Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:13 16 06 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Aventura primarului Horia Grigorescu, pentru ascensiunea edilitară a Constanţei. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa (galerie foto)

ro

21 May, 2019 00:00 1585 Marime text
Undeva într-un cartier nu tocmai central al Constanţei, Horia Grigorescu este astăzi numele unei străzi. Cu certitudine, dacă am iniţia un sondaj de opinie, am descoperi că nici 1% dintre locuitorii ei, ca să nu mai spunem dintre constănţeni, ştiu cine este acest important edil.
 

 
Într-un articol intitulat „Figuri dobrogene”, din revista „Analele Dobrogei” nr. 18, din anul 1937,cititorul are şansa de a-l descoperi pe primarul Horia Grigorescu, considerat ctitor datorită operelor de înfrumuseţare şi înzestrare a oraşului natal.
 
Fiu al lui Petre Grigorescu, originar din Sibiu şi primul inginer silvic în Dobrogea anului 1878, Horia Grigorescu s-a născut în Constanţa la 19 iunie 1896. Studiile superioare şi le-a făcut la Universitatea din Bucureşti, unde şi-a luat licenţa în Drept. Terminarea Primului Război Mondial îl găseşte la Paris, unde a obţinut diploma de doctor în drept, secţia politico-economică, în anul 1922. Înscris ca avocat în baroul din capitală, în 1924 se mută în Constanţa.
 
Fost deputat de Constanţa în sesiunea 1927 -1928, fost prefect al aceluiaşi judeţ până în 20 martie 1934, Grigorescu este numit, la această dată, preşedinte al comisiei interimare a oraşului Constanta, iar în vara aceluiaşi an este ales de cetăţeni primar al municipiului.
 
„În aceşti patru ani din urmă, oraşul Constanţa a cunoscut un asemenea progres edilitar, cum niciodată nu l-a mai simţit în trecut, progres dobândit prin executarea unui program de lucru bine studiat, prin ordine gospodărească şi prin cinste în realizări. Drept aceea, ca recompensă pentru asemenea înalte însuşiri, cetăţenii Constanţei l-au reales ca primar, la 12 iulie 1937, spre a desăvârşi opera începută şi a supraveghea şi mai departe ascensiunea edilitară a municipiului lor.
 
Opera. Pentru obţinerea frumoaselor rezultate la care a şi ajuns, era nevoie de bani, de cât mai mulţi bani, de cari însă nu dispuneau veniturile oraşului Constanţa. În cele din urmă banii au fost găsiţi. Prin influenţa d-lui ministru V. P. Sassu şi a câtorva oameni cu dor de progres, s-a putut obţine o lege specială, prin care s-a hotărât perceperea unei taxe, în folosul primăriei, la toate produsele petrolifere ce se exportă prin portul acestui oraş. Aceste taxe au sporit bugetul anual la circa 60-70 milioane lei.
 
1. Consolidarea malurilor. Una din problemele cele mai grele şi mai urgente pentru Constanţa era consolidarea malurilor din partea de NE a oraşului, maluri ce se surpau zilnic din cauza apelor subterane de infiltraţie. Aceste surpări continui au făcut să dispară în apele Mării un cartier întreg, strangulând cea mai frumoasă parte a oraşului în formă de peninsulă. Problema aceasta a fost desbătută încă de acum 35 ani, până când a venit în fruntea primăriei un om de o inteligenţă clară şi de un curaj deosebit, care s-o atace din plin.
Lucrările au început în vara anului 1934 şi vor dura probabil 7 -8 ani, însumând la cheltueli o valoare totală de circa 400 milioane lei. (...)
 
2. Staţiunea Mamaia funcţiona într-un pavilion vechiu de scânduri, deoparte şi alta a căruia se înşirau gherete primitive şi fără instalaţiuni necesare. Şi aci s-a procedat după un plan bine studiat. S-a început cu o nouă parcelare a plăjii, pe o lungime de peste 3 km, cuprinsă între Marea sărată şi lacul cu apă dulce al Mamaei; apoi, în locul pavilionului vechiu, s-a ridicat un măreţ cazinou central, încadrat pe flancuri de câte 150 de cabine şi instalaţiuni de băi, după ultimele norme ale tehnicii moderne. Arhitect fiind d-I V. Ştefănescu, iar antreprenor d-l inginer A. Ioanovici, întreaga lucrare reprezintă expresia artei şi tehnicii pur româneşti. Staţiunea Mamaia ajunge astfel fără de rival pe tot litoralul M. Negre şi contribue, prin aspectul ei civilizat, la prestigiul oraşului şi tării întregi.
 
3. Conducta de apă. Pentru alimentarea cu apă a cartierelor s-au instalat conducte nouă pe o lungime de peste 20 km. (...)
 
4. Pavajul. În toate cartierele s-au împietruit din nou, s-au reparat şi completat peste 200 străzi, dându-li-se un aspect mai civilizat; s-au creat bulevarde nouă, pavându-se partea carosabilă cu granit, iar trotuarele cu asfalt şi s-au înzestrat străzile cu conducte pentru apa de băut şi canale pentru apele menajere şi de ploi.
 
5. Abatorul. S-a terminat şi inaugurat marele abator de export, unic în toată România prin proporţiile sale uriaşe şi importanta sa pentru viitorul economic al regiunii. (...)
 
6. Planul cadastral al oraşului, la care se lucrează de specialişti de doi ani, va fi şi el în curând terminat. Lucrările au costat peste 7 milioane lei.
 
7. Plantaţii. Pe străzile şi bulevardele oraşului s-au plantat peste 30.000 de arbori diferiţi, cari înveselesc privirea şi schimbă vechiul aspect de stepă al oraşului. Grădinilor şi parcurilor oraşului li s-au dat de asemenea o atenţie deosebită, mărindu-se, pentru necesitatea înfrumuseţării lor, serele comunale.
 
8. Împroprietăriri. S-a împroprietărit un număr important de demobilizati şi funcţionari, dându-li-se locuri de casă şi delimitându-se aproape complet aria oraşului.
 
9. Şcoala, ca mijloc de promovare a culturii, a fost ajutată cu toată largheţa. S-au construii două localuri nouă de şcoală primară în cartierele mărginaşe; s-au renovat şcoalele No. 6 şi 7, rămase în suferinţă încă din anul 1928; s-au dat subvenţii importante la construcţia liceului Mircea cel Bătrân; s-a contribuit la cumpărarea noului local al liceului comercial de fete şi la ridicarea atelierelor liceului industrial de băieţi; însă cel mai frumos succes s-a câştigat prin construirea şcoalei primare „I. G. Duca" de pe Bulevardul Regina Maria, o podoabă de clădire, înzestrată cu săli de clasă, mari şi luminoase, cu sală de gimnastică şi jocuri, cu atelier, cantină, terase pentru recreaţii etc. E una dintre şcolile cele mai frumoase din întreaga ţară.
 
10. Biserica. S-a zidit din temelie şi s-a terminat biserica „Sf. Împăraţi", care este una din cele mai frumoase din România (...)”.
 
Sursa foto: Imaginile reprezintă ilustraţii din revista „Analele Dobrogei“, anul 18, 1937, disponibilă în Biblioteca Virtuala ZIUA de Constanţa
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii