Martori amnezici in dosarele interlopilor

Patru din persoanele audiate de procurori in dosarul lui Stila Sarafu au dat declaratii contradictorii in fata anchetatorilor, negand ca au vazut scandalul de la Delfinariu

"De asemenea, subliniem faptul ca martorii sunt speriati si amenintati", se arata in finalul actului de inculpare prin care au fost trimisi in judecata Stila Sarafu, Lucian Angel Straton, Florin Sirbu si Lucian Calimarea. Aceasta este concluzia la care au ajuns procurorii care au anchetat cazul batailor dintre interlopi de la Ziua Marinei. Si nu este singurul. De altfel, "civilii" care au nenorocul de a asista (chiar si indirect) la reglarile de conturi intre gruparile adverse din lumea interlopa par adesea sa sufere de pierderi de memorie pe termen scurt sau amnezie selectiva. Fie pentru ca le este frica, sau au cine stie ce interese, oamenii aleg sa nu declare mereu tot ceea ce cunosc despre evenimentele violente la care au fost de fata. In acest sens, o parte din declaratiile martorilor audiati in dosarul celor patru interlopi se contrazic, sunt confuze si au mai multe lacune.

Ascunsa de ziare

Marcela Prisacariu este vanzatoare la un chiosc de ziare din zona Delfinariu, unde a avut loc agresarea lui Gabriel Sebastian Gheorghiu. In noaptea de 15 spre 16 august, femeia a avut nesansa de a fi de serviciu, devenind astfel martor in dosarul interlopilor. Dupa cum sunt prezentate faptele in rechizitoriu, in timp ce facea monetarul, Marcela Prisacariu a auzit galagie, iar primul lucru pe care l-a facut a fost sa ascunda banii si sa incuie usa chioscului. In continuare, femeia a declarat ca s-a uitat prin fereastra ghiseului si a vazut o masina tip jeep parcata in zona, cu portierele deschise. Femeia le-a zis anchetatorilor ca nu a stat sa urmareasca ce s-a intamplat in continuare, insa, in timp ce-si cauta cheile pentru a incuia usa chioscului, a auzit mai multe voci de barbati, care strigau "Prinde-l!", "Fugi, fugi, ma!". "Aceste expresii erau ca niste indemnuri pentru a prinde pe cineva", a afirmat martora. Totusi, pentru un om care nu a urmarit desfasurarea conflictului, Marcela Prisacariu descrie scena cu lux de amanunte: "Toata aceasta galagie nu a durat mai mult de cinci minute, eu am continuat sa fac monetarul si apoi m-am mai uitat prin ghiseu cand jeepul a vrut sa plece, dar nu stiu in ce parte a plecat, daca pe b-dul Mamaia sau pe strada Soveja, si am auzit o frana pusa de un taxi si scrasnetul de roti, cum demara jeepul". Gandindu-se ca poate a spus prea multe, femeia revine asupra declaratiei sale: "De fapt, eu, cand m-am uitat prin ghiseu, deoarece auzisem galagie de masini, am vazut un taxi oprit si jeepul plecand". Despre depozitiile sale, procurorul care a anchetat cazul mentioneaza ca acestea sunt un semn ca femeia este speriata si ca vrea sa ascunda faptul ca, in realitate, a vazut desfasurarea evenimentelor. "Martora a declarat ca a auzit doua-trei voci de barbati care strigau (...) si a precizat ca aceste voci si galagia le-a auzit din scuarul McDonald's-ului, in conditiile in care, initial, in declaratie a aratat ca nu putea sa vada nimic, deoarece geamurile chioscului erau acoperite cu ziare, tigari si cosmetice", au consemnat anchetatorii. Mai mult, acestia arata ca "imprejurarea ca martora a plasat practic barbatii ale caror voci le-a auzit in scuarul McDonald's-ului conduce la concluzia ca, in realitate, aceasta a si vazut desfasurarea evenimentului in acel loc".

Aude masini parcand in unghiuri

De aceeasi pierdere a memoriei pe termen scurt pare sa sufere si Gabriel Velcea, agent de paza al Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii Constanta. Omul a sustinut, in declaratia data in fata anchetatorilor, ca nu a vazut deloc scandalul, ci ca doar a auzit cate ceva din desfasurarea acestuia. In acest sens, conform declaratiei sale, barbatul a auzit o masina parcand la un unghi de 450, a auzit cum din masina au coborat un baiat si o fata si cum, ulterior, a sosit un nou autoturism, care a parcat foarte aproape de primul. In mod clar, cetateanul pare sa dea dovada de un simt auditiv mai mult decat foarte bine dezvoltat. Despre declaratia sa, procurorii au afirmat ca, "in momentul in care a fost audiat in amanunt, martorul a relatat aspecte care nu puteau fi percepute decat daca erau vazute in mod direct si nemijlocit, si nu auzite". Anchetatorii mai sustin ca, in momentul conducerii oamenilor legii in teren, Gabriel Velcea a indicat un alt loc de unde ar fi vazut desfasurarea conflictului, in ciuda celor declarate initial. Mai mult, Velcea a adaugat ca este posibil ca, de fapt, sa fi vazut un alt conflict si nu cel descris in prima faza.

"M-a luat frica"

Nu in ultimul rand, Giuniet Omer si Belgin Iasim sunt alte doua persoane care au avut nenorocul sa se afle la Delfinariu in momentul scandalului de la Ziua Marinei. Din inregistrarile video ale cazinourilor din zona reiese ca cei doi ar fi urmarit conflictul stand unul langa celalalt. Totusi, dupa cum consemneaza procurorii, declaratiile lor sunt contradictorii si ii descriu pe scandalagii total diferit. Giuniet Omer il descrie pe soferul masinii tip jeep ca avand in jur de 40 de ani si parul carunt, iar Belgin Iasim sustine ca era tanar si ca avea pana in 30 de ani. Omer declara ca partea vatamata (Sebastian Gheorghiu) era urmarita de soferul jeep-ului (Stila Sarafu), iar Iasim sustine ca Sarafu era urmarit de Gheorghiu. Foarte semnificativa cu privire la memoria selectiva de care dau dovada martorii batailor cu interlopi este afirmatia lui Giuniet Omer, care le-a spus anchetatorilor ca, "dupa ce am auzit la televizor ca persoanele implicate, atat tanarul fugarit, cat si cele care il alergau, fac parte din clanuri interlope si din lumea interlopa, m-a luat frica". Dincolo de contradictiile si neconcordantele existente in depozitiile celor doi, un lucru este cert: niciunul dintre ei nu vrea sa-si aminteasca de conflict. Procurorii arata ca "in timp ce martorul Giuniet Omer declara ca nu l-au interesat evenimentele, martorul Belgin Iasim declara ca a plecat cu un taxi spre casa". Fie ca se fac sau nu presiuni in mod direct asupra persoanelor "civile" care au nesansa de a avea calitatea de martor in dosarele interlopilor, este clar ca, adesea, oamenii ascund adevarul, fiind prea speriati sa vorbeasca. Si nici nu sunt de condamnat ca procedeaza asa, din moment ce interlopii sunt liberi sa-si sparga capetele cu toporul in strada, iar raspunderea pentru faptele lor vine, in cel mai bun caz, cu intarziere, iar adesea, niciodata. Vom reveni.

Scris de: {autor}Cecilia ZAREA{/autor}