Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:06 20 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Cu ce speranţă va trăi Gică Hagi privind echipa naţională a României „Îmi văd de drumul meu. Nu bat la nimeni la uşă“

ro

12 Dec, 2019 00:00 1328 Marime text

Gică Hagi, cel mai mare fotbalist din istoria României, a reafirmat că, în continuare, legat de echipa naţională, va fi doar un suporter, planurile sale personale canalizându-se exclusiv pe proiectele de la Constanţa, Academia Hagi şi FC Viitorul.
„Regele“ nu a fost invitat la tragerea la sorţi, de la Bucureşti, a grupelor Campionatului European din 2020, ceea ce a surprins pe toată lumea şi a iscat numeroase comentarii în România. Ulterior, dinspre Federaţia Română de Fotbal au venit scuze vizavi de această situaţie. Hagi a precizat că, în continuare, se va dedica doar activităţii sale de la Constanţa, strecurând însă şi o urmă de ironie în ce a spus.
 
„Nu mai îmi puneţi întrebări legate de Naţională, că mă depăşesc, sunt puţin depăşit de acest nivel şi nu-l voi mai atinge niciodată. Eu sunt la Constanţa, la Ovidiu, cu copiii. Sunt la juniori. Rămân cu inima, un suporter, mă duc în tribună. Acolo mă veţi vedea. Voi trăi cu speranţa că vom fi buni într-o zi şi că ne vom califica. Să dea Domnul! Mai am tangenţe doar ca suporter. N-am luat o pauză în a vorbi despre Naţională, dar nu cred că sunt capabil, nu am acest nivel. Să vorbească altcineva. Am văzut că sunt foarte mulţi. Nu veţi duce lipsă. Îmi iau şi eu timp, să mă duc acasă, să fac altele, să fiu şi eu liniştit. Nu sunt supărat pe nimeni, sunt supărat doar pentru o invitaţie. Nimeni nu trebuie să mă iubească, să ţină la mine, nimeni nu trebuie să-mi dea nimic.
 
E doar o chestiune de invitaţie. Am recepţionat foarte bine scuzele. OK, sunt scuze, dar asta e.  Eu am jucat la Madrid şi la Barcelona. Nu ştiu când va mai ajunge cineva vreodată. Nu ştiu când va mai fi cineva în primii 100 din lume din toate timpurile. Să dea Domnul să trăiesc să prind un alt jucător în primii 100 din lume. Acestea nu va putea să mi le şteargă nimeni“, a precizat Hagi.
 

„Se cheamă riscuri calculate“

 
„Regele“ continuă să promoveze tineri jucători din pepinieră în fotbalul mare, ultimul produs fiind atacantul de 17 ani Louis Munteanu, care, la puţin timp de la debut, are deja trei goluri în Liga 1. „Am muncit, m-am dedicat, am iubit fotbalul. Acum am întors la copii ce am primit de la fotbal. Voi munci în continuare cu copiii, încercând să o fac cât mai bine. Îmi văd de drumul meu. Nu bat la nimeni la uşă. Aceasta e puterea mea.
 
Voi produce şi voi construi în continuare. Uitaţi-l acum pe Louis Munteanu, 2002. Cine mai trimite pe teren, la 0-1, un copil de 2002? Nu cred că mai e cineva, e greu. Se cheamă riscuri calculate. Sunt mândru de toţi jucătorii mei, şi cei actuali, şi cei care au plecat. Și nu mă voi opri să le dau tuturor o şansă. De aceea am creat Academia. În rest, nu am niciun câştig. Câştigul meu e că am investit în copii. Sunt obligat să consum neuroni şi să-i ajut. Cât voi putea, voi face această muncă. Eu m-am născut ca să câştig. Când pierd, sunt altul“, a menţionat managerul tehnic al FC Viitorul.
 

„Eram ca Messi, aveam echipă“

 
Hagi a fost un mijlocaş coordonator de geniu şi preţuieşte mult jucătorii care interpretează acest rol în teren. „Eu am jucat decar şi pe timpul meu numărul zece era foarte important. Și la baschet cel mai bun e tot play-maker-ul, adică tot decarul, care face difererenţa, creează pentru nouar. Ca Budescu pentru Alibec la Astra. Iar nouarul când jucam eu dădea 47 de goluri pe an, că era Hakan Sukur, că era Jardel… 47 de goluri! Ăla-i decarul adevărat pentru mine. Pasă de gol pentru nouar şi mai dă şi goluri!
 
Eu nu m-am identificat cu golul. Doar la Steaua când am fost am dat mai multe, peste 90 în 100 şi ceva de meciuri. Plus pase de gol. La Steaua dădeam câte voiam, la cum juca echipa… Dădeam şi cinci, şi şase. Eram ca Messi, aveam echipă. Un jucător mare, un decar, are nevoie de echipă, de nouar, de fundaşi centrali, de fundaş dreapta, de mijlocaş central, să fie acoperit în spate de cineva şi care să ia mingile şi să i le dea. Iar când i le dă, ce face el… E imprevizibil“, a arătat Hagi.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 
Gică Hagi „Eu nu vreau să trăiesc cu «nu se poate!». Răul aruncaţi-l la gunoi!“

Hagi - „Nu poţi trăi numai cu zahărul, mai vine şi sarea“ „Profesorul“ i-a purtat noroc FC Viitorul la victoria cu FC Voluntari (galerie foto)

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii