Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
17:53 19 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

centrulnatura.ro Săptămâna CEREMONIEI MESEI

ro

04 Jul, 2016 11:11 953 Marime text



Exercițiul cu oglindirea și ”iubirea de sine” a fost provocator și a eliberat ceva stări emoționale interioare.

La început, mi s-a părut o glumă și m-am amuzat foarte tare (chiar am făcut ”fețe” în oglindă – adică m-am tot strâmbat și scălâmbăiat, precum în copilărie). Apoi, tot aplicându-l, a devenit interesant și la un moment dat, chiar serios.

Atât de serios – încât am realizat că o viață întreagă am așteptat să aud aceste cuvinte, spuse profund și cu sens, de la cei din jur.

Și chiar când le auzeam, aveam senzația că nu sunt spuse ”cu sens” – ci întotdeauna cu ”așteptări” în spatele lor (pentru că fiecare dorea să audă ”răspunsul” – ”și eu te iubesc”).

Făcând exercițiul cu oglinda, am realizat, de fapt, că întreaga viața, am așteptat să le aud DE LA MINE. PENTRU MINE.

Întreaga ”căutare” a iubirii – este de fapt – o foarte lungă căutare de AUTO-APRECIERII și IUBIRII DE SINE.

Am descoperit că în fiecare moment, în fiecare secundă, în fiecare gest și în fiecare decizie pot să MĂ IUBESC PE MINE, cu toate ”părțile” care mă compun (să-mi iubesc corpul, să-mi iubesc emoțiile, să-mi iubesc comportamentul, să-mi iubesc gândurile, mintea, deciziile și toate consecințele ce decurg din chiar viața pe care o trăiesc).

Sau, pot experimenta trăirea opusă – SĂ NU MĂ IUBESC pe mine, să nu mă respect și să-mi fac rău, cu fiecare gând, cuvânt, acțiune sau trăire pe care o am.

Călătorind mult în Asia, m-au fascinat ritualurile aparent exotice ale popoarelor asiatice, care la prima vedere, nu au niciun sens sau relevanță, pentru noi – occidentalii aflați mereu pe fugă și în acțiune.

Ritualurile japonezilor au fost printre cele mai interesante și provocatoare – întrucât nu le vedeam absolut deloc relevanța în contextul propriei mele experiențe.

M-au fascinat (și intrigat) Ikebana, sau arta aranjării florale – cu petrecerea a ore întregi pentru găsirea amplasamentului cel mai armonios al unei flori – sau arta caligrafiei – cu repetarea de zeci de ori a unei pictograme, până la obținerea aspectului cel mai armonios – și în special CEREMONIA CEAIULUI sau modul în care o ceșcuță de ceai, de mărimea unui degetar – era pregătită și savurată într-o perioadă de 2-3 ore (ca o meditație prelungită).

În săptămâna OGLINDIRII, care tocmai s-a încheiat – spiritul m-a ghidat către o carte citită de mult – și pe care am recitit-o cu ALȚI OCHI, văzând alte înțelesuri în spatele cuvintelor.

Cartea ”Reîntoarcerea la sacru” – scrisă de dr. Carlos Warter  și apărută la Editura For You în 2004.

Titlul acestei cărți a fost ca o revelație pentru mine.

REÎNTOARCEREA LA SACRU.

Am înțeles că întregul ”ritual” al oglinzii, în care m-am prins inițial, ca un joc amuzant, apoi interesant și ulterior, din ce în ce mai profund – a fost doar o REÎNTOARCERE la un element profund din ființa mea – CEA MAI SACRĂ parte din mine însămi: INIMA și conținutul acesteia: IUBIREA

Și am realizat că această energie a ”sacrului” poate fi menținută continuu în viața noastră -în orice facem sau trăim.

Asiaticii au ”inventat” ritualuri pentru a-și aminti de aspectul de ”sacru” – de MAGIE – de vibrație DINCOLO de planul material – pe care l-au resimțit dintotdeauna în viața lor.

Meditând la CEREMONIA CEAIULUI și la MEDITAȚIA și LINIȘTEA INTERIOARĂ pe care un astfel de ritual îl poate aduce în viața noastră – am avut o altă revelație: de ce doar CEAIUL să fie servit ”ceremonial”?

De ce să nu servim și masa – alimentele – tot în mod ”ceremonial”?

CE-AR FI SĂ ”INVENTĂM” O ”CEREMONIE A MESEI”?

Multe dintre ”mesele festive” – cu ocaziile speciale ale aniversărilor, nunților, botezurilor, absolvirilor sau deceselor – sunt nimic altceva decât ”ceremonii ale meselor” – în care se servesc feluri de mâncare ”mai speciale” – care în mod normal nu se consumă, zi de zi – la ”mesele obișnuite”.

Singura problemă a civilizației materiale este că a înlocuit PLANUL SPIRITUAL – elementul de ”SACRU” – cu PLANUL MATERIAL.

A înlocuit CALITATEA (vibrația și energia) cu CANTITATEA (cât mai multe și mai complicate feluri de mâncare).

Astfel, în loc ca întreaga masă să fie un prilej de CEREMONIE INTERIOARĂ, cu accesarea stării de LINIȘTE INTERIOARĂ, de MEDITAȚIE, de ARMONIE CU VIBRAȚIA INIMII, iar alimentele să vină doar ca o mică completare pentru ”pecetluirea” fizică a acestei armonii – mesele ”festive” au devenit prilejuri de ÎMBUIBARE, LĂCOMIE, UMPLERE excesivă a corpurilor cu vibrația ”moartă” a mâncărurilor – și devierea completă de la ”sacralitatea” ceremoniei.

Am transformat ”sacrul” în ”profan” – cum ne spunea adesea Mircea Eliade în scrierile sale – trăgând mereu semnalul de alarmă cu privire la dispariția elementului de ”sacru” – de magie – de VIBRAȚIE ÎNALTĂ – din viețile noastre aglomerate și ocupate.

Așa încât, m-am gândit să vă propun pentru săptămâna care urmează, un nou EXERCIȚIU de realizat în fiecare zi.

EXERCIȚIUL CEREMONIEI MESEI

Haideti sa ne străduim să servim fiecare masă (sau măcar o masă pe zi) într-un mod CEREMONIAL – ”SACRU”.

Să pregătim cea mai simplă dintre mese (un bol de cireșe, de exemplu sau o salată simplă) într-un mod ”ritualic” – exact ca la Ceremonia ceaiului.

Să spălăm pe îndelete fructele (sau să preparăm pe îndelete salata), făcând GESTURI CONȘTIENTE, fiind atenți la fiecare detaliu, încercând să facem cât mai puțin zgomot, cât mai puțină mizerie, să deranjăm cât mai puțin energia Universului cu acțiunea noastră.

În tot ce facem, să încercăm să păstrăm starea interioară de LINIȘTE, de PACE, de CALM și mai ales, DE ARMONIE.

Să căutăm ARMONIA în toate gesturile de preparare a hranei – de la simpla culegere a fructelor (sau chiar cumpărare a lor) și până la spălare, preparare (dacă este cazul) și desigur, servire.

Să spunem o binecuvântare înainte de masă – să mulțumim energiei MAMEI NATURĂ pentru toate darurile făcute – și apoi să consumăm fiecare alimente ÎNCET, TACTICOS, MESTECÂND FOARTE BINE fiecare înghițitură și fiind ATENȚI la corpul nostru, la reacțiile sale, la postura sa, la orice senzație sau emoție apare în timpul mesei.

Masa să NU FIE ÎN CANTITATE MARE, ci suficient de mică cât să încapă (ca și cantitate) în pumnul mâinii dv (sper că vă amintiți cu toții că STOMACUL NOSTRU anatomic are capacitatea egală cu cea a pumnului de la mâna stângă – desigur, la multă lume este MULT MAI DILATAT, pentru că suferă, săracul, de întinderi dincolo de capacitatea lui de suportabilitate!).

Încercați ca măcar o masă pe zi să fie servită în acest mod – masa de seară (măcar) pentru a avea TIMP FIZIC să fiți în armonie cu Universul – sau chiar masa de dimineață, dacă veți găsi timp și energie pentru ea.

Nu este nevoie să serviți 3 mese pe zi.

Cine a spus că fiecare dintre noi are nevoie de 3 mese pe zi?

Nutriția și medicina modernă?

Sau industria alimentară, care dorește să ne vândă continuu produsele sale îndoilenice?

Este vară, este cald, corpurile noastre au ALTE NEVOI acum decât în timpul iernii.

Urmăriți-vă propriile senzații interioare

Dacă organismul vă cere o singură masă pe zi, dați-i o singură masă pe zi. Dacă dorește 2 sau 3 – urmăriți-vă nevoia interioară.

Daca are zile în care simte nevoia să mănânce din oră în oră – faceți-o.

Observați mereu starea interioară, urmăriți-vă reacțiile, simțiți continuu ce se întâmplă în corpul vostru.

AVEȚI ÎNCREDERE ÎN ÎNȚELEPCIUNEA CORPULUI FIZIC – care este VEHICULUL CREAT DE DIVIN pentru a vă manifesta în planul fizic.

CORPUL NOSTRU FIZIC ESTE PERFECȚIUNEA DIVINĂ – și amintirea continuă a acestui lucru vă ajută să treceți dincolo de programările mentale și condiționările făcute de o societate ce dorește să-și vândă produsele și să vă mențină în stare de prizonierat mental.

CEREMONIA MESEI – poate fi făcută ca o meditație – folosind și tehnici de respirație profundă, folosind rugăciuni, sau diferite invocații, folosind o lumânare aprinsă sau un buchet de flori, tacâmuri speciale sau farfurii impecabile, pe post de armonizatoare ale energiei.

CREATIVITATEA fiecăruia poate să imprime unicitatea fiecărui ACT SACRU DE A LUA MASA – în fiecare zi a vieții noastre.

CEREMONIA MESEI va fi o provocare pentru mulți dintre noi – în plin sezon al fructelor.

M-am tot uitat la castronul meu de cireșe, plin ochi cu cele 2 kg de cireșe pietroase cumpărate din piața – și m-am tot gândit CUM SĂ PROCEDEZ  să nu îngurgitez ”profan” tot conținutul castronului odată!

Am avut privilegiul să observ că atunci când am cules cireșele din propriul meu copac, după 2-3 pumni de cireșe mâncate, mă simțeam atât de plină, că nu mai puteam să mănânc nimic, ore întregi.

Ceea ce nu se întâmplă cu cireșele ”de cumpărat” – din care pot mânca oricât – și dacă nu ar fi senzația că-mi ”pocnește” stomacul la propriu – nu m-aș mai opri.

Îmi este familiară această senzație – de la consumul de legume – sau mâncare gătită: dispariția ”flotorului” intern al corpului și a senzației naturale ”de stop”.

Dacă fac un efort (mare) să consum cireșele în forma CEREMONIEI MESEI – am descoperit că mă pot sătura cu 4-5 cireșe.

Am făcut un experiment în care ”m-am săturat” întreaga zi – doar ”gustând” cireșe în 2-3 piețe / super-market-uri vizitate (una de ici, una de colo), bine mestecate.

Și am descoperit CĂ POT TRĂI FĂRĂ NICIO PROBLEMĂ doar cu câteva fructe pe zi. Corpul meu fiind MAXIM de fericit că nu este încărcat (pe digestie și eliminare) și mintea mea fiind mai clară ca niciodată.

Singurul obstacol în calea acestei VIEȚI SIMPLE și POSIBILE este MINTEA MEA LACOMĂ – setată încă pe regulile ”caloriilor”, ”cantităților” și ”ia uite câte bunătăți sunt pe aici, cum să nu mă bucur și eu de ele!”.

Un ”medicament” posibil pentru LĂCOMIA mentală poate fi REPETAREA ZILNICĂ a CEREMONIEI MESEI – până când sacralitatea acestui proces va înlocui aspectul profan de ”cantitate” – cu care am fost obișnuită aproape 5 decenii.

Schimbările nu sunt simple.

Știu din proprie experiență – și din toate luptele interioare pe care le-am purtat cu fiecare aspect cât de mic al realității – pe care l-am schimbat.

Am învățat ceva foarte important în ultimii ani.

Că fiecare mică ”victorie” pe drumul schimbării întărește calea POSIBILITĂȚII – și ajută la următoarea schimbare.

Ca și cum, fiecare schimbare este un fel de ”antrenament” interior – care facilitează și ajută următoarele schimbări.

Așa încât – CEREMONIA MESEI – ca act sacru de introdus în viața noastră ZILNICĂ – vine ca un EXERCIȚIU UTIL și NATURAL în acest moment al experienței noastre – după ce exersăm de peste 6 luni de zile – prin ”teme săptămânale” – O SCHIMBARE IMPORTANTĂ DE ENERGIE INTERIOARĂ.

AȚI REALIZAT CĂ AVEM PESTE 6 LUNI DE CÂND NE-AM PRINS ÎMPREUNĂ ÎN ”EXERCIȚIILE SĂPTĂMÂNALE” – DIN PROIECTUL ”SĂNĂTATE 5D”

Mulțumesc din suflet tuturor celor care îmi sunt alături – care lecturează materialele postate pe Site/Facebook – și mai ales, care încearcă / testează exercițiile propuse în propria lor existență.

Energia pe care o degajăm în lume, prin ”jocul” nostru săptămânal ajută la modificarea energiei globale, generale.

Împreună, susținem o vibrație de LUMINĂ, DE IUBIRE, DE ARMONIE, DE SACRU ȘI DE MAGIE A VIEȚII.

Cu alte cuvinte – SUSȚINEM ENERGIA FEMININĂ CREATOARE!

ENERGIA MAMEI NATURĂ.

Vă doresc tuturor o săptămână interesantă – să aplicați cât de bine puteți CEREMONIA MESEI – în fiecare zi – sau cât de des simțiți și puteți.

Vă doresc să simțiți cu fiecare mică victorie FRUMUSEȚEA VIEȚII din corpul fizic – și mai ales – SĂ VĂ IUBIȚI continuu, cu adevărat, indiferent de orice faceți!

Cu admirație, pentru voi toți,

Sorina

http://www.centrulnatura.ro/saptamana-ceremoniei-mesei/

Ti-a placut articolul?

Comentarii