La 17 ani, Darius este campion la box

Copiii abandonati cauta iesiri din lumea orfanilor

Parasit de parintii lui intr-un centru de plasament, Darius a gasit puterea de a merge mai departe prin sport * El este convins ca boxul ii va deschide un altfel de drum, pe care nu l-ar fi cunoscut daca ar fi ramas langa familie * Pentru a nu fi nevoit sa lase sportul, baiatul a refuzat sa se intoarca in familie * Darius este castigatorul mai multor medalii, care l-au ambitionat si l-au facut sa nu abandoneze antrenamentele, deloc usoare * El a incercat sa mai coopteze si alti copii din centrul in care locuieste, dar acestia nu au rezistat decat putin timp * Ca sa faca performanta, Darius ar avea nevoie de ajutor material, pentru ca are un trening vechi si la meciuri imprumuta echipamentul direct de la Clubul Farul, pe care il da inapoi

Darius Iulian Moldovan are 17 ani si traieste de cativa ani intr-un centru de plasament. Vinovati pentru aceasta situatie sunt parintii lui, care au decis sa se desparta, nepasandu-le de copiii care vor suferi dupa aceea. Sunt patru frati, iar in momentul separarii parintilor, Darius a ramas cu mama sa, care nu s-a dovedit a fi o mama exemplara de vreme ce nu s-a ocupat de cresterea fiului ei. "De loc, mama e din Botosani si tata din Cheile Bicazului, dar cel care m-a adus la centrul de plasament a fost tatal meu, care a considerat ca mama nu se putea ocupa de mine si de fratii mei", povesteste Darius. La centru au ajuns si ceilalti frati ai lui, dar ei au mers dupa un timp inapoi la mama lor, care a venit sa-i ia, dandu-si probabil seama ca, oricat ar fi de greu sa cresti un copil, totusi abandonul nu este o solutie pentru a scapa de griji. Spre surprinderea noastra, baiatul de 17 ani spune ca se simte mai acasa la centrul care il cazeaza decat in sanul familiei, el refuzand sa plece acasa cu mama si fratii sai. "Fratii mei au plecat din nou la mama, dar eu stiu prin ce am trecut si nu vreau sa se repete totul, aici este mult mai bine, sunt ingrijit, respectat, iubit chiar, asa ca nici nu se compara cu viata de acasa", isi aminteste Darius. Atunci cand a venit in centru, Darius era deja convins ca el inapoi nu se va mai intoarce, ceea ce s-a si intamplat. Sansa lui a fost aceea ca, indrumat de educatoarele lui, a inceput sa faca un sport care, crede el, ii va da posibilitatea de a-si schimba destinul. Acum, Darius este inscris la Clubul Sportiv Farul, avand deja la activ numeroase medalii castigate prin practicarea boxului. Prima data, baiatul a luat contact cu boxul acum doi ani, cand avea 15 ani, si in felul acesta a inteles ca drumul lui in viata poate fi determinat de ambitia si de reusita lui in acest sport. I-a fost greu la inceput, pentru ca nu se putea acomoda cu programul antrenamentelor la ore fixe, mai ales ca el nu avusese niciodata un orar stabil, fiind nesupravegheat de catre parinti.

Pe urmele lui Doroftei

Povestea lui Darius este deja aceea a unui invingator, pentru simplul fapt ca a decis sa isi urmeze drumul, renuntand la familia lui, care nu-i putea oferi nici afectiune, nici sprijin material, in favoarea sportului. "Eu nu m-am intors acasa pentru ca acolo nu mai aveam cum sa continuu boxul si, chiar daca nu imi doresc neaparat sa fiu un campion, vreau sa imi formez o cariera frumoasa din box", declara Darius. Desi este dispus sa mearga pana la capat cu sportul, baiatul ar avea nevoie de sprijinul unui sponsor pentru a face rost de un echipament de box mai bun, pentru ca deocamdata el se antreneaza necorespunzator, iar atunci cand are meciuri se imbraca in hainele clubului, pe care le returneaza. De asemenea, Darius isi doreste sa invete o meserie, pentru ca vrea sa aiba certitudinea ca, daca nu va mai putea face box, nu o sa ramana pe drumuri. De aceea, el se viseaza lucrand ca sofer de tir, mai ales ca este un copil responsabil si disciplinat, iar educatoarele lui cred ca i s-ar potrivi meseria asta. Pana atunci insa, Darius isi urmeaza chemarea sportiva si, spune el, nu va renunta la box pentru nimic in lume.