Alianta destramata, ocrotitoare de copii

Aducator de stegulete in perioada pre-aderare, sistemul de protectie a copilului a fost un fel de bebelus mosit de toata lumea. Inainte cu cateva luni de 1 ianuarie 2007, toti factorii de decizie se agitau sa faca ceva in ceea ce priveste drepturile copilului in tara noastra.

Si se pare ca, pe de-o parte, au reusit. Sistemul mult blamat inainte, care a fost izvor nesecat de fotografii si articole aparute cu precadere in presa internationala, dar si in cea mioritica, a ajuns, incet, incet, la standarde aproape normale. Spun aproape pentru ca lipsa fondurilor se vede si in acest domeniu. Evident! Numai ca ideea oamenilor conform careia centrele de plasament ar o fi gura de iad, este total eronata. Am auzit si eu ca inainte asa era. Mai mult decat atat, prin targ umbla o gramada de povesti despre orgiile si nenorocirile care se intamplau in anii din apropierea Revolutiei in orfelinate. Insa, acum, situatia este mult mai roz. Conditiile sunt umane si, mai mult decat asta, in unele centre sunt chiar peste asteptari. In judetul nostru, cel putin, s-au facut progrese, in ciuda problemelor si a piedicilor inerente vremurilor prin care trecem. Progresul a fost vazut si de baronesa Emma Nicholson care a spus la sfarsitul saptamanii trecute ca sistemul de protectie a copilului din tara noastra a fost reformat in profunzime, dar mai exista deficiente in ceea ce priveste infrastructura institutiilor de ocrotire a copiilor cu dizabilitati si personalul calificat. Mare dreptate are madama. Chiar asa este. Dar nu cred ca mai are sens sa reluam vesnica discutie a mentalitatii romanilor. Si cum, intr-o tara care se vrea europeana, copiii cu handicap mintal sunt priviti ca niste monstri. La fel si cei cu handicap fizic. Si asta fara a se tine cont ca in tarile cu adevarat dezvoltate, integrarea in scoala normala se face si in cazul acestor categorii. La noi, nu! Scolile speciale vor avea „clienti“ mult timp de acum inainte. Insa, revenind la baroneasa, aceasta considera ca guvernul s-a implicat in ultimii ani in reformarea sistemului de protectie a copilului si a facut lucruri foarte bune prin dezinstitutionalizarea copiilor si reinsertia lor in familiile naturale. Insa, oficialul european a precizat ca mai exista institutii de protectie care nu sunt la standardele UE, dar ca numarul acestora scade intr-un ritm rapid. Foarte corect! Insa, se pare ca si baronesele o mai pot da in bara. Aristocrata noastra considera ca pentru a schimba situatia copiilor din centrele de plasament din Romania, toate institutiile trebuie sa coopereze si sa aplice politicile elaborate de guvern. Cu alte cuvinte, ar trebui ca Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si Ministerul Sanatatii Publice, dar si institutiile subordonate, cu responsabilitate in sfera protectiei copilului, sa se coordoneze si sa-si impartaseasca experientele. Sa ne gandim asa... Luam trei ministere: doua, conduse de PD-isti, si unul de un PNL-ist. Mai luam si o serie de institutii conduse de reprezentanti ai altor partide. Si, in loc sa ne iasa o solutie salvatoare pentru copii, nu ne iese decat o mare galceava politica. Pentru ca, intotdeauna vendetele politicienilor si partidelor sunt mai importante decat nevoile oamenilor. Sau, in acest caz, ale copiilor. Insa, sa speram ca optimismul baronesei va avea si o reflectare asupra realitatii. Si ca ar trebui sa ne gandim ca nu numai Uniunea ne-a dat stegulete, ci si noi ar trebui sa ne autoapreciem.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}