Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:34 25 03 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea 115 ani de la naşterea eroului Haig Acterian, armean din Dobrogea cu un destin tragic

ro

05 Mar, 2019 00:00 839 Marime text

Primul val de emigranţi armeni a venit la finalul secolului al XII-lea în Dobrogea, stabilindu-se în judeţul Tulcea, la Silistra şi Bazargic (azi în Bulgaria). Un grup masiv de armeni a venit cu vaporul la Constanţa şi mulţi dintre aceştia au rămas aici (alţii s-au răspândit în România) după anul 1915, când a început primul genocid al secolului al XX-lea - masacrul armenilor. Modul în care au fost primiţi de români i-a încurajat pe mulţi dintre armeni să rămână în Dobrogea şi să vadă în România patria adoptivă.


 
Profesori, actori, regizori, artişti, prelaţi, ofiţeri, avocaţi, medici, scriitori, jurnalişti, oameni de afaceri, economişti, oameni politici, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, recompun tabloul inteligenţei românilor de etnie armeană.
 
Din această pleiadă de valori face parte şi poetul, scriitorul, regizorul şi omul de teatru român de origine armeană, Haig Garabet Acterian.
 
Exponent al generaţiei celor născuţi la începutul secolului al XX-lea, venind în timp, deci, după Aram Frenkian, cei doi sunt consideraţi adevăraţii exegeţi literari ai Dobrogei din perioada interbelică. Născut pe 5 martie 1904 la Constanţa, este primul dintre fraţii Acterian, un faimos regizor din perioada interbelică fiind fratele lui Arşavir Acterian, dar şi sora sa - Jeni Acterian. A fost coleg cu Mircea Eliade la Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti şi este unul dintre personajele din „Romanul adolescentului miop”.
A debutat cu versuri, semnate cu pseudonimul Mihail, în revista „Vlăstarul” a Liceului „Spiru Haret”, editată chiar de viitorul istoric al religiilor, Mircea Eliade.
 
S-a căsătorit cu actriţa Marietta Sadova, una dintre marile actriţe de dramă ale Teatrului Naţional din Bucureşti. Deşi era tentat iniţial să dea examen de admitere la Conservator şi să studieze muzica, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică la clasa Luciei Sturdza Bulandra, pe care îl absolvă cu brio. Examenul de absolvire l-a reprezentat un rol in piesa lui Adrian Maniu Meşterul Manole. De altfel, romanul indian al fostului său coleg de liceu, Mircea Eliade Isabel şi apele Diavolului era dedicat “Prietenului Mihail şi oarbei Lalu”, Lalu fiind o cerşetoare oarbă pe care Eliade a întîlnit-o în vremea cînd locuia în Rippon Street, Kolkata.
 

Teatrul şi filmul. Regizor, cronicar dramatic, monograf

 
Haig Acterian va deveni ulterior primul regizor diplomat de film din România, după ce a urmat un curs de specializare la Roma, în studiourile Cinecittà. A corespondat cu Edward Gordon Craig, un regizor şi teoretician al teatrului modernist englez, considerat unul din părinţii teatrului modernist european. A scris mai multe cărţi de teatru, din care le amintim doar pe cele mai importante: Pretexte pentru o dramaturgie românească cu o prefaţă de Edward Gordon Craig (Vremea, 1936), Gordon Craig şi ideea în teatru (Vremea, 1936), După un veac de teatru românesc, (Bucovina, 1937), Organizarea teatrului (Bucovina, 1938), Shakespeare (Ed. Fundaţiilor Regale, 1938), Limitele artei, (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939).
 
Alături de colegii săi de generaţie, Mihail Sebastian şi Camil Petrescu, cei cu care împărtăşea interesul pentru Craig şi teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioşi cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, Shakespeare, scrisă şi publicată în limba română.
 
Haig Acterian a fost cea de-a două jertfă, după poetul Dumitru Olariu, a literaturii dobrogene, în cruciada anticomunistă. Pedepsit de regimul antonescian în anii celui de-al doilea război mondial, cu trimiterea în prima linie a frontului din Uniunea Sovietică, unde a murit pe 8 august 1943 în Kuban.
 
Într-un substanţial articol dedicat lui Haig Acterian publicat în cotidianul „Curierul Naţional” din mai 1994, istoricul şi criticul literar Valeriu Râpeanu spune: „Mai întâi că ne relevă personalitatea unuia din oamenii de cultură ai ţării noastre cu un destin tragic. Unul din cei mai apropiaţi prieteni ai lui Mircea Eliade (scrisori trimise celui pe care Haig îl numea „singurul meu prieten” au fost publicate în „Mircea Eliade şi corespondenţii săi”, ediţia Mircea Handoca, 1993, Editura Minerva, ca şi a tuturor celor ce formau cercul „Criterion”) Haig Acterian a fost un intelectual cu orizont cultural vast, frământat de idei novatoare, cu dorinţa de a reforma teatrul românesc” („Armeni de seamă din România”, Simion Tavitian)
 
Sursa foto: mnlr.ro
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii