Istoria sportului constănţean / Fotbal (IV) Victoria şi Elpis au promovat în Divizia B

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, în episodul patru, continuăm cu prezentarea istoriei fotbalului.

În 1934, se produce o a doua etapă în organizarea fotbalului românesc. Se desfiinţează ligile şi se formează Diviziile A, B şi C, formă care se păstrează şi astăzi. Datorită rezultatelor obţinute în Ligă, precum şi a valorii, Victoria şi Elpis au fost promovate în Divizia B, iar Marina şi SPM în Divizia C.

În Divizia B, Victoria a avut o comportare deosebită. În cei şapte ani până la începerea războiului s-a clasat astfel: locul IV în sezonul 1934/1935; locul întâi în 1935/1936, a participat la barajul pentru promovare în Divizia A, pe care, din nefericire, l-a ratat; locul V în 1936/1937; locul II în 1937/1938; locul IV în 1938/1939 şi 1939/1940; locul VI în 1940/1941. În Cupa României, Victoria a participat de patru ori în „16"-imi şi de trei ori în optimi, împotriva Universităţii Cluj (1-4 în 1937), a Sportului Studenţesc (0-4 în 1938) şi a Rapidului Bucureşti (0-3 în 1940). Din formaţiile care au evoluat în acea perioadă au făcut parte Vasiliu, Alfonso, Cristea - portari; Gili Marinescu, Maci, Actis, Ion Ion - fundaşi; Bogdan, Iani Filip, Fedea - mijlocaşi; Pascalidi, Gogu Grigore, fraţii Sekely - înaintaşi şi alţii.

Elpis a ocupat locul trei într-un campionat (1934/1935), iar în anul următor a retrogradat în Divizia C, unde a mai jucat un sezon şi s-a desfiinţat. În echipă evoluau Diterly, Bliscu, Dragon, Ianopol, Dorin Craioveanu, Japon, Cohn, Somogy, Makai, Demetriad, Ialina, Popescu, Alexandrescu.

În echipa Marinei au evoluat, printre alţii, fraţii Ion şi Petre Ţacu, Epure, Ismăileanu, Mamudi, Gadidov, Fedendino, Marcu, viitorul amiral Sandu, Georgescu, Ignatiu, Scarlat. SPM a folosit următorul lot: Nae Marinescu, Mitu Oltenică, Guran, Leco Blisco, Bozambo, Naghy, Creţu, Vanea, Matei Bucureşteanu, Fonduca, Gică Oltenică, Lăzăreanu. Marina şi SPM au jucat în Divizia C un an, după care au evoluat în campionatul local, pe care l-au dominat cu autoritate.

Jucau între două bombardamente

În perioada 1930 - 1941, fotbalul a avut o particularitate, unică în istoria sa, fiecare etnie a oraşului fiind reprezentată de o formaţie: grecii de Elpis, bulgarii de Slavia, maghiarii de Astra, evreii de Macabi, turcii de Kiazim, armenii de EFA, albanezii de Flaga. Întâlnirile dintre ele erau adevărate momente de sărbătoare, prilej de destindere, atât pentru jucători, cât şi pentru spectatori. Meciurile se desfăşurau în deplină armonie, rezultatele având o importanţă secundară. În timpul războiului, între anii 1941 şi 1945, activitatea oficială a fost întreruptă, iar echipele s-au autodesfiinţat. Au dispărut de pe scena fotbalistică a oraşului asociaţii, conducători, jucători.

Cu toate greutăţile războiului, s-au mai găsit oameni de suflet precum Lefter Tonca, cel care, cu mijloace modeste, reuşea să încropească câte o reprezentativă, din jucători care începeau să se afirme. Cu asemenea echipe, a participat la numeroase întâlniri în oraş sau în împrejurimi, cu formaţiile germane sau de la unităţi militare, între două bombardamente. Un alt sufletist a fost Aurel Spălăţelu, directorul fabricii de saci „Dobrogeana", care, susţinut de Ionel Giuroiu, un fost jucător ceferist, a amenajat în cartierul Brătianu un teren simplu de joc, a format o echipă şi a organizat numeroase întâlniri în oraş. Nu pot fi uitaţi nici ofiţerii Petre Ţacu, Gh. Pană, comandantul grănicerilor din Port, şi N. Sădeanu, care, pe câmpul Aviaţiei sau pe terenul Regimentului 9 Cavalerie, organizau adevărate recitaluri fotbalistice cu echipele unităţilor subordonate. Activitatea fotbalistică din timpul războiului a menţinut nestinsă flacăra acestei mistuitoare pasiuni şi le-a dat posibilitatea să se afirme unor tinere talente precum Noni Marinescu, Neli Ispas, Titi Drăguţ, Nicu Chirtibuş, Gogu Cojocaru, Adam Munteanu sau Hrant, în echipa lui Tonca, sau Pârvan, Nuţu, Panait, în formaţia Dobrogeana.