Sarbatoarea Pastelui - simbol al luminii, sacrificiului si purificarii

Sarbatoarea Pastelui, ce va fi celebrata in acest an de ortodocsi la 27 aprilie, marcheaza miracolul Invierii Domnului, iar actele de purificare din Saptamana Luminata readuc echilibrul si armonia crestinilor. Timpul deschis de Duminica Floriilor, inchis de Duminica Tomii si intersectat de noaptea Invierii reprezinta un scenariu ritual de innoire anuala a lumii, arata cercetatorul Ion Ghinoiu, in lucrarea "Zile si mituri". Pastele este cea mai veche si cea mai importanta sarbatoare crestina, fiind celebrata inca din epoca apostolica. Sfantul Apostol Pavel a fost primul care a raportat sarbatoarea Pessah, a evreilor, la Isus Hristos si i-a indemnat pe crestini sa-l omagieze pe Mantuitor: "Iata Hristos, Pastile nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului" (I Corinteni V, 7-8). Denumirea de Paste a fost initial aplicata de primii crestini la comemorarea anuala a Cinei celei de Taina, care avea loc in seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc - prima luna din an, conform Torah) si consta dintr-o masa rituala. Aceasta celebrare se substituia vechii mese pascale evreiesti, care marca sarbatoarea azimilor (painite din faina si apa, care se mananca numai la sarbatori). In primele veacuri ale Crestinatatii, sarbatoarea s-a numit Pastele Crucii si Pastele Invierii. Cu timpul, insa, intelesul cuvantului Paste s-a restrans numai la sarbatoarea Invierii. Data si modul sarbatoririi au fost diferite de-a lungul veacurilor. Celebrarea incepea dupa prima luna plina ce urma Echinoctiului de primavara (21 martie). Acest sistem s-a pastrat pana in zilele noastre. Indiferent cand este sarbatorit, Pastele este o zi in care crestinii merg la biserica si respecta traditia. In crestinismul timpuriu, cei ce se botezau in timpul slujbei de Pasti erau imbracati in alb. Ei purtau aceste vesminte intreaga saptamana, ca pe un simbol al noii lor vieti. Cei care fusesera deja botezati nu purtau haine albe, ci numai noi, pentru a arata ca impartasesc noua viata a lui Hristos. In acest fel, obiceiul de a purta haine noi a devenit o traditie de Pasti. In timpul Evului Mediu, in Europa, cei care participau la liturghia de Paste, faceau apoi o lunga procesiune. Acesta era condusa de un preot care ducea un crucifix sau o lumanare. Din acest obicei a evoluat traditia Paradelor de Paste, existenta in Occident. Serbarea Pastelui se prelungeste aproape o saptamana, in lacasurile de cult avand loc zilnic Sfanta Liturghie. De la Paste si pana la Rusalii erau interzise mataniile in biserici si posturile, ajunarile. Ortodoxia a pastrat importanta teologica a misterului pascal din vechea biserica crestina. Sarbatoarea Pastelui ramane centrul cultului ortodox, fiind urmata de cea a nasterii Domnului. Nasterea cu trup si Invierea ca Dumnezeu a lui Isus Hristos reprezinta cei doi poli ai dragostei divine fata de oameni. Pastele se incadreaza in modelul preistoric de renastere simbolica a timpului si spatiului prin jertfa divinitatii adorate, substituita de o efigie, un om, un animal, o pasare sau un ou de pasare. Deosebirea fundamentala intre crestinism si alte dogme religioase consta in faptul ca jertfa prin substitutie a zeului precrestin a fost inlocuita cu jertfa lui Isus, savarsita o singura data, pe Golgota, in numele tuturor oamenilor si reactualizata ritual in fiecare an de credinciosi. Mielul este simbolul lui Iisus in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul VII, iar din secolul IX, pe masa de Pasti a Papei mielul fript a devenit un fel principal. In Europa sunt foarte populari si mieii din unt, paste sau zahar. In Egiptul antic si in Persia, prietenii faceau schimb de oua colorate in ziua echinoxului de primavara, inceputul noului an. Ouale au fost intotdeauna un simbol al creatiei, fertilitatii si vietii noi. Crestinii din Orientul apropiat au adoptat acest obicei si oul de Paste a devenit simbol religios, reprezentand momentul din care a inviat Iisus. Ouale sunt de obicei colorate in rosu, ca simbol al sangelui tuturor oamenilor. In perioada medievala, ouale colorate erau oferite tuturor servitorilor si copiilor, alaturi de alte daruri. Ouale de Pasti sunt un simbol universal. Pastele, cea mai mare sarbatoare crestina, a fost praznuit intotdeauna ca o zi de bucurie, aceea a Invierii Domnului. Noaptea Invierii este petrecuta in biserici, in priveghere si rugaciune, cantari de bucurie si cu lumini multe, semne ale Mantuirii. Din aceasta noapte si pana la Inaltare, crestinii se saluta cu "Hristos a inviat!" si-si raspund cu "Adevarat a inviat!". In trecut, pentru a celebra Mantuirea Domnului, autoritatile gratiau prizonierii, eliberau sclavii, reduceau darile, faceau in general acte de marinimie. La biserici se duceau ofrande: paine dulce (pasca), branza, carne, mai ales de miel (reminiscenta a mielului pascal al evreilor) si oua rosii, care aminteau de sangele lui Isus. Toate acestea erau binecuvantate si apoi impartite saracilor, obicei pastrat pana in contemporaneitate. Pentru ca ouale nu puteau fi consumate in timpul postului, ele au ajuns la loc de cinste pe masa, dupa Inviere. In traditia crestina, oul, colorat si impodobit, este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace. La inceput, ouale se vopseau cu plante in galben, culoarea soarelui, si in rosu, culoarea discului solar la rasarit si apus. Ulterior, ouale au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de ingeri, cu un miel, cu motive astrale sau zoomorfe. Aceasta tehnica de infrumusetare cu diferite motive este cunoscuta sub numele de incondeiere. La tara, romanii aleg oua proaspete de gaina si rata prin scufundarea lor in apa (ouale proaspete cad la fund, cele vechi se ridica la suprafata) si pregatesc uneltele de ornamentat. Cele mai vechi "condeie" au fost lumanarea, cu al carui capat incins la foc se desenau pe ou anumite semne, si pana de gasca, ce avea rolul cornului de ornat al olarului. Oamenii topesc ceara de albine in care se adauga putin carbune pisat, incondeiaza ouale cu motivele dorite si le pun apoi in vopsea pentru colorarea fondului. Local, se folosesc metode noi de decorare, mai mult sau mai putin legate de incondeierea cu ceara: oua pictate, sapate sau decorate in relief, incondeiate cu frunze de plante, impodobite cu margele etc. In comunitatile traditionale, ciocnitul oualor se face dupa reguli care difera de la o zona la alta, dar, oricum, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitura (de obicei, barbatul mai in varsta), ce parti ale oualor sa fie lovite, ciocnitul sa fie "pe luate", "pe schimbate", "pe vazute" sau "pe nevazute". In unele locuri, cojile oualor sunt aruncate pe pamant pentru fertilizarea holdelor, viilor si livezilor, se pastreaza pentru vraji sau descantece sau se pun in hrana animalelor si pasarilor. Iepurasul de Paste este un simbol pagan, emblema a fertilitatii, asociat de crestini cu aparitiile lui Iisus dupa Inviere. Prima mentionare a iepurasului ca simbol pascal apare in Germania, pe la 1590. In unele regiuni din aceasta tara se credea ca iepurasul aduce ouale rosii in Joia Mare si pe cele colorate altfel in noaptea dinaintea Pastelui. Printre alte simboluri ale Pastelui se mai numara liliacul, expresie a puritatii, si fluturele, a carui iesire din crisalida in alta forma aminteste de Invierea lui Iisus. Obiceiurile de Paste nu difera mult de la o zona a lumii la alta, ci tin in special de specificul gastronomic. Peste tot se prepara mancaruri traditionale, cum ar fi pasca la rusi si romani, osterstollen in Germania, Baba Wielancona la polonezi. Cel mai des, aceste mancaruri sunt binecuvantate la biserica, alaturi de oua si carne. Pentru romani, pregatirea Pastelui inseamna mai intai curatenia si bucatele care se fac in casa. Ca si in celelalte scenarii de innoire sezoniera sau anuala a timpului calendaristic, de Paste se fac sacrificii violente (taiatul mielului si, in unele zone, a purcelului sau vitelului, spartul oualor), se prepara alimente rituale (colaci, pasca), se aprind luminile, se crede ca se deschid mormintele si cerurile, ca vorbesc animalele, ard comorile etc. Si pentru ca romanilor Pastele li s-a parut foarte important, au mai imaginat si alte "feluri" de Pasti: Pastele Blajinilor, sarbatoare populara cu data mobila, sinonima cu Pastele Mortilor, sau Lunea Mortilor, care este dedicata spiritelor mosilor si stramosilor capabile sa se ospateze si sa se bucure de sarbatoare, la fel ca cei vii. Si tot asa a fost "inventat" Pastele Cailor, sarbatoare cu data mobila (ziua de joi din a sasea saptamana care urmeaza dupa Paste), cand se crede ca, pentru un ceas, o singura data pe an, se satura caii de pascut iarba. Importanta sarbatorii s-a diminuat treptat, capatand un inteles peiorativ: a nu inapoia ceea ce ai imprumutat, a amana pana la "Sfantul asteapta", a nu te tine de cuvant. In legendele nativitatii si in unele colinde, sensul nou al sarbatorii este pus pe seama blestemului aruncat asupra cailor, animale nerumegatoare, in permanenta nesatule, de catre Maica Domnului, care a fost incomodata de tropotul, nechezatul, mancatul si rontaitul nutretului in timpul nasterii lui Isus, in ieslea din grajdul lui Craciun. Cu variante si credinte locale, sarbatoarea a fost atestata pretutindeni in Romania. Anul acesta, evreii au sarbatorit Pastele pe 19 aprilie, iar catolicii, pe 23 martie.

Scris de: {autor}MFX{/autor}