Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
05:01 26 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Comandanții Marinei Militare Române de la Revoluție până azi. Cine a stat cel mai puțin? Dar cel mai mult?

ro

11 Aug, 2016 02:03 5439 Marime text

















De-a lungul existențe sale Marina Militară Română a avut în total 40 de comandanți.
 
După Decembrie 1989 a avut nouă, inclusiv pe cel care a prins Revoluția și pe cel care este acum pe funcție.
Dintre cei nouă cel mai longeviv, pe post, a fost viceamiralul Ioan Mușat, care și-a încheiat activitatea chiar în ziua de 30 de cembrie 1989, după peste zece ani de condus marina militară.
În longevitate pe funcție a urmat amiralul Gheorghe Anghelescu care a stat pe post șapte ani.
La polul opus s-a aflat Mihai Aron care a stat pe funcție doar, patru luni și jumătate, între 30 decembrie 1989 și 12 aprilie 1990.

Iată cine a comandat, în ordine cronologică, Marina Militară din 1989 până azi.
 
  1. Viceamiral Ioan Mușat (21 martie 1979 - 30 decembrie 1989)
Ioan Mușat s-a născut la data de 6 septembrie 1928 în orașul Râmnicu Sărat (județul Buzău). A decedat în martie 2002 la Constanța. A efectuat studii la Școala de Ofițeri de Marină din Constanța (1950 - 1952) și apoi la Academia Militară Generală din București - Facultatea de Marină (1963 - 1966).
După absolvirea școlii militare în august 1952, a deținut funcțiile de comandant de navă la Divizionul 319 Vedete Torpiloare Mangalia, comandant de pluton, șef de stat major, respectiv comandant de batalion la Școala de Specialiști și Cartnici a Marinei Militare, șef de stat major al Divizionului 93 Vedete Torpiloare (din februarie 1960), comandantul Divizionului 19 Dragoare de Radă, comandantul Divizionului 133 Vedete (august 1966 - 1973).
În anul 1973, căpitanul de rangul I Ioan Mușat a fost numit la comanda Centrului de Instrucție al Marinei Militare, situat în orașul Mangalia.
În perioada 21 martie 1979 - 30 decembrie 1989, contraamiralul Ioan Mușat a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române. El a fost înaintat la gradul de contraamiral în august 1979 și viceamiral la 23 august 1984. După Revoluția din decembrie 1989, prin care regimul comunist a fost răsturnat de la putere, viceamiralul Ioan Mușat (pe atunci în vârstă de 61 ani) a fost trecut în rezervă la data de 30 decembrie 1989.
 
  1. Amiral Mihai Aron (30 decembrie 1989 - 12 aprilie 1990)
Mihai Aron s-a născut la data de 26 mai 1927 în orașul Caransebeș (județul Caraș-Severin). a decedat la 14 iulie 1994 la București.
A absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Marină (1947 - 1949) și apoi pe cele ale Academiei Militare Generale - Facultatea de Marină (1950 - 1952).
După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost ofițer cu navigația pe nava-școală "Libertatea", șef de stat major la Divizionul 418 Distrugătoare, ofițer secund, respectiv comandantul distrugătorului D 11. Este încadrat apoi în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției în Secția Marină din M.St.M., ofițer I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a M.St.M.
În ultimii ani ai regimului comunist, a deținut funcții importante în ierarhia Marinei Române: șef de stat major și apoi comandant al Diviziei 42 Maritime din Mangalia (februarie 1966 - decembrie 1972), șef de stat major și locțiitor al comandantului la Comandamentul Marinei Militare, locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină din M.St.M.
La data de 30 decembrie 1989 a fost avansat la gradul de amiral, fiind numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. A fost eliberat din funcție la data de 12 aprilie 1990, după care a fost numit în funcția de consilier principal al ministrului la Grupul de consilieri al M.Ap.N. (12 aprilie - 2 mai 1990), apoi de președinte al Comisiei Superioare a M.Ap.N. (2 mai - 2 iulie 1990).
Amiralul Mihai Aron a fost trecut în rezervă la data de 2 iulie 1990.
 
  1.  Viceamiral comandor Gheorghe Anghelescu (26 aprilie 1990 - 1 mai 1997)
 
Gheorghe Anghelescu s-a născut la data de 18 septembrie 1934 în satul Brătești din comuna Cătunu (pe atunci județul Vlașca, azi județul Teleorman). A urmat școala primară în localitatea natală și liceul la Găiești și București. A absolvit cursurile Școlii Militare Superioare de Marină din Constanța, ale Facultății Arme, Secția Marină din cadrul Academiei Militare Generale și pe cele ale Facultății de Drept a Universității București.
După absolvirea facultății, a fost înaintat la gradul de locotenent. În anul 1955, și-a început cariera de ofițer de marină, îndeplinind pe rând funcțiile de comandant Unitate de Luptă Navigație pe monitorul 1 (septembrie 1955 - octombrie 1956), ofițer secund pe dragorul de radă 17 din Divizionul 174 Dragoare de Radă Sulina, comandantul dragorului de radă 27, ofițer operativ pentru Apărarea contra Minelor în Biroul Operații Cercetare în cadrul Diviziei 42 Maritime Mangalia, apoi ofițer cu pregătirea tactico-operativă în Biroul Operații Cercetare.
Ulterior a lucrat ca șef de stat major (1965-1968), respectiv comandant (1968-1971) al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie - aprilie 1990).
Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant al Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța. Apoi a activat ca adjunct al Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și șef al Departamentului Transporturilor Navale (1986-1989).
În perioada 26 aprilie 1990 - 1 mai 1997 a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române. Prin Decretul nr.294 din 10 august 1995, viceamiralul Gheorghe Anghelescu a fost înaintat la gradul de amiral - cu trei stele. Ulterior, gradul de amiral cu trei stele a fost redenumit ca viceamiral-comandor.
Ulterior, prin Decretul nr.502 din 24 septembrie 1997, viceamiralul-comandor Gheorghe Anghelescu a fost trecut în rezervă începând din data de 30 septembrie 1997. După alegerea ca președinte a lui Traian Băsescu, acesta l-a avansat pe viceamiralul în retragere Gheorghe Anghelescu la data de 19 decembrie 2006 la gradul de amiral (cu patru stele).
În ultimii ani ai vieții, amiralul Gheorghe Anghelescu a fondat Asociația "Clubul Amiralilor" și a fost primul președinte al Consiliului Director al acestei asociații. Pentru performanțele notabile și prodigioasa sa activitate a fost distins cu numeroase ordine și medalii românești și străine, printre care Legiunea de Merit în grad de căpitan-comandor, acordată în anul 1994 de Ministerul Apărării al S.U.A.
Amiralul în retragere Gheorghe Anghelescu a încetat din viață la data de 29 iunie 2008, în municipiul Constanța.
 
  1. Viceamiral doctor Traian Atanasiu (1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002)
Traian Atanasiu s-a născut la data de 20 noiembrie 1947 în orașul Mangalia (județul Constanța). A absolvit Școala Militară Superioară de Marină Constanța, secția militară - specialitatea navigație (1968) și apoi Academia Militară Generală București (1975). A absolvit ulterior Colegiul Național de Apărare (1994), obținând în anul 2000 titlul științific de Doctor în Științe Militare, cu teza de doctorat "Contribuții la studiul doctrinei și diplomației navale românești în actualul context geopolitic și geostrategic".
După absolvirea Școlii Superioare de Marină, a fost comandantul Unității de luptă Observare, Transmisiuni și Radioelectronică pe dragorul de bază 60 din Divizionul 146 Dragoare al Diviziei 42 Maritime (1968-1973). După doi ani în care studiază la Academia Militară din București, revine în funcții de comandă operativă: comandantul dragorului de bază 62 (1975-1976), șeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constanța (1978-1980).
 
Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea).
În perioada 1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26 noiembrie 1998) și apoi la rangul de viceamiral-comandor (prin Decretul nr.513 / 30 noiembrie 2000)
La 1 ianuarie 2002 a fost numit director adjunct al Statului Major General, iar apoi prin Decretul nr. 130/2002 a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 februarie 2002, cu gradul de viceamiral (cu 3 stele).
Printr-un decret prezidențial din data de 29 octombrie 2008, viceamiralul (r) Traian Atanasiu a fost înaintat în gradul de amiral – cu patru stele, în retragere.
După trecerea sa în rezervă, viceamiralul (r.) dr. Traian Atanasiu predă la Facultatea de Marină Militară din cadrul Academiei Navale Mircea cel Bătrân în calitate de lector universitar la Catedra de Știinte Nautice (2004-2005) și apoi conferențiar universitar (din anul 2006). În prezent, el este șeful Catedrei de Științe nautice și predă cursurile de Navigație estimată și costieră, Navigație ortodromică și electronică și Cinematică navală.
  1. Amiral Corneliu Rudencu (1 ianuarie 2002 - 31 martie 2004)
Corneliu Rudencu s-a născut la data de 10 august 1947 în Constanța. A absolvit cursurile Liceului Militar “Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1965), ale Școlii Militare Superioare de Marină din Constanța (1968) și apoi ale Academia de Înalte Studii Militare (1977).
După absolvire a facultății, a îndeplinit diferite funcții în Marina Militară: șeful cercetării în Statul Major al Forțelor Navale, comandant de vânător de submarine, comandant de divizion de dragoare de radă și comandant de divizion de vânătoare de submarine, șef de stat major și comandant la Brigada Fluvial – Maritimă.
La reînființarea Flotilei de Dunăre “Mihail Kogălniceanu”, în anul 1995, la Brăila, Corneliu Rudencu este numit comandant al acestei unități. Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Rudencu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea).
În anul 1997 este promovat în funcția de locțiitor al Șefului Statului Major al Forțelor Navale până în anul 1999, când este înaintat la gradul de contraamiral și numit adjunct al Șefului Statului Major General. Prin Decretul nr.387 din 29 noiembrie 1999, a fost înaintat la gradul de viceamiral (cu două stele) începând din 1 decembrie 1999.
Prin modificarea gradelor, gradul său a fost redenumit contraamiral - cu 2 stele.
La data de 1 ianuarie 2002, contraamiralul Rudencu a fost avansat la gradul de viceamiral - cu 3 stele (prin Decretul nr.34 / 14 ianuarie 2002)  și a fost numit în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Navale. Prin Decretul Președintelui României nr. 133 / 15 martie 2004, viceamiralul Corneliu Rudencu, șeful Statului Major al Forțelor Navale, a fost înaintat în gradul de amiral, începând cu data de 31 martie 2004. El a fost trecut în rezervă începând din 1 aprilie 2004, ca urmare a propriei solicitări, deși mai avea un an până la limita de vârstă de 58 ani.
  1. Amiral doctor Gheorghe Marin (1 aprilie 2004 - 13 septembrie 2006)
Gheorghe Marin s-a născut la data de 1 ianuarie 1952, în Negru Vodă (județul Constanța) și a parcurs sistemul de pregătire preuniversitar din societatea civilă. În perioada 1970-1974, a urmat cursurile Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța, la absolvirea căruia a fost încadrat în funcția de comandant serviciu de luptă navigație și transmisiuni la Divizionul de vedete purtătoare de rachete (1974-1978). În perioada studenției a fost coleg de facultate timp de doi ani cu Traian Băsescu, viitorul președinte al României.
După absolvirea cursurilor Facultății de Arme Întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București (1978-1980), a revenit la același divizion în calitate de comandant de navă (1980-1981). În perioada anilor 1981-1985, lucrează ca ofițer de stat major în Secția Operații a Statului Major al Forțelor Navale, apoi ca șef al Atelierului de proiectare-programare din Centrul de Calcul al Forțelor Navale (1985-1989).
În paralel, începând din anul 1982 este student al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din București, ale cărei cursuri le absolvă în anul 1987.
Între anii 1989-1995, deține funcția de șef al Centrului de Calcul al Forțelor Navale. În anul 1993, obține titlul științific de Doctor în Științe Militare, specialitatea conducere și automatizarea conducerii trupelor, cu teza de doctorat "Fundamentarea complexă a procesului decizional privind folosirea în luptă a forțelor de lovire ale Marinei Militare". A fost apoi în perioada 1995-1999, comandantul Brigăzii de Cercetare și Observare Radioelectronică a Forțelor Navale.
După absolvirea Cursului internațional de strategie și economie a apărării organizat la Colegiul "George C. Marshall" din Germania (1999), în același an comandorul prof. univ. dr. Gheorghe Marin este numit în funcția de comandant (rector) al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" din Constanța, funcție pe care o deține între anii 1999-2003. Pe data de 25 octombrie 2000 a fost avansat la gradul de contraamiral de flotilă (cu 1 stea).
În această perioadă, își continuă studiile postuniversitare de specialitate, absolvind Colegiul Național de Apărare (2000), un Master în domeniul management - marketing în transporturi navale, porturi, zone libere și burse, desfășurat la Constanța (2002), precum și Cursul pentru generali și amirali la Colegiul NATO din Roma (2003).
La 24 octombrie 2003 a fost avansat la gradul de contraamiral și numit în funcția de director al Statului Major General (2003-2004). De la data de 1 aprilie 2004, deține funcția de șef al Statului Major al Forțelor Navale (2004-2006), iar pe 29 noiembrie 2005 a fost avansat la gradul de viceamiral cu trei stele.
Începând cu data de 13 septembrie 2006, viceamiralul dr. Gheorghe Marin îndeplinește funcția de șef al Statului Major General al Armatei Române. Prin numirea lui Gheorghe Marin la conducerea Statului Major General s-a înregistrat o premieră, deoarece din anul 1860 și până la numirea lui Marin în funcția de șef al Statului Major General, Armata României nu a mai fost condusă de un marinar.
 
La data de 3 noiembrie 2006, viceamiralul Gheorghe Marin, șeful Statului Major General, a fost înaintat la gradul de amiral (echivalentul unui general cu patru stele) prin decret semnat de președintele României, Traian Băsescu.
Gheorghe Marin fost primul amiral activ cu patru stele al armatei române.
 
  1. Contraamiral Dorin Dănilă (3 noiembrie 2006 - 1 iulie 2010)
Dorin Dănilă s-a născut la data de 29 iunie 1953 în orașul Brașov. A absolvit în anul 1976 cursurile Facultății de Navigație a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” , secția militară, după care a fost repartizat în funcția de ofițer de comunicații (1976-1978) și de comandant serviciu de luptă comunicații și radiotehnică la bordul unei nave antisubmarin (1978-1980).
În anul 1980 este promovat ofițer cu comunicațiile în statul major al unității, apoi, după un an, devine comandant de navă în aceeași unitate. Între anii 1981-1983 a urmat studii la Facultatea de Comandă și Stat Major din cadrul Academiei Militare din București. După absolvirea Academiei, a fost numit șef de stat major al unei unități de nave dragoare, funcție pe care a îndeplinit-o timp de șase ani.
Din anul 1989 lucrează ca ofițer în cadrul Biroului Operații al comandamentului Diviziei 42 Maritime. Între anii 1990-1994, Dorin Dănilă a deținut funcția de șef de stat major al Divizionului 50 Vânătoare Submarine, apoi, pentru cinci ani, a fost comandant al Divizionului de Fregate. Ulterior a îndeplinit timp de câte un an funcțiile de șef de stat major al Brigăzii de Nave Antisubmarin și locțiitor al comandantului Flotilei 2 Maritime, apoi între anii 2001-2002 a fost șef al Secției Doctrină și Regulamente la Statul Major al Forțelor Navale.
Între 2002-2005 a comandat Centrul 39 Scafandri și apoi a fost comandant al Bazei Navale. La data de 1 iunie 2006 a fost numit comandant al Comandamentului Flotei. Dorin Dănilă a participat la mai multe cursuri de specializare și perfecționare, printre care: curs postacademic de marină, curs de drept umanitar internațional, curs de limba franceză, curs de comunicare și relații publice pentru comandanți, curs postuniversitar de conducere strategică, în cadrul Colegiului de Război.
La data de 3 noiembrie 2006, comandorul Dorin Dănilă a fost înaintat la gradul de contraamiral de flotilă și a fost numit șef al Statului Major al Forțelor Navale. Printr-un decret prezidențial din data de 29 octombrie 2008, Dorin Dănilă a fost înaintat în gradul de contraamiral - cu două stele.
La 30 iunie 2010, prin decret al președintelui României, Traian Băsescu, a fost înaintat în gradul de viceamiral (cu trei stele) și trecut în rezervă.  El a predat funcția de șef al Statului Major al Forțelor Navale contraamiralului Aurel Popa, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Constanța la 3 iulie 2010, în prezența ministrului apărării, Gabriel Oprea.
 
  1. Viceamiral Aurel Popa (1 iulie 2010 - 20 decembrie 2013)
Viceamiralul Aurel Popa, şeful Statului Major al Forţelor Navale, s-a născut pe 24 iulie 1954, la Galaţi.
La scurt timp după absolvirea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân" din Constanţa, în anul 1980, a fost numit la comanda unei vedete torpiloare, până în 1983, când a fost promovat în funcţia de comandant de secţie în cadrul aceleiaşi unităţi de vedete torpiloare pe aripi portante.
În perioada 1988 - 1990, Aurel Popa a fost ofiţer - student al Facultăţii Interarme din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din Bucureşti (actuala Universitate Naţională de Apărare), la absolvire fiind numit comandantul Vedetei Torpiloare Mari 202.După patru ani, în 1994, a fost promovat în funcţia de comandant al Divizionului de Vedete Torpiloare, funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 2001, când a fost numit locţiitor al comandantului şi şef de stat major la Academia Navală „Mircea cel Bătrân" din Constanţa. Popa a absolvit Colegiul de Comandă şi Stat Major - perfecţionare în conducerea marilor unităţi operative din Marina Militară în anul 1997 şi Colegiul de Război - seria a X-a, în anul 2002. În anul 2003 a fost împuternicit, prin ordin al ministrului Apărării, comandant al Academiei Navale, instituţie pe care a condus-o până în anul 2004. A activat apoi, între anii 2004 - 2006, ca şef al Serviciului Instrucţie, în cadrul Statului Major al Forţelor Navale, contribuind semnificativ la conceperea şi implementarea noului sistem de instrucţie în Forţele Navale. În perioada 2006 - 2007, a comandat Flotila de Fregate din compunerea Flotei, iar în luna ianuarie 2007 a fost numit locţiitor al comandantului Flotei. Doi ani mai târziu, în luna martie 2009, a fost promovat în funcţia de comandant al Flotei. Pe 13 august 2007, prin decret prezidenţial, a fost înaintat la gradul de contraamiral de flotilă. În luna februarie 2009 a absolvit „The Navy Executive Business Course", la Universitatea North Carolina, SUA, în luna februarie 2009, iar pe data de 23 octombrie 2009 a fost înaintat la gradul de contraamiral. La data de 1 iulie 2010, prin ordin al ministrului Apărării Naţionale, a fost numit şef al Statului Major al Forţelor Navale. La data de 1 decembrie 2010 a fost avansat la gradul de viceamiral.
 
  1. Contraamiral Alexandru Mîrșu (20 decembrie 2013 – prezent)
Șeful Statului Major al Forțelor Navale, contraamiralul Alexandru Mîrşu, s-a născut la data de 17 iunie 1962 în Constanţa.
Potrivit paginii oficiale a instituției, Mîrșu a absolvit Liceul Industrial nr.2 Mangalia, iar în perioada 1980-1984, a urmat cursurile Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân", Facultatea Navigaţie.
A activat în calitate de comandant unitate de luptă artilerie la Dragoarele de Bază 13 şi 14, apoi a fost numit comandant unitate de luptă arme sub apă la Vânătorul de Submarine 33. Începând cu anul 1988, a îndeplinit funcţiile de specialist cu artileria în Statul Major al Divizionului de Vânătoare de Submarine şi de şef Birou operaţii şi pregătire pentru luptă. Experienţa dobândită şi profesionalismul demonstrat au făcut să fie promovat comandant al Vânătorului de Submarine 31 din Divizionul de Corvete de la Midia.
În perioada 2000-2004, a urmat Şcoala de ofiţeri de comandă pentru lupta navală de suprafaţă (Newport, SUA), cursul "Dimensiunea maritimă a operaţiilor pentru menţinerea păcii" (Centrul de studii pentru menţinerea păcii "Pearson", Canada), cursul internaţional de orientare pentru ofiţeri de stat major (Colegiul de apărare al Olandei), cursul NATO pentru operaţii în sprijinul păcii (şcoala NATO Oberamergau Germania), cursul avansat de comandă şi stat major (Colegiul Interarme de Comandă şi Stat Major, Shrivenham, Marea Britanie), cursul postuniversitar de perfecţionare în conducerea marilor unităţi din Forţele Navale şi cursul postuniversitar de conducere strategică (Colegiul de Război, Universitatea Naţională de Apărare).
În anul 2004 a absolvit cursurile de masterat la Colegiul Regal (Londra, Marea Britanie), iar în anul 2008 a absolvit Colegiul NATO pentru Apărare, seria 112, de la Roma.
 
În perioada 2005-2006, a fost comandantul Grupării Navale de Cooperare în Marea Neagră – BLACKSEAFOR, timp în care România a deţinut conducerea acestei iniţiative regionale.
 La data de 1 decembrie 2006 a fost numit comandant al Flotilei 56 Fregate, iar trei ani mai târziu a fost promovat în funcţia de locţiitor al comandantului Flotei.
Prin ordin al ministrului apărării naţionale, la data de 7 iulie 2010 a fost numit comandant al Flotei.
La data de 11 octombrie 2010 a obţinut titlul de Doctor în Ştiinţe Militare.
Prin decrete prezidenţiale, la data de 25 octombrie 2010 a fost înaintat la gradul de contraamiral de flotilă (cu o stea), iar la data de 1 decembrie 2013 a fost avansat la gradul de contraamiral (cu două stele).

 NOTĂ: În realizatea acestui documentar s-au folosit mai multe surse, printre care, în principal edițiile on line ale cotidianului ZIUA de Constanța precum și Wikipedia.org
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii