat si spurcat ca la usa cortului sau risti sa te trezesti ca ti se smulge poseta cu totul, in cazul in care manifesti o usoara reticenta fata de cel care este, chipurile, mai napastuit ca tine. Bani sa fie, si inca multi! De cateva ori mi s-a intamplat sa mi se faca, totusi, mila de micutii care vin cu "da-mi si mie tanti". De cate ori ii vad pe strazi, ma tot intreb unde-or fi angajatii de la Directia pentru Protectia Copilului. Pe unde-si fac veacul, pe unde fac teren, de nu dau peste ei?! Si cum spuneam, mi s-a intamplat, ca de altfel, oricarui constantean, sa-i intind napastuitului un covrig sau "ceva bun", luat de la magazin, pentru a-i ridica moralul. In speranta ca ar avea nevoie. Si, tam-nisam, vad cum putinul pe care i l-am dat din salariul meu "fabulos", este aruncat pe strada. Fara ca tanarul zdrentaros sa dea doi bani pe faptul ca esti si tu, bunul samaritean, de fata. Ba, mai mult, mi s-a intamplat sa asist la momente agresive, cand doua tigancuse au bagat direct mana in buzunar pentru ca au fost refuzate. Chiar in centrul orasului. A reactionat cineva? Nu, bineinteles ca nu. Acum doua zile, chiar m-am amuzat cand un batranel, duhnind a toate cele, a bagat capul in masina oprita la semafor, sa se milogeasca. Vesnicul "da-ti-mi si mie"... niste maruntis. Hmmm, om politicos, imi zic eu. Da, de unde. "Ajuta-ma si pe mine cu cativa verzisori", continua. Refuzat, se intoarce si pleaca bolborosind. Nu-mi spunea nimic de bine. Concluzia: nici cersetorii nu se mai multumesc cu o mie, doua. Prea putin pentru mafia din spatele zdrentelor. Nici nu mai are rost sa ma gandesc daca sa le mai dau sau nu. Mi-e indeajuns sa vad vreun reportaj pe la tv, in care bastanii, impopotonati cu lanturi si alte bijuuri, care mai de care mai groase, se lauda cum s-au spetit facand bani. Omit sa spuna ca, de fapt, i-au spetit ei pe altii.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}