Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
05:56 22 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Cartea zilei Sylvain GOUGUENHEIM, Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile greceşti ale Europei creştine, Editura Nemira, 2013

ro

19 Dec, 2015 00:00 1880 Marime text
În cartea de astăzi, Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile greceşti ale Europei creştine (traducere de Eduard Florin Tudor, Bucureşti, Editura Nemira) autorul redeschide o dezbatere care își dorește să elucideze un mister anume: cât de cunoscut a fost Aristotel în lumea occidentală ? Tema propusă de autor nu este nouă și nici nu a epuizat toate ipotezele de cercetare de până acum. La cunoașterea operei aristoteliene a contribuit filosofia arabă care a dominat întregul Ev Mediu, dat fiind faptul că este sau nu este adevărat că fără aportul filozofilor arabi medievali ar fi rămas complet necunoscute două secole de evoluție a științei. Arabii care au creat o dezbatere interesantă despre conceptele filosofice ale Antichității pe care s-a fundamentat întreaga cultură a modernității ne spune Gouguenheim în eseu.

  Demersul intelectual al gânditorilor arabi a preluat gândirea și întregul patrimoniu al Antichității, l-au reevaluat și l-au difuzat în lumea occidentală unde a fost receptat cu un deosebit interes de către erudiții occidentali ai începutului epocii moderne. Sylvain Gouguenheim dezvoltă o altă teorie în volumul prezentat astăzi și impune această abordare deși i se opun vechile credințe considerate a fi fiind „adevăruri incontestabile” în materie de gândire filosofică. Autorul nu se mulțumește să accepte anumite teorii care satisfac în materie de argumentare științifică ci explorează domeniul și încearcă să prezinte faptele în cu totul alt aspect neacceptând teoriile servite în manieră comodă lipsită de interogație. Sirieci și bizantini, clerici occidentali, precum Iacob de Veneția, au reevaluat și difuzat cunoșterea și filosofia epocii clasice grecești, aflându-se în multe cazuri într-o competiție acceptată cu filosofii arabi de la curțile califilor. Continentul european le datorează enorm acestor cărturari. Contribuția intelectuală a dezvoltării științelor în Europa a fost și a europenilor care s-au aflat în competiție cu orientalii așa cum am arătat mai sus. Am putea afirma că prin aceste influențe s-a realizat o confluență a Occidentului cu Orientul în care cele două entități religioase, creștinii și musulmanii, s-au completat reciproc. Putem să afirmăm că au fost adevărate schimburi culturale între cele două dimensiuni religioase, citind textul lui Gouguenheim. Autorul se întreabă cât de reale au fost aceste schimburi culturale și cât de mult au reușit să schimbe mentalitatea occidentală. Evident, au fost întrebări pe care le-au pus și alții, la rândul lor, la care Gouguenheim răspunde într-un mod original făcând referire la istoria mentalităților, refăcând traseul cultural din Europa spre Orient acolo unde moștenirea bizantină păstrase, pe lângă cultura romană, și cultura clasică greacă. Autorul ne demonstrează, în cartea de astăzi, că în Europa influența filosofiei grecești ajunge și prin influența Califatelor arabe din Evul Mediu.
  În lumea Occidentală, în special în Franța ( unde este situat geografic muntele Saint Michel), istoria medievală și istoria filosofiei au acceptat faptul că nu dețineau adevărul absolut în ceea ce însemna cunoașterea științifică. Există o dezbatere intensă și o deschidere spre ceea ce este nou în materie de cunoaștere. În universități cu o istorie respectabilă există cercetare despre temele vechi, despre originea grecească a culturii europene care nu se consideră a fi nici deplin elucidată și nici epuizată. După împărțirea Imperiului Roman și mai ales după căderea acestuia instituția Bisericii preia întreaga organizare administrativă și preia fosta autoritate romană fărâmițată și dominată de mai multe nuclee de putere.

  Astfel prelații moștenesc întregul tezaur al cunoașterii , implicit pe cel al Antichității clasice și pun în relație Bizanțul și Occidentul dat fiind faptul că Biserica păstrează, printre altele, limba greacă. Modelul de organizare al Impreiului Roman este preluat de Bizanț iar, în acest context, sunt conservate cele două culturi clasice: greacă și romană. În acest fel interesul pentru filosofia aristotelică (considerată a fi fiind păgână în primă fază) suscită interesul teologilor creștini care de acum vor decide ceea ce va reprezenta știință și scriere. În acest tip de influenţă va fi preluată şi filosofia aristoteliană prin intermediul călugărilor care vieţuiau în cadrul comunităţii ecleziastice de la Muntele Saint-Michel. Manifestând interes aparte pentru studierea textelor lui Aristotel călugării încep să copieze mai multe scrieri ale filosofului grec, unele dintre acestea vor fi introduse în circuitul intelectual începând cu secolul XI. Nu întâmplător procedează aşa teologii care aparţineau comunităţii de la Saint-Michel. Trebuie avută în vedere, în respectivul context, Marea Schismă a Bisericii creștine care se produce la jumătatea secolului al-XI-lea(1054). Sylvain Gouguenheim prezintă în carte activitatea de traducere a scrierilor lui Aristotel atribuită lui Iacob de Veneția. Acest teolog erudit traduce din greaca veche în limba latină lucrările, Dialogurile despre filosofieMetafizica și Fizica scrise de Aristotel , dar și câteva comentarii din limba greacă la Despre suflet (De Anima), Topice și la Respingerile Sofistice. Biserica va avea şi după Marea Schismă o înfluenţă puternică asupra culturii, ceea ce va conduce la „oficializarea” operei lui Aristotel în scrierile teologice și recursul la filosoful grec în momentele dificile ale argumentării științifice.

  Influența filosofiei arabe în contextul reevaluărilor religiei creștine de după Marea Schismă are un rol fundamental în ceea ce înseamnă înțelegerea filosofiei clasice grecești în Occidentul care încerca să-și impună supremația culturală. Începuturile filosofiei arabe sunt legate direct de filosofia aristoteliană pe care învățații arabi o traduc în secolele al IX-lea și al-X-lea. Însă pe lângă aceste texte transmise arabilor prin intermediul traducerilor au fost preluate și scrieri grecești care nu aparțineau lui Aristotel. Gouguenheim amintește că există mai multe texte care nu au aparținut în totalitate lui Aristotel dar care vor compune un tratat cu un pronunțat caracter neoplatonic intitulat Teologie a lui Aristotel. Autorul eseului de astăzi ne sugerează că nu trebuie să avem o privire îngustă în ceea ce privește filosofia arabă și influența acesteia în Occidentul secolelor XI și XII. Ideile aristoteliene regăsite în filosofia arabă apar în toate summele teologice ale Occidentului în secolul al XII-lea sub numele de loquentes. Lucrarea lui Gouguenheim deși bine structurată și argumentată a creat reacții și controverse de respingere în primă fază , ulterior acceptate de anumite cercuri de gândire. Gouguenheim aduce în prim plan comunitatea monastică de la Muntele Saint- Michel și impactul activității acesteia necontestând rolul traducerilor prin intermediul culturii arabe care a preluat textele grecești.
Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile grecesti ale Europei creștine reprezintă o altă încercare de a prezenta un esau extrem de interesant și în același timp, bine documentat și argumentat, încercând să fundamenteze adevărul prin dovezi palpabile și credibile. Bizantinii au preluat cultura greacă, au reevaluat conceptele de bază, învățații arabi au tradus-o și au difuzat-o culturii occidentale în secolele XI și XII. Sylvain Gouguenheim preia documentele și scrierile epocii, le structurează, le fundamentează și ne propune un interesant itinerar cultural între Orient și Occident. Lectură plăcută !
 
Enache TUȘA

Ti-a placut articolul?

Comentarii