Cuget Liber Mai exportăm doar minţi strălucite - Miruna Oprescu - „Am trăit în 18 ani cât alţii într-o viaţă!"

Pentru unii poate părea o afirmaţie hazardată din partea unui elev de clasa a XII-a. Şi, totuşi, Miruna Oprescu nu este un licean oarecare la „Ovidius", CV-ul său impresionant urmând a fi apreciat, cu certitudine, de universităţile din lume la care aplică în această perioadă.

Cea mai recentă dovadă a valorii acestei eleve constănţene se leagă de câştigarea medaliei de aur la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică de la Beijing. Un succes care vine după o vară foarte activă, în care a reuşit să ajungă acasă doar trei zile: de ziua mamei, de ziua tatălui şi, accidental, pentru a-şi pregăti bagajul de plecare în China.

Vacanţă înconjurul lumii

A petrecut o săptămână în Franţa, în urma câştigării unui premiu „Le Prince Ringuet", ocazie cu care a simţit chemarea „eşti bun şi te vrem la noi!". „Am vizitat universităţi, centre de cercetare şi firme precum Orange sau Soleil care angajează studenţi şi ale căror sedii sunt situate în imediata vecinătate a centrelor universitare".

Apoi a plecat patru săptămâni la Stanford University, în Statele Unite, unde a stat pentru prima dată într-un campus imens. „Un oraş într-un oraş, cu 40.000 de «locuitori», de unde am plecat mai convinsă ca niciodată că trebuie să-mi continuu studiile în străinătate".

A urmat pregătirea de-a lungul a patru săptămâni, la Călimăneşti, pentru accederea în lotul restrâns pentru olimpiada internaţională din China.

După trei zile petrecute la Sibiu, şi-a făcut bagajele pentru Beijing, de unde s-a întors direct în bancă, dar cu medalia de aur.

Nu crede în valoarea de adevăr a expresiei „Dacă eşti valoros ai succes oriunde", în schimb este convinsă că, decât să muncească în cercetare de una singură trei ani în România, mai bine cu o bază materială de excepţie, precum cea oferită în centre universitare de prestigiu, termină în trei luni ce şi-a propus.

„Olimpicii nu înseamnă tocilari!"

Week-end-ul ei se reduce la după-amiaza de vineri, când se întâlneşte cu prietenii la o pizza, joacă, pe suport boardgame, jocuri de strategie precum „Coloniştii din Catan", mai pictează ori încearcă să completeze puzzle-ul din 2.000 de piese început la terminarea anului şcolar 2009-2010. „Nu mă deranjează absolut deloc expresia «mult de muncă» şi nu a existat o zi pe care s-o regret. Ba chiar pot spune că am trăit în 18 ani cât alţii într-o viaţă", cu referire directă la numeroasele deplasări internaţionale cu ocazia diverselor olimpiade şi a interacţiunii cu oameni „deschişi la minte, care nu sunt tocilari şi ştiu să se distreze foarte bine".

Ne-a mărturisit cu tristeţe că, din discuţiile cu colegele ei de clasă, au realizat că parcă s-a tras o linie de demarcaţie între generaţii. „În timp ce noi venim la ore în blugi şi adidaşi, colegele mai mici fac parada modei pe tocuri neconforme cu holurile de liceu. Şi cu toate că sunt judecată de către personaje comode că plec din ţară în căutarea de câştiguri fabuloase, sunt convinsă că peste ani eu voi avea venituri mai mici decât ei, dar satisfacţii mult mai mari".

De când se ştie s-a meditat doar două sau trei luni la engleză în vederea susţinerii unor testări şi cel mai probabil la sfârşitul anului şcolar 2010-2011 o vom regăsi consemnată ca şefă de promoţie a Liceului Teoretic „Ovidius".

www.cugetliber.ro